2ri-11/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: N. Traciuc dosarul nr. 2ri-11/15 DECIZIE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Vladimir Timofti Petru Moraru examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Autocomtrans”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „ Vestauto Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de Societatea pe Acțiuni „Autocomtrans”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost intentată procedura de insolvabilitate față de SA „Autocomtrans”, c o n s t a t ă : La 01 august 2014, creditorul SC „Vestauto Grup” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de debitorul SA „Autocomtrans”.

În motivarea cererii a invocat că la 07 februarie 2014, Arbitrajul Internaţional de pe lîngă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova în cauza arbitrală la cererea reclamantului SC „Vestauto Grup” SRL privind încasarea de la SA „Autocomtrans” a datoriei restante, a penalităţii şi taxei arbitrale prin Hotărârea arbitrală din 07 februarie 2014, a dispus încasarea de la SA „Autocomtrans” în beneficiul SC „Vestauto Grup” SRL - datoria de bază în mărime de 70613,16 lei, penalitate pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor de plată în mărime de 123514,45 lei şi cheltuieli arbitrale sub forma taxei de stat în mărime de 3000,00 iei. Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie nr. 2c-157/2014 din 22 aprilie 2014, a fost eliberat titlu executoriu de executare silită a hotărîrii arbitrale din 07 februarie 2014 care a fost înaintat spre executare Executorului Judecătoresc Cornelia Balan.

Astfel, la 21 mai 2014 a fost intentată procedura de executare, iar la data de 22 mai 2014 în adresa debitorului a fost expediată şi notificarea nr. 162/05-14 recepţionată de destinatar la 23 mai 2014, prin care în conformitate cu art. 19 al Legii insolvabilităţii debitorul a fost informat că în cazul neexecutării hotărîrii arbitrale din 07 febtruarie 2014, în termen de 2 zile, creditorul va depune în instanţa de insolvabilitate competentă cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate.

Susține că pînă în prezent SA „Autocomtrans” nu a stins datoria, iar prin scrisoarea nr. 075/479/14 din 31 iulie 2014, a fost informat de către executorul Judecătoresc Cornelia Balan despre lipsa mijloacelor financiare în conturile bancare ale SA „Autocomtrans”, despre faptul că debitorul SA „Autocomtrans” nu figurează în calitate de fondator în alte întreprinderi, fapt ce atestă că executorul judecătoresc nu dispune la moment de alte posibilităţi de executare a documentelor executorii aflate în procedură, inclusiv în favoarea statului. Totodată, indică că executorul judecătoresc Cornelia Bălan a fost informată de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, DAF Rîşcani prin scrisoarea nr. 01- 17/2-4267 din 28 mai 2014, despre faptul că, debitorul SA „Autocomtrans” nu a prezentat dările de seamă pe perioada fiscală A/2013.

Mai mult ca atît, asupra conturilor bancare ale debitorului a fost aplicat sechestru de către IFS pe mun. Chişinău, DAF Rîşcani, pentru datoriile la Bugetul Public Naţional. Din informaţiile obţinute de la ÎS „Cadastru” se constată că debitorul SA „Autocomtrans” dispune de careva bunuri imobile din str. Cucorilor, 58, mun. Chişinău, însă asupra lor este aplicat sechestru de către IFS mun. Chişinău încă la data de 22 decembrie 2011. Din informaţiile obţinute de la SA „Banca de Economii” se constată că debitorul deţine conturi bancare în cadrul băncii, soldul contului constituie 0,63 lei. Invocă că la data de 26 iunie 2014, prin cererea nr. 01-17/4-5163 la procedura de executare nr. 075/479/2014 s-a alăturat IFS mun.

