2ra-208/15 — Restituirea bunului în natură sau contravaloarea lui şi încasarea prejudiciului material

dosarul nr.2ra-208/15 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, L. Popova ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Brescan Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Brescan Nicolae împotriva lui Levaşov Vladislav cu privire la restituirea bunului în natură sau contravaloarea lui şi încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014, prin care apelul declarat de Garkavenko Olexandr a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La data de 20 august 2010, Nicolae Brescan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Levaşov Vladislav cu privire la restituirea bunului în natură sau a contravalorii lui şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul Nicolae Brescan a indicat că la 27 noiembrie 2001 a încheiat cu pîrîtul Vladislav Levaşov un contract sub formă de recipisă de împrumut a 8600 dolari SUA cu dobînda lunară de 140 dolari SUA, obligîndu-se să-i restituie datoria în termen de pînă la 01 decembrie 2002. De asemenea, în scopul asigurării îndeplinirii obligaţiunilor a înregistrat după pîrît autocamionul său de model „Mercedes-1735L” cu numărul de înmatriculare CCZ-726, care îi aparţine cu drept de proprietate.

Precizează reclamantul că acest autocamion trebuia să-i fie restituit după achitarea datoriei şi ratei dobînzii, însă, în legătură cu starea financiară n-a putut achita la timp datoria şi rata dobînzii, motiv pentru care, aşa cum îi devenise cunoscut mai tîrziu, de către Vladislav Levaşov a fost depusă în Judecătoria sect. Botanica cererea de chemare în judecată privind restituirea sumei de 7600 dolari SUA. La 15 noiembrie 2005 suma datoriei a constituit 1000 dolari SUA, iar rata dobînzii suma de 7600 dolari SUA. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 februarie 2006, a fost admisă acţiunea lui Vladislav Levaşov, fiind încasat de la el în beneficiul pîrîtului suma de 1000 dolari SUA şi 7140 dolari SUA rata dobînzii pentru perioada de 51 luni, în total 8140 dolari SUA, de asemenea taxa de stat în sumă de 1052 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2009, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 februarie 2006 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la Nicolae Brescan în beneficiul lui Vladislav Levaşov restanţa de împrumut în sumă de 1000 dolari SUA şi dobînda de întîrziere în sumă de 1680 dolari SUA. Menţionează reclamantul că deşi la 16 martie 2010, această sumă i-a fost restituită lui Vladislav Levaşov, pîrîtul ignoră cerinţa sa de a-i restituit autocamionul de model „Mercedes-1735L” cu număr de înmatriculare CCZ-726 sau costul lui 7580 dolari SUA.

Consideră reclamantul că pîrîtul a încălcat obligaţiunile asumate prin înţelegerea din 27 noiembrie 2001. Cere Nicolae Brescan, obligarea lui Vladislav Levaşov să-i restituie în natură din posesia ilegală a acestuia autocamionul de model „Mercedes - 1735L” cu număr de înmatriculare CCZ-726 sau costul autocamionului de 7580 dolari SUA, precum şi prejudiciul material în sumă de 900 euro sau 14400 lei, taxa de stat în sumă de 2912,41 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 octombrie 2012, acţiunea lui Nicolae Brescan a fost admisă parţial. A fost obligat Vladislav Levaşov să restituie în natură lui Nicolae Brescan autocamionul de model „Mercedes-1735L” cu numărul de înmatriculare CCZ 726 sau contravaloarea lui 7580 dolari SUA în valută naţională la data executării hotărîrii de judecată.

A fost încasat din contul lui Levaşov Vladislav în folosul lui Nicolae Brescan cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei şi taxa de stat achitată în mărime de 2150 lei, în total 5150 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 19 februarie 2012, Levaşov Vladislav a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 octombrie 2012, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă respingerea integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014, apelul declarat de Garkavenko Olexandr (succesor în drepturi a apelantului decedat Levaşov Vladislav), a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă integral.

La data de 24 octombrie 2014, Brescan Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material. Instanţa a interpretat în mod eronat legea. Menţionează recurentul că instanţa de apel, în procesul examinării cauzei, n-a ţinut cont de prevederile art. 239 CPC, conform cărora, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată, bazată numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi de probele cercetate.

2 Susţine recurentul că în temeiul art. 1331, 1333, 1392, 1393 şi 1398 CC, Levaşov a fost obligat să restituie necondiţionat autocamionul „Mercedes-1735L” cu nr. de înmatriculare CCZ-726, caroseria nr. VDB 655523115748259. Mai menţionează recurentul că instanţa de apel nu a examinat toate probele, dobîndite în modul prevăzut de lege, precum şi nu a dat apreciere corectă înscrisurilor prezentate. La data de 06 ianuarie 2015, Garkavenko Olexandr a depus referinţă la recursul declarat de Brescan Nicolae, pe care îl consideră neîntemeiat şi solicită respingerea acestuia ca inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Brescan Nicolae, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale 3 omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Brescan Nicolae, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Brescan Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă 4