2ra-354/15 — Anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată

prima instanţă: R. Țurcanu dosarul nr. 2ra-354/15 instanţa de apel: L. Popova, A. Panov și M. Moraru ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Comingi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Litun Florin împotriva societății cu răspundere limitată „Comingi” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Comingi” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe c o n s t a t ă La 26 februarie 2013 Litun Florin a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Comingi” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată (f.d.

3-4). În motivarea acţiunii Litun Florin a indicat că la 09 septembrie 1998 s-a constituit societatea cu răspundere limitată „Comingi” în care el deține 25%, iar Moruz Elizaveta 75 % din capitalul social de 5400 lei. La 17 septembrie 1998 societatea cu răspundere limitată „Comingi” a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat sub nr. 104099714. La 02 octombrie 2012 directorul societății cu răspundere limitată „Comingi” Elizaveta Moruz i-a prezentat ordinul nr.37, prin care a fost informat că începînd cu 02 decembrie 2012 v-a fi redusă unitatea de administrator de sală. La 28 noiembrie 2012 i-a prezentat ordinul nr.50, prin care a fost concediat începînd cu 02 decembrie 2012 în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii în scopul reducerii numărului de personal din unitate.

Consideră ordinul de concediere nelegitim și emis cu scopul de a se debarasa de el pentru a nu fi cunoscute încălcările admise de conducerea societății. A mai indicat că motivul real al conedierii lui este adresarea către Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției împotriva acțiunilor ilegale săvîrșite de Moruz Elizaveta care tipm îndelungat a sustras bani din acțivitatea societății cu răspundere limitată „Comingi”. A activat în calitate de administrator de sală la societatea cu răspundere limitată „Comingi” pînă la 05 decembrie 2010, cu salariul de 6000 lei avînd regim de serviciu în tură peste o săptămînă, de la orele 06.00 pînă la 18.00. 1 Activitatea economică a societății cu răspundere limitată „Comingi” constă în prestarea serviciilor pentru vînzători prin perceperea plății de arendă pentru locul de vînzare.

Pentru serviciile prestate timp de un an se acumulează în jur de 10056000 lei, însă suma oficială a încasărilor este diferită, deoarece directorul Moruz Elizaveta, Pripa Anatol și contabila Covaleova S. duc contabilitate dublă care le permit să sustragă banii acumulați. Din anul 1998 și pînă în prezent administratorul Moruz Elizaveta nu a petrecut adunări generale cu privire la darea de seamă, refuză prezentarea documentelor contabile anuale ceea ce-i permite să sustragă bani din societatea cu răspundere limitată „Comingi”. Moruz Elizaveta și-a stabilit unilateral salariul de administrator la societatea cu răspundere limitată „Comingi”, și-a angajat copii stabilindu-le salarii fabuloase fără ca aceștia să se prezinte la locul de muncă.

La 07 mai 2010 și 28 mai 2010 s-a adresat Ecaterinei Moruz cu cereri solicitînd eliberarea informației cu privire la activitatea societății cu răspundere limitată „Comingi” și eliberarea documentelor, însă răspuns nu a primit. La 09 iunie 2010 a depus cerere la Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției solicitînd verificarea legalității activității societății cu răspundere limitată „Comingi” invocînd ilegalitățile comise de Moruz Elizaveta, contabila Covaleova S. și administratorul Pușcaș N. La 01 iulie 2010 societatea cu răspundere limitată „Comingi” a depus cerere de chemare în judecată solicitînd excluderea lui ca asociat motivînd că nu a depus cota- parte în capitalul social.

Consideră că ordinul de concediere este emis cu încălcarea art. 88 alin. (1), art. 88 alin. (2), art. 86 alin. (2) Codul muncii. Menționează că ordinul de reducere a funcției a fost emis doar pentru el necătînd că la societatea cu răspundere limitată „Comingi” activează patru administratori de sală. În perioada de la 30 noiembrie 2012 pînă la 06 decembrie 2012 s-a aflat în concediu de boală, termen care nu se include în perioada de preavizare. Mai mult, a fost și eliberat de la lucru în această perioadă. La 29 octombrie 2012 și 04 ianuarie 2013 a depus cerere solicitînd eliberarea actelor: lista statelor de personal, schimbările efectuate în lista statelor de personal pe parcursul anului 2012 și lista persoanelor care ocupă funcții în cadrul societății cu răspundere limitată „Comingi”, însă răspuns nu a primit.

