2ra-519/15 — Anularea mărcii comerciale

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 2ra-519/15 Judecător: A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de ÎCS „Higimed-Industrie” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Higimed-Industrie” SRL împotriva SRL „Hidrochim”, intervenient accesoriu AGEPI, privind anularea înregistrării mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, CONSTATĂ: La 14.05.2014, SRL „Higimed-Industrie” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Hidrochim”, intervenient accesoriu AGEPI, solicitînd anularea mărcii comerciale verbale, caractere standarde individuale „Tabidez 56”, nr. 18495 din 06.07.2009 pentru clasele 01, 05, 35, pe numele SRL „Hidrochim” şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, începînd cu anul 2005, SRL „Higimed-Industrie” a obţinut dreptul de a importa în Republica Moldova produse chimice fabricate de compania bulgară şi de a le comercializa, printre care şi produsul dezinfectant „Tabidez-56”. Acest produs reprezintă un dezinfectant, biodistructiv, utilizat inclusiv în scopuri medicale pentru dezinfecţia suprafeţelor, echipamentului medical, albiturilor, etc. La 06.03.2006 a obţinut, de la Centrul Naţional ştiinţifico- practic de Medicină Preventivă, Certificatul Igienic nr.541, în baza căruia i s-a admis spre comercializare pe teritoriul ţării produsul dezinfectant „Tabidez-56” în cantitate de o mie kilograme. La 26.11.2007, SRL „Higimed-Industrie” a obţinut Certificatul de înregistrare nr.00033, prin care Ministerul Sănătăţii a decis că produsul „Tabidez- 56” în pastile şi flacoane poate fi folosit pe teritoriul ţării în condiţiile stabilite prin reglementări interne.

În anul 2008, reclamanta a fost desemnată cîştigătoare a licitaţiilor pentru achiziţii centralizate din cadrul Agenţiei Medicamentului pentru achiziţionarea mai multor produse, inclusiv pentru preparatul „Tabidez-56”, după cum aceasta reiese şi din răspunsul Agenţiei Medicamentului nr.01-02/409 din 17.03.2008. De asemenea, calitatea produsului (Tabidez-56) cît şi relaţiile avute cu aceasta, au fost înalt apreciate prin scrisorile de recomandare emanate de la IMSP Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. Ignatenco”, Spitalul Raional Comrat, Centrul Medicilor de Familie mun. Bălţi, Spitalul Raional Anenii Noi, Spitalul Clinic Republican, etc. Mai mult, reclamanta confirmă faptul că ea încă din anul 2006 a 1 început importarea în Republica Moldova a produsului „Tabidez-56”, prezentînd copia facturii de import INVOICE nr.60030807 din 08.03.2006, iar aceste activităţi au continuat şi în perioadele ulterioare, pe măsura epuizării stocurilor.

De asemenea, SRL „Higimed-Industrie” a semnat mai multe contracte de achiziţionare a preparatelor dezinfectante, în procedura achiziţiilor publice pînă în anul 2008, inclusiv în perioada martie - mai 2008, cu diferite instituţii medicale, cărora le-a vîndut preparatul „Tabidez-56”. Pîrîtul SRL „Hidrochim” la fel participa la concursurile de achiziţii publice, însă prezenta oferte mai scumpe, ale altor preparate dezinfectante, motive pentru care pierdea concursurile. Prin urmare, în perioada dată pîrîta a aflat despre preparatul „Tabidez-56”, despre calităţile lui, cît şi despre faptul că de importarea şi comercializarea lui pe teritoriul Republicii Moldova se ocupă reclamanta.

La data de 17.07.2008, SRL „Hidrochim” a depus la AGEPI cererea privind înregistrarea drepturilor asupra mărcii „Tabidez-56”, iar la 06.07.2009 după aceasta a fost înregistrată marca „Tabidez-65”, pentru clasele 01, 05, 35. Astfel, reclamanta susţine că, SRL „Hidrochim”, întrevăzînd faptul că ÎCS „Higimed-Industruie” SRL utilizează pe teritoriul Republicii Moldova produsul „Tabidez-56”, pe care îl importa şi comercializa, acţionînd cu rea-voinţă, în vederea periclitării bunei activităţi a reclamantei, a obţinut înregistrarea mărcii cu aceeaşi denumire, pentru clasele ce caracterizează şi se referă la produsul reclamantei, însă nu a utilizat niciodată marca „Tabidez-56” şi niciodată nu a importat produsul cu această denumire pe teritoriul ţării, cu toate că posedă marca deja de circa 5 ani.

