2ra-226/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-226/15 (Judecătoria Buiucani mun.Chișinău) instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 11 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Caraman Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Caraman Anatolie împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Caraman Anatolie şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 16 octombrie 2013, Caraman Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Caraman Anatolie şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2013. La 24 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Caraman Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea atât a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, cât şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013 cu emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului Caraman Anatolie a invocat că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele importante ale pricinii, concluziile acestora vin în contradicţie cu probele administrate, fapt ce a adus la încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material. În susţinerea cererii de recurs Caraman Anatolie a indicat că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă eronat au ajuns la concluzia că el a omis termenul de prescripţie de 6 luni de adresare în judecată prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Astfel, susține recurentul că inițial, la 23 iulie 2012, a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău, cerere care consideră că a fost restituită ilegal prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 10 august 2012. La 27 februarie 2013, Judecătoria Rîșcani mun.Chișinău din nou a restituit neîntemeiat cererea sa, însă încheierea de restituire a fost menținută prin decizia Curții de Apel din 24 mai 2013. În acest sens susține recurentul că, ulterior, după ce a fost modificată Legea nr.87 din 21.04.2011, prin schimbarea competenței, la 15 octombrie 2013, a depus cerere la Judecătoria Buiucani mun.Chișinău, din care motive consideră că termenul de prescripție nu a fost omis.

Indică recurentul că, conform Recomandării Curții Supreme de Justiție nr.2 din 01 noiembrie 2012 , pentru cererile restituite de CEDO, având în vedere restituirea tardivă a acestora de către Curte, termenul stipulat în art.7 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, nu poate fi luat în calcul și toate aceste cereri urmează să fie examinate de către instanțele naționale, dacă reclamantul cere examinarea acestora și instanțele urmează să primească spre examinare și să examineze cererile similare care nu au fost depuse la CEDO, însă se încadrează în termenul general de prescripție – 3 ani.

De asemenea, susține recurentul că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, constatând faptul tardivității înaintării cererii, au considerat inoportun de a se expune pe fond, prin ce consideră ca i-au încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul de proprietate prevăzut de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, consideră recurentul că, judecând pricina, nu au respectat obligația de a lua în considerație toate circumstanțele de fapt și de drept pentru a adopta o hotărâre legală și întemeiată.

La 22 decembrie 2014 în adresa intimatului Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către Caraman Anatolie, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă Ministerului Justiţiei nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, admisibilitatea prezentului recurs examinându-se astfel în lipsa referinței din partea intimatului. Examinând temeiurile recursului declarat de către Caraman Anatolie în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 2 Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Caraman Anatolie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Caraman Anatolie ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare în mod greşit au concluzionat că acţiunea sa a fost înaintată cu omiterea termenului prescripţiei, deoarece este neîntemeiat. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel în mod just au concluzionat asupra tardivităţii acţiunii înaintate de către recurent, aplicând prescripţia extinctivă la cererea intimatului Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

3 Se reţine că prin prisma art. 3 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului, cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, la cazul speţei termenul de înaintare a acţiunii a început să curgă din data încetării procedurii de executare – 14 august 2012, conform încheierii executorului judecătoresc Talmaci Roman în legătură cu executarea hotărârii Judecătoriei Grigoriopol din 04 iunie 2003, recurentului Caraman Anatolie, prin dispoziția Primarului General al mun.Chișinău din 08 august 2012, fiindu-i repartizat apartamentul nr.1 din str.L.Deleanu nr.9/2 din mun.Chișinău.

Prezenta cerere de chemare în judecată însă a fost depusă abia la 16 octombrie 2013, cu încălcarea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de lege pentru categoria respectivă de cauze. Or, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare.

Totodată, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că pentru cererile restituite de CEDO, termenul stipulat în art.7 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, nu poate fi luat în calcul și toate aceste cereri urmează să fie examinate de către instanțele naționale, dacă reclamantul cere examinarea acestora și instanțele urmează să primească spre examinare și să examineze cererile similare care nu au fost depuse la CEDO, însă se încadrează în termenul general de prescripție – 3 ani, or, cazul din speță nu se încadrează nici într-una din situațiile prezentate.

Astfel, recurentul Caraman Anatolie a depus la CEDO cerere cu privire la neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Grigoriopol din 04 iunie 2003. Prin Decizia din 22 aprilie 2008 CEDO a scos cererea de pe rol, luând notă de reglementarea amiabilă semnată de părți, conform căreia lui Caraman Anatolie i s- a achitat suma de 2 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și material, și cheltuieli cu asigurarea executării urgente a hotărârii judecătorești. Nu poate fi acceptat ca temei de casare a hotărârilor judecătoreşti atacate nici argumentul recurentului privind executarea tardivă și necorespunzătoare a hotărârii Judecătoriei Centru mun.Chișinău și prin urmare producerea unui prejudiciu material și moral prin aceste acțiuni, deoarece în cazul respingerii acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, instanţele de judecată nu se expun şi asupra fondului cererii de chemare în judecată.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Caraman Anatolie, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Caraman Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5