3ra-11/15 — Contestarea actului administartiv

prima instanță: V. Boico, dosarul nr. 3ra-11/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Stoicov Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stoicov Iurie împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 11 noiembrie 2013 și emisă nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 08 iulie 2013, Stoicov Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în perioada 18 martie 1994 - 07 august 1995, a deținut funcția de secretar al Comitetului Executiv al Consiliului raional Călărași, deținând statutul de funcționar public. Susține reclamantul că are vârsta de 58 ani și a confirmat un stagiu de cotizare în serviciul public de 17,5 ani. Astfel, conform prevederilor Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, privind pensiile de asigurări sociale de stat, s-a adresat cu cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chișinău, solicitând stabilirea pensiei de funcționar public, însă prin Decizia nr. 46 din 18 mai 2013, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani, mun. Chişinău i-a respins cererea, pe motiv că dînsul nu deține statut de funcționar public. 1 Menționează că la 29 mai 2013, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale cu o cerere prealabilă prin care a solicita anularea Deciziei nr. 46 din 18 mai 2013, însă prin răspunsul nr. V-5-885/13 din 21 iunie 2013, cererea sa a fost respinsă. Solicită recunoașterea ilegalității refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-5-885/13 din 21 iunie 2013 de stabilire a pensiei, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chişinău nr. 46 din 18 mai 2013 de refuz în stabilirea pensiei, constatarea faptului exercitării de către el a funcției publice în perioada 18 martie 1994 - 07 august 1995 și obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a-i stabili și achita pensia cu statut de funcționar public începând cu data de 15 mai 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind declarată nulă Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău nr. 46 din 18 mai 2013 cu privire la stabilirea pensiei de funcționar public lui Stoicov Iurie cu stagiul de cotizare în serviciul public de 17,5 ani, care a exercitat funcția de secretar al Comitetului Executiv al Consiliului raional Călărași în perioada 18 martie 1994 - 07 august 1995 cu statut de funcționar public, și obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun.

Chișinău de a-i stabili și achita lui Stoicov Iurie pensie cu statut de funcționar public începând cu 15 mai 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, a fost admis recursul decalat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 09 septembrie 2014, Stoicov Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a ținut cont de recomandările instanței de recurs și nu a solicitat de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău, informația privind stagiul său de cotizare ca funcționar public.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat că el nu deține gradul de calificare ca funcționar public și respectiv, nu deține nici statut de funcționar public, deoarece la momentul deținerii funcției de secretar al comitetului executiv raionul Călărași, conform Legii serviciului public nr. 443-XII din 04 mai 1995, funcția de secretar al comitetului executiv era funcție cu statut de funcționar public, iar prin confirmarea nr. 495 din 09 iulie 1995 emisă de Președintele raionului Călărași se atestă că în perioada de 18 martie 1994 - 07 august 1995, el a deținut funcția cu statut de funcționar, activând în funcția de secretar al comitetului executiv al Consiliului raional Călăraşi.

2 Menționează că prevederile Legii serviciului public nr. 443-XII din 04 mai 1995, se extind asupra persoanelor care dețin funcții publice în servicii publice centrale sau locale, iar funcția de secretar al consiliului raional se regăsește în aceasta anexă, astfel legiuitorul a prevăzut faptul extinderii legislației asupra persoanelor care au deținut funcții publice până la modificarea legislației respective. Susține că la acel moment funcțiile cu statut de funcționar public nu prevedeau grade de calificare, iar potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 159-XIV din 14 octombrie 1998, privind pensiile de asigurări sociale de stat, asiguratul cu statut de funcționar public, care a atins vârsta de pensionare prevăzută la art. 42 alin.(1) şi confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani beneficiază de dreptul la pensie la atingerea vârstei specificate la alin. (2) prezentului articol.

Iar, în anul 2013 când a depus cererea de pensionare, avea atinsă prevăzută de legislație și anume 58 ani și 6 luni, deținea statut de funcționar public și stagiu de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie ca funcționar public de peste 17 ani, respectiv, întrunea toate condițiile prevăzute de legislație pentru a-i fi acordată pensia de funcționar public. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul Stoicov Iurie s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 17 iulie 2014, la data de 09 septembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stoicov Iurie este neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerente ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Stoicov Iurie a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-5-885/13 din 21 iunie 2013 de stabilire a pensiei, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chişinău nr. 46 din 18 mai 2013 de refuz în stabilirea pensiei, constatarea faptului exercitării de către el a funcției publice în perioada 18 martie 1994 - 07 august 1995 și obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a-i stabili și achita pensia cu statut de funcționar public începând cu data de 15 mai 2013. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, dispunând declararea nulității actului contestat și obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău să-i stabilească și să-i achite lui Stoicov Iurie pensie cu statut de funcționar public începând cu data de 15 mai 2013. Judecind apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, instanța de apel concluzionând că Stoicov Iurie nu întrunește condițiile prevăzute de art. 44 al.

(3) 3 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, a dispus admiterea apelului, casarea hotărârea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîree cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. Este de menţionat că concluzia instanţei de apel despre necesitatea respingerii acţiunii este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 Cod de procedură civilă, care de rând cu alte reglementări, completează Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările şi completările ulterioare. În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține materialul probator, din care rezultă că prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun.

