3ra-53/15 — Ilegalitateaactiunilor

Dosarul nr. 3ra-53/15 Instanţa de fond: judecătoria Cahul (jud.A.Cibotaru ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.G.Vavrin, I.Dănilă, T.Dimitriadi )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC”Gebhardt-construct”SRL împotriva deciziei din 07.10.2014 a Curţii de Apel Cahul adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC”Gebhardt- construct”SRL împotriva Serviciului Vamal, Biroului Vamal Cahul privind recunoașterea acțiunilor ilegale și restituirea sumelor achitate suplimentar constată La data de 20.11.2013 SC”Gebhardt-construct”SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, Biroului Vamal Cahul privind recunoașterea acțiunilor ilegale și restituirea sumelor achitate suplimentar.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 13.08.2013 SC”Gebhardt- construct”SRL a depus Biroului Vamal Cahul declarația vamală nr.2509101379 în scopul introducerii pe teritoriul țării și plasării în regim vamal de import a unei autobetoniere uzate, fără motor, de marca ”Fiori DB 00E”, achiziționată conform contractului de vînzare cumpărare nr.102 din data de 05.08.2013 la prețul de 5000 Euro. Pentru verificarea veridicității datelor privind valoarea în vamă anunțată și a datelor suplimentare referitoare la aceasta au fost prezentate autorității vamale mai multe acte: INVOICE nr.CLC001 din data de 06.08.2013, declarația vamală a țării de export; permisul șoferului, declarația vamală de tranzit, contractul de vînzare cumpărare, packing list-ul, ordin de încasare a numerarului, contractul de transport, factura fiscală, pașaportul tehnic, anunțul din internet, dispoziția de plată, fotografia, permisul terminal, declarația valorii în vamă.

La data de 09.08.2013, prin actul de inspecție, Biroul Vamal Cahul a solicitat acte suplimentare și anume calculul cheltuielilor de transport, comanda de livrare, oferta de preț, corespondența comercială, precum și alte acte care să dovedească 1 valoarea mărfii și propunerea de majorare a prețului mărfii cu 20000 Euro. Indică reclamantul că deși nu a acceptat majorarea valorii mărfii a prezentat pîrîtului suplimentar calculul cheltuielilor de transport, datele anunțului din internet și oferta de preț, scrisoarea care confirmă negocierile referitor la încheierea contractului. Chiar și în aceste împrejurări, Biroul Vamal a invalidat declarația vamală fără motiv. La data de 13.08.2013, reclamantul a depus o altă declarație vamală nr.2509101379 în privința aceleiași betoniere cu aceiași valoare în vamă prezentînd toate actele solicitate anterior de pîrît.

La data de 14.08.2013, Biroul Vamal Cahul a emis un alt act de inspecție prin care a solicitat raportul de expertiză care ar determina prețul bunului, care a fost prezentat în aceiași zi. Ulterior, pîrîtul a efectuat controlul fizic, a examinat raportul de expertiză prezentat la data de 15.08.2013 și a emis un alt act de inspecție prin care a solicitat majorarea valorii bunului de la 5000 Euro la 15000 Euro. Nefiind de acord cu acțiunile colaboratorilor vamali, reclamantul s-a adresat șefului Biroului Vamal Cahul. La data de 16.08.2013, pentru a nu tergiversa efectuarea operațiunilor de vămuire, a permis brokerului vamal să depună declarația vamală cu valoarea în vamă a bunului importat de 15000 euro și a achitat dreptul de import conform acestui preț.

