2r-36/15 — Transmiterea silită a bunului imobil ipotecat

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr.2r-36/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Morozan Artur, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „EuroCreditBank” Societate pe Acţiuni împotriva lui Morozan Artur cu privire la încasarea datoriei, executarea dreptului la ipotecă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea apelantului Morozan Artur cu privire la scutire parţială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Morozan Artur, c o n s t a t ă La 30 noiembrie 2012, Banca Comercială „EuroCreditBank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Morozan Artur cu privire la executarea dreptului de ipotecă.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza contractului de credit nr.C.L. 1071-498 din 16 iulie 2010, BC „EuroCreditBank” SA a acordat lui Morozan Artur un credit bancar în sumă de 450 000,00 lei, cu scadenţa la data de 15 iulie 2020. Ulterior, în baza Acordului adiţional nr.1 din 24 noiembrie 2010, suma creditului a fost majorată pînă la 1 300 000,00 lei, iar în baza Acordului adiţional nr.2 din 23 mai 2011 - pînă la 1 500 000,00 lei. Susţine că conform prevederilor Contractului de credit, creditul se consideră acordat de Bancă şi, respectiv, primit de către debitor, în ziua transferării mijloacelor băneşti din contul de credit în contul curent al debitorului deschis la Bancă. Creditul a fost acordat în tranşe şi anume, la 20 iulie 2010 - 450 000,00 lei, 25 noiembrie 2010 - 450 000,00 lei, 26 ianuarie 2011 - 200 000,00 lei, 24 februarie 2011 - 200 000,00 lei, 23 mai 2011 - 200 000,00 lei.

Menţionează că executarea corespunzătoare a obligaţiilor lui Morozan Artur faţă de BC „EuroCreditBank” SA conform Contractului de credit nr.C.L.1071-498 din 16 iulie 2010 a fost asigurată cu ipoteca bunurilor imobile, situate în mun. Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, care aparţin pîrîtului cu drept de proprietate privată, şi anume: apartamentul nr.1, cu suprafaţa totală de 27,5 m.p., înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral 0100204.144.02.001. Imobilul ipotecat este evaluat de părţi în valoare de gaj de 662 000,00 lei şi încăpere nelocativă, cu suprafaţa totală de 109,2 m.p., înregistrată în Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral 0100204.144.01.016. Imobilul ipotecat este evaluat de părţi în valoare de gaj de 1288000,00 lei.

Afirmă că pe parcursul termenului de creditare de către pîrît au fost încălcate repetat condiţiile Contractului de credit, ce se referă la termenul achitării plăţilor lunare, în legătură cu care fapt, BC „EuroCreditBank” SA a expediat în adresa pârâtului notificările privind intenţia de a executa dreptul de ipotecă din 08 august 2012, termenul pentru achitarea datoriilor fiind stabilit până la 20 august 2012, însă în termenul stabilit datoriile restante nu au fost achitate, ceea ce a servit drept temei pentru înregistrarea de către Bancă a Preavizelor de executare a dreptului de ipotecă asupra bunurilor imobile ipotecate.

Preavizele au fost înregistrate în Registrul bunurilor imobile la OCT Chişinău la data de 28 august 2012, iar copiile Preavizelor înregistrate au fost expediate pârâtului prin scrisorile Băncii din 03 septembrie 2012, prin care Banca a cerut achitarea datoriilor faţă de Bancă sau transmiterea benevolă în posesia Băncii a bunurilor imobile ipotecate în decurs de 20 de zile din data înregistrării Preavizelor în Registrul bunurilor imobile. Consideră că Banca a respectat întocmai procedura prealabilă de executare a dreptului de ipotecă, prevăzută de legislaţia în vigoare, însă, atât în termenul stabilit cât şi până în prezent datoriile nu au fost achitate, iar bunurile imobile ipotecate n-au fost transmise benevol în posesia Băncii.