A mai indicat că după concedierea nelegitimă la 02 decembrie 2012 și pînă în prezent a rămas fără sursă de existență fiind în imposibilitate să-și întrețină familia. Cere Litun Florin anularea ordinului nr. 50 din 28 noiembrie 2012, restabilirea în funcția de administrator de sală începînd cu 02 decembrie 2012, încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Comingi” în beneficiul său a salariului pentru lipsa forțată de la lucru începînd cu 02 decembrie 2012 și pînă la pronunțarea hotărîrii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei și cheltuielilor de judecată. Prin mandatul nr. 0282412 din 21 martie 2013 avocatul Vasile Rîhlea a fost împuternicit de Litun Florin să-i acorde asistenţă juridică cu dreptul de a semna şi depune cerere de chemare în judecată, de a majora sau reduce cuantumul pretențiilor, să atace hotărîrea judecătorească, etc (f.d.24).

2 În ședința de judecată a primei instanțe din 27 mai 2014 avocatul Vasile Rîhlea a concretizat în interesele lui Litun Florin cheltuielile de judecată suportate în mărime de 8500 lei ce urmează a fi încasate de la pîrît. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 mai 2014 acţiunea lui Litun Florin a fost admisă parțial. S-a anulat ordinul nr. 50 din 28 noiembrie 2012 emis de directorul societății cu răspundere limitată „Comingi”. S-a restabilit Litun Florin în funcția de administrator de sală începînd cu 02 decembrie 2012. S- a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Comingi” în beneficiul lui Litun Florin salariul pentru lipsa forțată de la lucru cîte 6000 lei lunar începînd cu 02 decembrie 2012 și pînă la 30 mai 2014. S- a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Comingi” în beneficiul lui Litun Florin prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

S- a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Comingi” în beneficiul lui Litun Florin cheltuielile de judecată în sumă de 8500 lei. S- a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Comingi” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3160 lei. În rest acțiunea a fost respinsă (f.d. 154, 161-164). La 11 iunie 2014 societatea cu răspundere limitată „Comingi” a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 mai 2014 (f.d. 157- 160). Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 05 noiembrie 2014 a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Comingi” și a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 mai 2014 (f.d. 188-194).

În motivarea soluţiilor instanţele judecătoreşti au indicat că societatea cu răspundere limitată „Comingi” la emiterea ordinului de concediere a lui Litun Florin a încălcat art. 88 alin. (1) lit a) și b), art. 89 alin. (2) Codul muncii, or ordinul prin care a fost redusă funcția de administrator de sală nu este motivat din punct de vedere juridic. Între administrația societății cu răspundere limitată „Comingi” și Litun Florin se atestă relații tendințioase ce rezultă din litigiile existente și adresările reclamantului către Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției în baza cărora s-a început urmărirea penală. Nu a fost respectat și art. 88 alin. (1) lit. g) și h) Codul muncii care prevede obligativitatea angajatorului de a prezenta cu 2 luni înainte de concediere Agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate și de a se adresa organului sindical pentru obținerea acordului la concediere.

Au mai indicat că Litun Florin în perioada de la 30 noiembrie 2012 pînă la 06 decembrie 2012 s-a aflat în concediu de boală și termenul respectiv nu se include în perioada de preavizare, iar în perioada dată nici nu putea fi eliberat de la lucru. Or, articolul 89 alin. (2) Codul muncii pune în sarcina angajatorului să dovedească legalitatea concedierii la examinarea litigiilor individuale de muncă. La 31 decembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Comingi” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu 3 trimiterea pricinii la rejudecare după competență la Judecătoria Centru mun.

Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanțele judecătorești au încălcat normele de drept procedural, deoarece sediul societății cu răspundere limitată „Comingi” este str. Mitropolit M. Varlaam, 63 lit. D, mun. Chișinău care se află în raza competenței jurisdicționale teritoriale a Judecătoriei Centru mun. Chișinău. Reiterînd circumstanțele pricinii expuse în prima instanță și instanța de apel a invocat că instanțele judecătorești inferioare au aplicat eronat și normele de drept material aplicabile speței. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 20 februarie 2015 Litun Florin a depus referință la recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Comingi” solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea cu răspundere limitată „Comingi” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței depuse, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Societatea cu răspundere limitată „Comingi” în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 4 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Comingi” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Comingi” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 5