2rac-27/15 — Deposedarea şi transmiterea silită în posesie a bunurilor ipotecate

Judecătoria Economică de Circumscripţie Dosarul nr.2rac-27 /15 Judecător: V. Orîndaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, B. Bîrcă, M. Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Liodin & CO”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Banca de Economii” către SRL „Liodin & CO”, intervenient accesoriu S.A.

„Fabrica de Vin Cojuşna” privind deposedarea şi transmiterea silită în posesie bunurile imobile ipotecate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014, CONSTATĂ : La 21.02.2011 S.A „Bănca de Economii” a depus cerere de chemare în judecată către S.R.L „Liodin & Co”, intervenient accesoriu S.A „Fabrica de Vin Cojuşna” privind deposedarea şi transmiterea silită în posesie bunurile imobile ipotecate. În motivarea acţiunii acesta a indicat că SA „Fabrica de Vin Cojuşna” beneficiază de cinci credite la S.A „Banca de Economii” prin intermediul filialei nr.l Chişinău. În scopul asigurării rambursării creditelor acordate, între S.A „Banca de Economii” şi S.R.L „Liodin & Co” a fost încheiat contractul de ipotecă nr.06- 06/l/149-g din 09.12.2008; contractul de ipotecă nr.06-06/l/149-gl din 09.12.2008.

Susţine reclamanta că, urmare a neexecutării obligaţiunilor contractuale a notificat pârâta şi debitorul despre iniţierea procedurii de exercitare a dreptului de gaj şi a solicitat transmiterea benevolă în posesiunea sa până la 12.11.2009 a bunurilor ipotecate conform contractului de gaj/ipotecă nr.06-06/l/149-g din 09.12.2008 şi nr.06-06/l/149-gl din 09.12.2008. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 mai 2011, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă transmiterea silită în posesia S.A „Banca de Economii” a bunurilor ipotecate în baza contractului de ipotecă nr.06-06/l/149-g din 09.12.2008, obiectul căruia îl constituie terenurile de pământ cu suprafaţa totală de 30.2273 ha situat în raionul Străşeni, s.Cojuşna (extravilan) înregistrate cu 1 nr.8015115.061, 8015118.045, 8015112.159, 8015112.164, 8015118.047, 8015212.104.

Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor şi ameliorărilor bunului gajat, asupra fructelor, veniturilor şi produselor acestuia. Contractul de ipotecă nr.06-06/l/149-gl din 09.12.2008 obiectul căruia constituie terenurile de pământ cu suprafaţă totală de 46.3261 ha situat în raionul Străşeni, s. Cojuşna (extravilan) înregistrate cu nr. cadastrale 8015112.165, 8015118.048, 8015112.176, 8015112.168, 8015112.171, 8015112.061, 8015119.017, 8015112.169, 8015122.173, 8015112.172, 8015112.166, 8015112.170, 8015112.167, 8015112.054, 8015112.056, 8015112.007, 8015112.035, 8015112.010. Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor şi ameliorărilor bunului gajat, asupra fructelor, veniturilor şi produselor acestuia, încasarea în mod solidar din contul lui S.R.L „Liodin & Co” în beneficiul S.A „Banca de Economii” a taxei de stat în sumă de 37500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. La 20.06.2011 S.R.L „Liodin & Co” a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, cerând casarea acesteia cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecată. În motivare apelului declarat S.R.L „Liodin & Co” a indicat că despre emiterea hotărârii nominalizate aceasta a aflat doar prin intermediul poştei nefiind prezentă în instanţa de judecată. Susţine apelanta că astfel i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO.

Totodată susţine că în cadrul procesului de insolvabilitate pornit în privinţa S.A „Fabrica de vin Cojuşna” a fost stinsă o parte din creanţele debitorului faţă de S.A „Banca de Economii” din contul activelor proprii ale S.A „Fabrica de vin Cojuşna”, astfel încât instanţa urma sa verifice ce creanţe şi în ce volum au fost stinse de către S.A „Fabrica de vin Cojuşna” faţă de S.A „Banca de Economii”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către S.R.L „Liodin & Co” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 25 mai 2011. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Liodin & CO” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Economice de 2 Circumscripţie din 25 mai 2011, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă şi în alt complet de judecată. La data de 19.01.2015 S.A „Banca de Economii” a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către SRL „Liodin & CO” cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel din 16.09.2014 ca fiind legale.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Totodată recurentul afirmă că instanţa de apel a încălcat dreptul SRL „Liodin & CO” la un proces echitabil, deoarece nu a comunicat participanţilor la proces în ordinea prevăzută de lege, despre faptul schimbării datei şedinţei de judecată. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Nu poate fi acceptată afirmarea recurentului precum că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin necomunicarea despre schimbarea datei şedinţei de judecată preconizată pentru data de 18.09.2014 dar desfăşurată la 16.09.2014, deoarece, potrivit materialelor cauzei, instanţa de apel l-a informat pe Grecu Denis, avocat al apelatului, la 14.09.2014 prin intermediul poştei electronice (e-mail: clg900@bk.ru ) despre schimbarea datei şedinţei de judecată în legătură cu imposibilitatea petrecerii ei la 18.09.2014 (f.d. 97). Astfel, argumentele invocate în recurs vin în contradicţie cu materialele cauzei, fiind lipsite de suport probatoriu. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. 3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Liodin & CO” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Liodin & CO” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Liodin & CO”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Banca de Economii” către SRL „Liodin & CO”, intervenient accesoriu S.A. „Fabrica de Vin Cojuşna” privind deposedarea şi transmiterea silită în posesie bunurile imobile ipotecate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4 5