Prin urmare, conduita pîrîtei, care a înregistrat în calitate de marcă denumirea unui produs popular pe teritoriul ţării, care se bucura de o apreciere din partea consumatorilor şi care era cunoscut deja pe piaţa de referinţă, fără intenţia de a-l produce sau comercializa şi fără a avea o atare posibilitate, atestă rea-credinţa acesteia cît şi faptul că marca a fost înregistrată în pofida faptului că se ştia despre existenţa produsului cu aceeaşi denumire deja pe piaţă, care era promovat de reclamantă, iar marca poate induce în eroare consumatorul. Mai mult, o atare practică ilegală constituie o îndeletnicire a pîrîtei, care anterior a fost demascată de alţi titulari, care au acţionat-o în judecată şi au obţinut anularea mărcilor înregistrate cu rea-credinţă.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată a ÎCS „Higimed-Industrie” SRL împotriva SRL „Hidrochim”, intervenient accesoriu AGEPI, privind anularea înregistrării mărcii. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 6, 21 din Legea nr. 38 privind protecţia mărcilor, menţionînd că reclamantul nu a confirmat că la momentul depunerii cererii, pîrîtul cunoştea despre această marcă, în sensul că era utilizată de SRL „Higimed-Industrie”, iar faptul că reclamantul participa la diverse tendere, nu implică faptul că pîrîtul ar fi cunoscut despre produsele propuse de către reclamant. Totodată, instanţa de fond a menţionat că de către pîrît nu este folosită marca în scop de blocaj, nu pune piedici în importul sau comercializarea produselor respective şi, prin urmare, nu poate fi dedusă rea-credinţa lui SRL „Hidrochim”.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 22.01.2015, SRL „Higimed- Industrie” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 şi emiterea unei noi hotărrîi de admitere a acţiunii. 2 În susţinerea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea legii care guvernează raportul litigios. Astfel, SRL „Higimed-Industrie” a susţinut că instanţa a examinat cauza doar prin prisma argumentului legat de rea-credinţa intimatei şi nu s-a pronunţat nici într- un fel asupra capătului de cerere şi argumentelor aduse în susţinerea încălcării art. 7 din Legea privind protecţia mărcilor. La fel a menţionat că instanţa nu s-a expus asupra cazurilor similare, cînd au fost anulate mărcile ilegal înregistrate de SRL „Hidrochim”, după cum reiese din deciziile irevocabile ale Curţii Supreme de Justiţie.

Susţine recurenta că intimata nu a valorificat marca o perioadă de peste 5 ani. În acelaşi timp, SRL „Higimed-Industrie” a invocat şi încălcarea procedurii deliberării şi adoptării hotărîrii. La 26.02.2015, SRL „Hidrochim” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul este pasibil respingerii, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, instanţa de recurs constată că, la 01.09.2008, SRL „Hidrochim” a depus cererea de înregistrare a mărcii verbale „Tabidez 56” cu numărul depozitului 024092 pentru produsele şi serviciile claselor 01, 05, 35, conform Clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor (CIPS).

În urma examinării semnului depus spre înregistrare, nu au fost depistate careva drepturi anterioare înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, la fel, după publicarea cererii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI) nr. 1/2009, nici o persoană terţă nu a contestat înregistrarea mărcii. Astfel, la 05.06.2009, a fost emisă decizia de înregistrare a mărcii şi a fost eliberat certificatul de înregistrare cu nr. 18495, pentru produsele şi serviciile claselor 01, 05, 35 conform CIPS, pe numele titularului SRL „Hidrochim”.

Potrivit art. 5 din Legea nr.38 privind protecţia mărcilor, pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Potrivit art. 6 din Legea nr.38 privind protecţia mărcilor, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele 3 căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege.

Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie - certificatul de înregistrare a mărcii. Astfel, pornind de la prevederile legale enunţate supra, dreptul asupra mărcilor poate fi obţinut de către orice persoană fizică sau juridică, totodată legea în domeniu nu obligă solicitantul ca la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, acesta să desfăşoare careva activitate de producţie, comerţ sau prestare a serviciilor. Mai mult ca atît, intimata a prezentat instanţei acte care confirmă că după înregistrarea mărcii naţionale „Tabidez 56”, aceasta a iniţiat producerea mărfurilor cu această marcă comercială. După cum rezultă din materialele cauzei, recurentul a solicitat recunoaşterea mărcii naţionale „Tabidez 56”, titular SRL „Hidrochim” ca fiind înregistrată cu rea- credinţă şi anularea acestei mărcii integral.

Potrivit art. 21 alin. (l) din Legea privind protecţia mărcii, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă: a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7; b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare.

La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. În această ordine de idei, pentru stabilirea relei-credinţe în respectivele acţiuni de înregistrare, urmează a fi constatat faptul că intimata să fi cunoscut despre existenţa mărcii şi promovarea acesteia, sau negocierea de promovare, pe teritoriul Republicii Moldova. Or, recurentul nu a prezentat instanţei nici o probă directă care ar confirma că la momentul depunerii cererii, intimata cunoştea despre această marcă. Recurentul doar presupune că intimata putea cunoaşte de această marcă, deoarece ei participau la diverse tendere.