Chişinău, DAF Rîşcani, solicitînd încasarea de la debitorul SA „Autocomtrans” în beneficiul statului a datoriei în mărime de 1 548 lei. Menţionează că, din informaţiile obţinute de pe pagina web al Judecătoriei Rîşcani Chişinău, se confirmă că pe rol la Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău sunt un şir de dosare civile unde în calitate de pîrît figurează SA „Autocomtrans”, iar categoria dosarelor intentate este „cu privire la plata salariului” şi „litigii apărute din contracte şi operaţiuni bancare”, fapt care în plus dovedeşte că debitorul a încetat să efectueze plăţi în adresa creditorilor, salariaţilor, Bugetului Public National etc. Invocă că la 17 iulie 2014, a expediat în mod repetat în adresa debitorului notificarea nr. 231/07-14, recepţionată de către SA „Autocomtrans” la data de 18 iulie 2014, prin care în conformitate cu art. 19 al Legii insolvabilităţii a adus la cunoştinţă debitorul că în cazul neexecutării hotărîrii arbitrale din 07 februarie 2014 în termen de 2 zile, va depune în instanța de insolvabilitate competentă cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SA „Autocomtrans” și l-a informat în mod repetat despre faptul că titlul executoriu a fost înaintat spre executare silită la 21 mai 2014, în temeiul căruia și a fost intentată procedura de executare.

Solicită creditorul SC „Vestauto Grup” SRL admiterea intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SA „Autocomtrans”, aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 din Legea insolvabilităţii, înlăturarea conducerii SA „Autocomtrans” de la gestionarea întreprinderii cu transmiterea atribuţiilor de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului administratorului provizoriu ÎI „Dogot Constantin”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul SC „Vestauto Grup” SRL privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SA „Autocomtrans”, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Dogot Constantin”, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SA „Autocomtrans” au fost aplicate măsurile de asigurare asupra bunurilor debitorului.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, a fost intentată procedura de executare față de SA „Autocomtrans”, fiind desemnată ÎI „Dogot Constantin” în calitate de administrator al insolvabilității SA „Autocomtrans”, iar întru prevenirea modificării stării bunurilor societății debitoare în perioada derulării procesului de insolvabilitate a fost dispusă aplicarea măsurilor de asigurare. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, a fost admisă cererea administratorului provizoriu al debitorului SA „Autocomtrans” - ÎI „Dogot Constantin”, stabilită și încasată de la SA „Autocomtrans” în beneficiul ÎI „Dogot Constantin” remunerația pentru serviciile de administrare provizorie prestate în mărime de 14 967,4 lei și cheltuielile suportate de administratorul provizoriu din cont propriu pentru îndeplinirea funcției sale în mărime 13 679,70 lei, iar în total suma de 28 647,10 lei.

La 05 decembrie 2014, SA „Autocomtrans” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate din 23 octombrie 2014, solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea cererii introductive depusă de SC „Vestauto Grup” SRL. În motivarea recursului a invocat că instanța de insolvabilitate neîntemeiat a admis cererea introductivă depusă de SC „Vestauto Grup” SRL, iar intentarea procedurii de insolvabilitate față de SA „Autocomtrans” și aplicarea măsurilor de asigurare duce la blocarea activității economice și la neonorarea în continuare a obligațiunilor pecuniare precum și la știrbirea imaginii întreprinderii față de partenerii de afaceri.

Cu referire la prevederile art. 10 al Legii insolvabilității menționează că SA „Autocomtrans”, nu este în incapacitate de plată și are posibilitatea reală de a achita datoriile pecuniare, iar acest fapt se confirmă prin titlul executoriu de încasare de la Direcția construcții Capitale a Primăriei Chișinău a sumei de 1 400 000 lei pentru lucrările executate, suma care v-a fi achitată pînă în luna februarie 2015 conform unui grafic întocmit, iar prin prisma jurisprudenței CEDO și a Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, susține că dreptul de creanță constituie un bun care este garantat de art. 1 protocolul 1 al convenției CEDO. Mai mult decîta atît, indică că în cazul apariției unor circumstanțe noi și a revizuirii procesului de judecată, datoria reală a Primăriei mun.