Mai invocă că la situaţia din 29 noiembrie 2012, suma totală a datoriilor lui Morozan Artur faţă de BC „EuroCreditBank” SA, aferente Contractului de credit nr.C.L.1071-498 din 16 iulie 2010, constituie 1 548 402,15 lei, din care: 1 390 641,59 lei - soldul creditului; 90 320,77 lei - dobânda aferentă creditului şi 67 439,79 lei - penalităţile calculate conform prevederilor Contractului de credit. Solicită transmiterea silită din posesia pârâtului Morozan Artur în posesia BC „EuroCreditBank” SA a bunului imobil ipotecat, apartamentul nr.1, situat în mun. Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.02.001, pentru comercializarea acestuia în scopul achitării datoriilor aferente contractului de credit; evacuarea silită din bunul imobil ipotecat apartamentul nr.1, situat în mun.

Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.02.001 a pârâtului Morozan Artur, membrilor familiei acestuia, cât şi altor persoane care au dreptul de a utiliza imobilul de sine stătător, fără acordarea altui spaţiu locativ; precum şi evacuarea bunurilor care nu au fost gajate în favoarea BC „EuroCreditBank” SA; transmiterea silită din posesia pârâtului Morozan Artur în posesia BC „EuroCreditBank” SA a bunului imobil ipotecat încăpere nelocativă, situat în mun. Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.01.016, pentru comercializarea acestuia în scopul achitării datoriilor aferente contractului de credit; evacuarea silită din bunul imobil ipotecat încăpere nelocativă, situat în mun.

Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.01.016, a pârâtului Morozan Artur, membrilor familiei acestuia, cât şi altor persoane care au dreptul de a utiliza imobilul de sine stătător, fără acordarea altui spaţiu locativ; precum şi evacuarea bunurilor care nu au fost gajate în favoarea BC „EuroCreditBank” SA; cît şi încasarea de la pârâtul Morozan Artur în beneficiul BC „EuroCreditBank” SA a taxei de stat în sumă de 9 750,00 lei, achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată. În cadrul examinării pricinii, Banca Comercială „EuroCreditBank” SA a depus cerere de majorare a cerinţelor, solicitînd şi încasarea de la Morozan Artur în beneficiul Băncii a sumei de 1828487,37 lei, ceea ce constituie datoria totală formată pe Contractul de credit nr. C.L.

1071-498 din 16 iulie 2010 şi a taxei de stat în mărime de 50000 lei, achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă integral şi încasat din contul lui Morozan Artur în beneficiul BC „EuroCreditBank” SA datoria în sumă de 1 828 487,37 lei şi taxa de stat în mărime de 50 000 lei. Totodată, au fost transmise din posesia lui Morozan Artur în posesia BC „EuroCreditBank” SA bunuri ipotecate: apartamentul nr.1, situat în mun. Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.02.001 şi încăpere nelocativă, situat în mun.

Chişinău, str. A. Şciusev, nr.56, numărul cadastral 0100204.144.01.016, pentru comercializarea acestora în scopul achitării datoriilor aferente contractului de credit şi dispusă evacuarea silită din bunuri imobile ipotecate a lui Morozan Artur, membrilor familiei acestuia, cât şi altor persoane care au dreptul de a utiliza imobilul de sine stătător, fără acordarea altui spaţiu locativ; precum şi evacuarea bunurilor care nu au fost gajate de către Morozan Artur în favoarea BC „EuroCreditBank” SA. La 12 mai 2014, Morozan Artur a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