Mai mult ca atît, de către intimat nu este folosită marca în scop de blocaj, or însuşi din cererea de chemare în judecată a recurentului rezultă că titularul mărcii nu pune piedici în importul sau comercializarea produselor respective, sub marca „Tabidez 56”. Totodată, reieşind din art. 9 CC, buna credinţă la depunerea şi înregistrarea mărcii este prezumată, astfel că la solicitarea de anulare a mărcii pe motiv de înregistrare a acesteia cu rea-credinţă, urmează ca recurentul să demonstreze existenţa acesteia atît la înregistrare, cît şi pe parcursul utilizării. Referitor la afirmaţia recurentei cum că intimata nu a valorificat marca o perioadă de peste 5 ani, nstanţa de recurs reţine următoarele.

Pînă în 2011, SRL „Hidrochim” s-a aflat în proces de insolvabilitate, ulterior fiind elaborat şi aprobat un plan de redresare economică a companiei. Ulterior, prin ordinul administratorului a fost dispus efectuarea unui audit juridic al obiectelor de proprietate intelectuală înregistrate în Republica Moldova şi în străinătate pe numele 4 SRL „Hidrochim”, în special mărci şi desene industriale. Iar la 05.02.2012 a fost dispus elaborarea strategiei de dezvoltare şi promovare a mărcilor comerciale:

CAUSTIC, ECOHIMMAŞ, SODA, TABIDEZ 56, SEPTOHLORAL, CS

CRIMSODA, LSZ, HP, B, etc. pentru piaţa internă, precum şi s-a dispus realizarea propunerilor grafice, cît şi conceptual de brand, forma de utilizare şi elementele grafice de bază al mărcilor TABIDEZ 56, SEPTOHLORAL pentru piaţa internă. În urma propunerilor formulate, SRL „Hidrochim” a încheiat mai multe contracte de colaborare/sponsorizare (Centrul Sportiv de Pregătire a Loturilor Naţionale - contract din 12.08.2013, Federaţia de Atletism din Republica Moldova - contract din 03.01.2014, AO Federaţia de Lupte din Republica Moldova - contract din 08.04.2013) în vederea promovării mărcilor a căror titular este. La fel, după obţinerea autorizaţiei sanitare şi a autorizaţiei de funcţionare, intimata a iniţiat procesul de ambalare şi comercializare pe piaţa internă a dezinfectanţilor (clorură de var) sub marca comercială TABIDEZ 56. Clorura de var ambalată de către intimat este livrată de către SC CHIMCOMPLEX SA, România.

Colegiul consideră neîntemeiat şi argumentul recurentului cum că instanţa a examinat cauza doar prin prisma argumentului legat de rea-credinţa intimatei şi nu s- a pronunţat nici într-un fel asupra capătului de cerere şi argumentelor aduse în susţinerea încălcării art. 7 din Legea privind protecţia mărcilor. Potrivit art. 7 alin. (1) din legea precitată, se refuză înregistrarea: d) mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; g) mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi/sau a serviciului; Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor legale descrise, Colegiul constată că recurentul eronat consideră că marca litigioasă este un semn devenit uzual în practica comercială sau că această marcă induce în eroare consumatorul în ce priveşte calitatea ori natura produsului.

În ceea ce ţine de afirmaţia recurentului cum că instanţa nu s-a expus asupra cazurilor similare, cînd au fost anulate mărcile ilegal înregistrate de SRL „Hidrochim”, după cum reiese din deciziile irevocabile ale Curţii Supreme de Justiţie, instanţa de recurs reţine că aceste cazuri nu sunt similare, aşa cum pretinde recurentul. Or, din deciziile invocate, rezultă că au fost anulate mărcile înregistrate după SRL „Hidrochim” la cerinţa titularilor de mărci înregistrare în afara R.Moldova după aceştea şi care sunt şi producătorii mărfurilor definite prin aceste mărci. SRL „Higimed-Industrie” nici nu are înregistrată această marcă după sine în afara hotarelor ţării şi nici nu este producătoare a mărfurilor definite prin aceste mărci.

Nu poate fi reţinută ca atare nici invocarea încălcării procedurii deliberării şi adoptării hotărîrii. Astfel, după cum rezultă din procesele-verbale ale şedinţelor de judecată, la examinarea pricinii a participat doar judecătorul A.Pahopol, iar faptul că a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii imediat după ce fost pronunţat un alt dispozitiv al deciziei de examinare a unei cauze civile în ordine de apel, la care a participat un complet din 3 judecători, nu presupune participarea tuturor celor 3 judecători şi la deliberarea în cauza din speţă. 5 Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect a aplicat cadru legal.

În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de ÎCS „Higimed-Industrie” SRL este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎCS „Higimed-Industrie” SRL. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Higimed-Industrie” SRL împotriva SRL „Hidrochim”, intervenient accesoriu AGEPI, privind anularea înregistrării mărcii.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6