Chișinău nr. 46 din 148 mai 2013, s-a refuzat stabilirea lui Stoicov Iurie a pensiei de funcționar public, pe motiv că contrar art. 44 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat acesta nu deține stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani și nu a atins vârsta de 62 ani (f.d.4). Tot actele cauzei atestă că Stoicov Iurie a contestat decizia menționată la Casa de Asigurări Sociale, care prin răpusul său din 21 iunie 2013, a respins pretenţiile acestuia pe aceleași motive (f.d. 5-8).

Conform art. 44 alin.(3) al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat cu modificările şi completările ulterioare, asiguratul care nu are statut de funcționar public, dar confirmă un stagiu de cotizare în serviciul public de cel puțin 15 ani, a atins vârsta de pensionare specificată la art. 41 alin. (1) şi a realizat stagiul de cotizare prevăzut la art. 42 alin. (1) şi (11) beneficiază de pensie calculată în cuantum de 75% din venitul mediu lunar asigurat determinat conform art. 45. Art. 41 alin. (1), 42 alin. (1) şi alin. (11) din aceeași lege prevăd că începând cu 1 ianuarie 1999, vârstele de pensionare se stabilesc la 60 de ani 6 luni pentru bărbați și la 55 de ani 6 luni pentru femei.

În fiecare an ulterior, vârstele de pensionare se majorează cu 6 luni. Începând cu 1 ianuarie 2003, se stabilesc vârstele de pensionare necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă de 62 de ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei. Începând cu 1 ianuarie 1999, se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă de 26 de ani pentru bărbați și de 22 de ani pentru femei. În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează cu 1 an pentru bărbați și cu 2 ani pentru femei, până la atingerea stagiului de cotizare de 30 de ani atât pentru bărbați, cit și pentru femei. Începând cu 01 iulie 2011, pentru bărbați se stabilește stagiul de cotizare necesar obținerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă de 30 de ani și 6 luni.

În fiecare an ulterior, stagiul de cotizare se majorează conform tabelului nr.51, până la atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani.

Cu referire la normele enunțate și având în susținere stipulările art. 9 al Legii serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995, care indică că conferirea gradelor de calificare se efectua conform regulamentului de conferire a gradelor de calificare funcționarilor publici, aprobat prin Legea nr. 1263 din 17 iulie 1997, în vigoare până la 01 ianuarie 2009, în corespundare cu care, gradele de calificare se confereau funcționarilor publici ce activau în serviciul public la data intrării în vigoare al Legii nr. 4 1263 din 25 septembrie 1997, sau şi-au încetat activitatea în serviciul public în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii serviciului public în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii serviciului public din 01 ianuarie 1996 și data publicării Legii nr. 1263, instanța de recurs constată că instanța de apel, examinând pricina just a concluzionat că Stoicov Iurie nu deține gradul de calificare a funcționarului public.

Or, gradul de calificare se conferă de către organul care are competența legală de denumire în funcție a funcționarului public, printr-un act administrativ, după care, gradul de calificare se consemnează în carnetul de muncă a funcționarului public, iar copia actului administrativ, prin care s-a conferit gradul de calificare se păstrează la dosarul personal al acestuia, însă din înscrisurile carnetului de muncă a lui Stoicov Iurie (f. d. 86-95), nu rezultă că ultimului i-a fost acordat grad de calificare de funcționar public, fapt ce atestă că acesta nu a deţinut şi nu deține statutul de funcționar public şi respectiv, nu poate pretinde la stabilirea pensiei cu statut de funcţionar public.

În aceste condiţii, afirmaţiile lui Stoicov Iurieî precum că a confirmat un stagiu de cotizare în serviciu public de 17,5 ani, iar ca urmare întruneşte condiţiile Legii care prevede stagiul de cotizare în serviciul public de 15 ani, sunt lipsite de suport legal şi nu pot fi reţinute de instanţa de recurs. Aici este de principiu de remarcat că potrivit art. 28 alin.(3) a Legii despre statutul deputatului în parlament nr. 39 din 07 aprilie 1994, cu completările şi modificările ulterioare, durata de exercitare a mandatului de deputat se include în vechimea totală şi neîntreruptă în muncă (serviciu), în vechimea în muncă la specialitatea precedentă.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că recurentul nu dispune la moment de un stagiu de cotizare în serviciul public de 15 ani şi nu este temei pentru stabilirea pensiei de funcţionar public, fapt care corect a fost apreciat de instanţa de apel. Prin urmare, temeinic şi legal instanţa de apel a respins acţiunea lui Stoicov Iurie ca neîntemeiată, fapt care respinge toate criticele formulate în acest sens în recurs ca fiind nejustificate. Nici argumentul invocat de către recurentul precum că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond nu pot fi reţinute, deoarece poartă un caracter declarativ şi se combate prin constatările relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanța de recurs reține că instanța de apel în situația dedusă judecării corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii inițiale.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de şi a menține decizia instanței de apel. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Stoicov Iurie. Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stoicov Iurie împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Buiucani mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva 6