3ra-219/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: M. Macar dosarul nr: 3ra-219/15 Instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olga Pîrău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a avocatului parlamentar Tudor Lazăr în interesele Olgăi Pîrău împotriva Primăriei comunei Lăpuşna raionul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Primăria comunei Lăpuşna raionul Hînceşti, casată parţial hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 23 iunie 2014 în partea admiterii acţiunii şi în această parte emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii constată: La 23 octombrie 2013, avocatul parlamentar Tudor Lazăr în interesele Olgăi Pîrău a depus cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Lăpuşna r-nul Hînceşti cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 22 august 2013 Olga Pîrău invalid de gr. II, s-a adresat cu cerere la Primăria com. Lăpuşna, r-nul Hînceşti în scopul de a înregistra gospodăria ţărănească „Denis Pîrău Alexandru”. Menţionează că întru executarea prevederilor art. 13 din Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr. 1353-XIV din 03 noiembrie 2000 Olga Pîrău a solicitat secretarului Primăriei com. Lăpuşna, r-nul Hânceşti de a autentifica semnăturile fondatorului şi membrilor acesteia, la care, fără nici o explicaţie a primit refuz, fiindu-i indicat de a se adresa în acest sens unui notar. Afirmă că la 29 august 2013 Olga Pîrău a adresat o cerere Centrului pentru Drepturile Omului în care invocă lezarea dreptului constituţional la proprietate privată şi protecţia acesteia prevăzut de art. 46 din Constituţiei.

În urma examinării circumstanţelor invocate de petiţionară şi a materialelor anexate la aceasta, s-a ajuns la concluzia că acţiunile autorităţii publice locale nominalizate au adus atingere dreptului persoanei de a dispune de proprietatea sa, fapt care a generat ca la 1 19 septembrie 2013, în temeiul art. 27 al Legii cu privire la avocaţii parlamentari, de a expedia în adresa Primăriei com. Lăpuşna, r-nul Hânceşti, un aviz (cerere prealabilă) prin care a fost recomandată luarea măsurilor de rigoare întru executarea procedurii de autentificare solicitată. Susţine că prin răspunsul Primăriei com. Lăpuşna, r-nul Hânceşti nr. 181 din 30 septembrie 2013, Centrul a fost informat că acţiunea secretarului Primăriei a fost una corectă din punct de vedere juridic, deoarece art. 37 din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 nu prevede „autentificarea” semnăturilor de pe documente, ci doar „legalizarea” acestora.

Consideră că răspunsul este neîntemeiat, care duce la încălcarea prevederilor art. 10 alin. (4) şi art. 13 alin. (4) din Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr. 1353-XIV din 03 noiembrie 2000, art. 39 alin. (1) lit. q) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 şi art. 37 lit. a) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, art. 46 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene. Mai indică că în conformitate cu art. 10 alin. (4) din Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire sunt autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria.

Articolul 13 alin. (2) lit. a) al aceleiaşi Legi prevede că gospodăria ţărănească poate fi înregistrată la primăria unităţii administrativ-teritoriale în urma prezentării acesteia de către fondator a declaraţiei de constituire autentificată. În decursul unei săptămâni din ziua prezentării documentelor necesare, primăria înregistrează gospodăria ţărănească, efectuând înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi eliberează certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra gospodăria, conform alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 1353 din 03 noiembrie 2000. Invocă că la 22 august 2013, Primăria com.

Lăpuşna, r-nul Hânceşti a eliberat certificatul de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) „Pârău Denis Alexandru” seria GŢ nr. 0381279 cu nr. de înregistrare 500114934 fără a autentifica semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire nr. 417 din 22 august 2013, fapt care contravine alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 1353 din 03 noiembrie 2000. Menţionează că conform art. 39 alin. (1) lit. q) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 şi art. 37 lit. a) din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, secretarul primăriei, sub autoritatea primarului îndeplineşte acte notariale, inclusiv legalizarea semnăturilor de pe documente, ceea ce nu a realizat administraţia Primăriei com.