La data de 02.09.2013 a recepționat răspunsul Biroului Vamal, nr.1389-6 din data de 28.08.2013, în care se indica despre necesitatea prezentării unor acte necesare confirmării valorii bunului de 5000 euro, deși aceste acte au fost anterior prezentate. La data de 02.10.2013, a depus cerere prealabilă către pîrît prin care a solicitat recalcularea valorii în vamă a bunului importat din suma inițial declarată de 5000 Euro. La data de 21.10.2013, Biroul Vamal a răspuns la cererea prealabilă, în care se indica că solicitările din cerere nu pot fi admise, deoarece nu au fost prezentate actele solicitate. A invocat reclamantul prevederile art.art.6, 10 al Legii nr.1380 din data de 20.11.1997 privind tariful vamal și a indicat că acțiunile pîrîtului privind mărirea valorii în vamă a mărfii sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și a solicitat recunoașterea ilegalității acțiunilor organului vamal și restituirea sumelor achitate suplimentar.

Prin hotărîrea din data de 21.05.2014 a judecătoriei Cahul, cererea SC”Gebhardt-construct”SRL fost respinsă. Prin decizia din data de 07.10.2014 a Curții de Apel Cahul, apelul declarat de SC”Gebhardt-construct”SRL a fost respins și a fost menținută hotărârea din data de 21.05.2014 a judecătoriei Cahul. La data de 24.11.2014, SC”Gebhardt-construct”SRL a depus recurs împotriva deciziei din data de 07.10.2014 a Curții de Apel Cahul. În motivarea recursului a indicat că decizia recurată este bazată pe o apreciere incompletă, subiectivă și unilaterală.

2 A relatat recurentul că în vederea respectării legislației la importul autobetonierei uzate, fără motor, de marca ”Fiori DB 00E”, a declarat valoarea în vamă în conformitate cu art.VII a Acordului general pentru tarife vamale și comerț din 15.04.1994(GAT) al Organizației mondiale a comerțului(OMC) și a prezentat actele de însoțire a mărfii anexate la declarația vamală inclusiv și contratul de vînzare cumpărare a bunului, precum și actele care confirmă valoarea-prețul acestuia. Intimatul neîntemeiat nu a fost de acord cu valoarea în vamă a bunului, majorîndu-o ilegal. Toate actele prezentate au fost acceptate de Biroul Vamal, dar nu au fost examinate, fapt confirmat prin solicitările neîntemeiate de a mai prezenta careva acte.

A mai indicat recurentul că deși a prezentat toate actele necesare, intimatul a mărit nejustificat valoarea în vamă a bunului, ceea ce a dus la achitarea unei taxe de import mai mare. Menționează recurentul că acțiunile Biroului Vamal sunt ilegale, ceea ce a dus la calcularea în exces a taxei de vămuire. Invocă recurentul că Biroul Vamal a ignorat art.VII al GAT(Acordul General pentru Tarife vamale și Comerț din 15.04.1994), care prevede că taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacție. La declararea valorii în vamă a utilizat metoda ”1”, însă Biroul Vamal a refuzat să accepte valoarea declarată , precum și metoda aplicată, aplicînd direct metoda de rezervă cu omiterea aplicării consecutive a metodelor 2-5 de declarare a valorii în vamă ingnorînd direct prevederile art.10 al Legii nr.1380-XIII din data de 20.11.1997 cu privire la tariful vamal.

Relevă recurentul că actul principal care atestă costul mărfii este factura ce reprezintă o operațiune esențială în tranzacțiile internaționale. Factura externă reprezintă documentul cel mai importat în operațiunea de comerț exterior, care este întocmită de exportator și în care se indică despre condițiile în care au avut loc vînzarea bunului și care însumă toate condițiile esențiale ale tranzacției încheiate, inclusiv și prețul. Conchide recurentul că Biroul vamal nu a prezentat probe care ar confirma legalitatea acțiunilor colaboratorilor săi și despre necesitatea majorării valorii mărfii pînă la 15000 euro. La data de 19.12.2014 Biroul Vamal Cahul a depus referință la cererea de recurs și a indicat că decizia recurată este legală, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. 3 Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SC”Gebhardt- construct”SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SC”Gebhardt-construct”SRL împotriva deciziei din 07.10.2014 a Curţii de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4