Chișinău față de SA „Autocomtrans” constituie 3 000 000 lei. Mai afirmă recurentul că sumele creanțelor prezentate în instanța de insolvabilitate nu corespund realității, din motiv că sunt dublate, iar din motiv că SA „Autocomtrans” a fost debranșată de la rețelele electrice, a fost în imposibilitate de a verifica în baza de date electronică datele contabile reale și să le prezinte în instanța de insolvabilitate. În prezent la Inspectoratul Fiscal de Stat se află spre examinare cererea privind anularea penalităților în sumă de 700 000 lei din motiv că acestea au fost calculate în perioada cînd s-au înregistrat tergiversarea plăților de la bugetul municipal pentru lucrările publice efectuate în municipiul Chișinău.

În context consideră că este confirmat faptul că nu există temeiuri de intentare a procedurii de insolvabilitate, or, la caz nu a fost confirmată incapacitatea de plată a debitorului. La 03 martie 2015, administratorul SA „Autocomtrans” – Tîşevschi Anatolie, a depus un recurs suplimentar, în care a invocat că de mai multe ori s-a adresat în cancelaria Curţii de Apel Chişinău cu cerere privind eliberarea copiei hotărîrii motivate din 23 octombrie 2014, însă a primit răspuns că membrii organelor de conducere SA „Autocomtrans” sunt înlăturaţi de la gestionarea întreprinderii, iar atribuţiile de administrare şi de dispoziţie a soţietăţii fiind transmise administratorului insolvabilităţii ÎI „Dogot Constantin”, respectiv hotărîrea a primit-o dor de la administratorul desemnat de instanţă la 11 noiembrie 2014.. Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, statuează că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

La caz, din procesul-verbal al şedinţei instanţei de insolvabilitate din 23 octombrie 2014 (f. d. 158), data emiterii şi hotărârii contestate, rezultă că la judecarea pricinii a participat administratorul SA „Autocomtrans” – Ţîşevschi Anatolie. Cu toate acestea, însă, cererea de recurs a fost depusă de către administratorul SA „Autocomtrans” – Ţîşevschi Anatolie, doar la 20 noiembrie 2014, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii. Este de menţionat că faptul depunerii recursului în afara termenului legal, se atestă prin însuşi solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare, care, însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen.

Or, din sensul art. 116 alin.(1) şi (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). În consecinţă, instanţa de recurs apreciază critic afirmaţia recurentului precum că hotărîrea din 23 octombrie 2014 a primit-o de la administratorul insolvabilităţii la 11 noiembrie 2014, deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, dispozitivul hotărârii contestate a fost pronunţat în şedinţa de judecată la care a participat şi reprezentantul SA „Autocomtrans” – Ţîşevschi Anatolie, prin urmare această susţinere este şi una abuzivă.

Iar având la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe, precum şi soluţia acesteia, SA „Autocomtrans” urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a contesta în termen hotărârea judecătorească. Totodată, se vor remarca la caz şi prevederile art. 56 alin. (3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

La fel şi art. 61, alin. (1) CPC prevede că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva hotărârii primei instanţe în afara termenului legal, recurentul SA „Autocomtrans” a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Prin urmare, cerinţa de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menţionate şi avînd în vedere că recursul declarat de administratorul SA „Autocomtrans” – Ţîşevschi Anatolie, este depus cu omiterea termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen a recursului este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul declarat de administratorul SA „Autocomtrans” – Ţîşevschi Anatolie ca depus cu omiterea termenului de prescripţie, cu menţinerea hotărîrii contestate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge cererea Societatea pe Acțiuni „Autocomtrans” cu privire la repunerea recursului în termen.

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Autocomtrans” ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societății Comerciale „ Vestauto Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de Societatea pe Acțiuni „Autocomtrans”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Vladimir Timofti Petru Moraru