Lăpuşna, r-nul Hânceşti, pe motiv, că norma juridică nu prevede autentificarea semnăturilor de pe documente, ci doar legalizarea. Consideră că administraţia Primăriei com. Lăpuşna, r-nul Hânceşti interpretează eronat noţiunile enunţate. Remarcă că dicţionarul explicativ expune acţiunea de legalizare (în sens juridic) drept certificarea de către un funcţionar public a autenticităţii unei semnături; a legaliza = a autentifica. 2 Consideră că acţiunile pârâtului presupun în sine o încălcarea a prevederilor art. 46 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene, deoarece crearea unor impedimente, cum ar fi refuzul de a autentifica semnăturile, face ca persoana să nu aibă posibilitatea de a dispune de proprietatea sa, lipsind-o şi de dreptul de a se bucura de respectarea bunurilor sale.

Solicită recunoaşterea dreptului pretins cu obligarea Primăriei com. Lăpuşna, r-nul Hânceşti de a autentifica (legaliza) semnăturile fondatorului şi celorlalţi membri din declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) „Pârău Denis Alexandru” nr. 417 din 22 august 2013. Ulterior, la 06 noiembrie 2013 Olga Pîrău a depus cerere de concretizare, prin care a solicitat repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat în sumă de 300000 lei, în acest sens invocând din cauza pârâtului i-a fost agravată starea sănătăţii şi gospodăria ţărănească nu şi-a desfăşurat activitatea. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 23 iunie 2014 a fost admisă parţial acţiunea şi obligată Primăria com.

Lăpuşna r-nul Hânceşti de a autentifica semnătura membrului Olga Pîrău din declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) „Pîrău Denis Alexandru” nr. 417 din 22 august 2013, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de Carolina Cazaciuc din numele avocatului parlamentar Tudor Lazăr şi remise Carolinei Cazaciuc cererea de apel declarată din numele avocatului parlamentar Tudor Lazăr cu toate documentele anexate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de Primăria com. Lăpuşna, r-nul Hînceşti, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiilor şi în această parte pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 12 ianuarie 2015 Olga Pîrău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, considerând că la emiterea deciziei recurate, instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele ei cu privire la lezarea dreptului constituţional la proprietate privată, demonstrând lipsă de obiectivitate. Afirmă că instanţa de apel a indicat că pentru legalizarea semnăturii de către persoanele cu funcţii de răspundere ale autorităţii publice locale, în speţă, de către secretarul Primăriei corn.

Lăpuşna poate fi efectuată doar în cazul în care semnătura pe actul corespunzător este realizată în prezenţa persoanei, care legalizează semnăturile, menţionând că în acest sens nu au fost prezentate probe care ar confirma faptul că semnatarii declaraţiei de constituire nominalizate s-ar fi prezentat în faţa secretarului Primăriei com. Lăpuşna pentru legalizarea semnăturilor. Mai mult instanţa de apel a concluzionat, că neprezentarea acestora este fortificată şi prin faptul, că fondatorul gospodăriei ţărăneşti Denis Pîrău şi potenţialul membru al acestuia Alexandru Pârău, nu au acţionat Primăria com. Lăpuşna în instanţa de judecată, astfel recunoscând tacit neprezentarea personală în faţa secretarului Primăriei.

3 Susţine că deşi, în şedinţa de judecată ea a confirmat faptul că au fost prezenţi toţi, inclusiv Denis Pîrău şi Alexandru Pîrău, la Primărie pentru autentificarea semnăturilor, instanţa de apel a considerat impertinente declaraţiile ei făcând referire la art. 121 şi 122 CPC, dar în acelaşi timp instanţa de apel a admis argumentele reprezentantului Primăriei com. Lăpuşna printr-o recunoaştere tacită a faptului neprezentării tuturor membrilor la autoritatea publică locală, fapt care denotă un abuz de competenţă şi o lipsă totală de imparţialitate, aducând atingere prevederilor art. 121 şi art. 130 alin. (3) CPC.

Remarcă că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel limitează valabilitatea probelor aduse de dânsa prin neparticiparea, cât şi prin lipsa explicaţiilor al fiului ei Denis Pîrău şi al soţului - Alexandru Pîrău, dar nici una din acestea nu uzează în deplină măsură de prevederile art. 130 şi art. 131, întru cercetarea multiapsectuală, completă şi nepărtinitoare a cauzei, neatrăgându-i în proces şi considerând suficiente pentru proces circumstanţele determinate în baza explicaţiilor depuse atât de dânsa, cât şi de reprezentantul ei.

Cu privire la contestarea actului administrativ de către ceilalţi membri ai gospodăriei ţărăneşti la care fac referire ambele instanţe, menţionează că aceasta nu este obligatorie, deoarece potrivit art. 15 alin. (1) din Legea privind gospodăriile ţărăneşti nr. 1353 din 03 noiembrie 2000 conducătorul gospodăriei ţărăneşti este fondatorul, iar în cazul eliberării fondatorului din funcţie, unul dintre membri care a atins vârsta de 18 ani şi care are capacitate de exerciţiu deplină, ales de ceilalţi membri ai gospodăriei, poate să conteste. Relatează că conform declaraţiei de constituire a gospodăriei ţărăneşti din 22 august 2013 conducătorul gospodăriei este desemnat Denis Pîrău, iar ceilalţi membri ai gospodăriei sunt indicaţi părinţii acestuia Olga şi Alexandru Pîrău.

Dat fiind faptul că declaraţia de constituire nu a fost autentificată de către Primăria com. Lăpuşna, prezenta declaraţie de constituire nu poate produce efecte juridice, ea rămânând conducătorul şi totodată fondatorul gospodăriei ţărăneşti, iar calitatea de fondator al gospodăriei ţărăneşti a lui Denis Pîrău, la care face trimitere instanţa de apel, potrivit fişei de înregistrare din 22 august 2013, nu este relevantă, deoarece semnăturile fondatorului şi ale celorlalţi membri din declaraţia de constituire nu au fost autentificate de autoritatea publică locală, în conformitate cu art. 10 alin. (4) din Legea nr. 1353 din 03 noiembrie 2000. Consideră că refuzul autorităţii publice locale bazat pe faptul neprezentării membrilor gospodăriei ţărăneşti în faţa secretarului Primăriei, aşa cum ea a invocat în prima instanţă cât şi în instanţa de apel, nu poate fi luat în consideraţie, deoarece potrivit răspunsului Primăriei com.

Lăpuşna nr. 181 din 30 septembrie 2013 adresat Instituţiei Ombudsmanului, aceasta a refuzat autentificarea semnăturilor pe motiv de lipsă de competenţă juridică. Invocă că ambele instanţe argumentele date le-au pus la baza adoptării hotărârilor fără a-i atrage ca părţi la dosar pe Denis şi Alexandru Pîrău, încălcându-li- se în aşa mod drepturile procedurale, cu toate că în prima instanţă ea a solicitat ca ei să fie citaţi si să fie audiaţi. Remarcă că conform art. 13 alin. (3) din Legea nr. 1353 din 03 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier), Primăria com. Lăpuşna în decursul unei 4 săptămâni din ziua prezentării documentelor prevăzute pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, era obligată să emită o decizie privind refuzul motivat de a înregistra gospodăria, ceea ce aceasta nu a efectuat.

Indică că lipsa de obiectivitate la examinarea cauzei au demonstrat-o ambele instanţe şi în partea stabilirii prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat ei. Astfel, menţionează că deşi, a prezentat autentificate copiile tuturor actelor ce confirmă cheltuielile deja efectuate pentru serviciile de stat necesare în procesul de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti şi căror le-a fost dată citire în cadrul şedinţei de judecată în prima instanţă, iar conform planului de afaceri GT „Pârău Denis Alexandru” din luna septembrie 2013, întocmit de Federaţia Naţională a Fermierilor din Moldova, au fost stabilite veniturile şi cheltuielile care urmau să aibă loc în rezultatul activităţii gospodăriei ţărăneşti, prima instanţă a indicat asupra lipsei cauzale dintre neexecutare şi venitul ratat ignorând totalmente probele ce confirmă existenţa prejudiciilor deja existente.

Susţine că în condiţiile în care conform art. 610 alin. (2) Cod civil, ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea celui care a prejudiciat în împrejurări normale, argumentele instanţei sunt neîntemeiate, deoarece autoritatea publică locală prin autentificarea la timp a semnăturilor ar fi creat oportunităţi de realizare a veniturilor preconizate potrivit planului de afaceri. Invocă că instanţa de apel a lăsat fără examinare argumentele primei instanţe, nu s-a expus asupra legalităţii emiterii hotărârii în întregul ei, conform prevederilor art. 373 CPC. Prin referinţa din 11 februarie 2015 Primăria com. Lăpuşna r-nul Hânceşti a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

5 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Olga Pîrău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Olga Pîrău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Olga Pîrău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Olga Pîrău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6