La 11 noiembrie 2014 Morozan Artur a depus apelul motivat împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol din motivul nerespectării procedurii prealabile de soluţionare a litigiului apărut sau respingerea integrală a acţiunii. Totodată, solicitînd şi scutirea parţială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, drept temei invocînd prevederile art. 85 alin.(4) CPC şi faptul că se află într-o situaţie materială dificilă. Tot la aceiaşi dată, printr-o cerere separată, Morozan Artur a solicitat amînarea şedinţei de judecată pentru o altă dată drept temei invocînd înrăutăţirea stării de sănătate şi faptul că se află în concediul medical.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Morozan Artur cu privire la amînarea şedinţei de judecată. Prin aceiaşi încheiere a fost respinsă şi cererea lui Morozan Artur cu privire la scutire parţială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel și nu s-a dat curs cererii de apel, acordîndu-i-se apelantului Morozan Artur termen pînă la data de 15 decembrie 2014, ora 10.00 pentru prezentarea dovezii de plata a taxei de stat în mărime de 37 300 lei. La fel a fost explicat apelantului că dacă va îndeplini în termen indicaţiile din încheierea respectivă, apelul va fi considerat ca depus la data prezentării iniţiale şi se va examina în fond.

În caz contrar cererea de apel fa fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC. La 26 noiembrie 2014, Morozan Artur a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu dispunerea scutirii parţiale de la achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi remiterii pricinii la rejudecare. În motivarea recursului recurentul a invocat că la încheierea instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi casată deoarece la emiterea acesteia au fost interpretată eronat normele legale. Susţine că Curtea de Apel în mod eronat a ajuns la concluzia precum că n-ar fi fost prezentate probe cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat, or la materialele cauzei au fost anexate atât documente cît şi motive plauzibile care demonstrează evident imposibilitatea achitării taxei de stat în cuantum deplin.

Afirmă că în cererea de apel a indicat că achitarea taxei de stat în cuantum integral, care în opinia instanţei constituie suma de 37300 lei, este prea mare şi nu are posibilitatea s-o achite din cauza problemelor financiare, deoarece are la întreţinere doi copii minori cu vârsta de 5 ani şi 14 ani, ceea ce face dificilă achitarea integrală a taxei de stat, mai mult că la depunerea cererii de apel a achitat taxa de stat parţial în mărime de 200 lei, solicitând totodată şi scutirea parţială de la achitarea taxei de stat. Consideră că instanţa de apel în mod greşit a interpretat art. 3 alin.(1) lit. a) din Legea taxei de stat, care prevede că persoanele fizice achită taxa de stat în cuantum de numai puţin 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei, pe cînd prin încheierea recurată dînsul a fost obligat să achite taxa de stat în cuantum de 37000 lei, fapt ce depăşeşte esenţial cuantumul stabilit prin legea taxei de stat.

Mai invocă că plenul Curţii Supreme de Justiţie în hotărârea cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile nr.25 din 28 iunie 2004 în pct.3 a menţionat că, instanţa de judecată, în vederea neîngrădirii dreptului părţilor privind accesul liber la justiţie, la cerere, poate scuti persoana fizică sau juridică de plata taxei de stat, în urma justificării situaţiei materiale a acesteia.

Scutirea poate fi totală sau parţială, apreciindu-se în dependenţă de cerere şi de dovezile prezentate." La fel, în susţinerea poziţiei sale, recurentul face referire şi la principiul respectării dreptului de acces liber la justiţie, consfinţit de jurisprudenţa CEDO, care a remarcat că în cadrul soluţionării cererilor privind acordarea facilităţilor la plata taxei de stat, instanţele judecătoreşti urmează să examineze cu minuţiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite îngrădirea dreptului persoanei la un tribunal, conducîndu-se la soluţionarea acestor cereri atît de normele dreptului naţional, cît şi de prevederile Convenţiei şi jurisprudenţei CEDO, reţinînd în acest sens cauzele Clionov vs. Moldova, Tudor Comerţ vs. Moldova, Teltronic-CATV vs. Polonia în care Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului a constatat violarea dreptului la un proces echitabil.

Totodată, relevă că dreptul de acces la un tribunal urmează a fi înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, ceea ce determină instanţa de judecată de a supune adresarea oricărei persoane în justiţie cu o restricţie pecuniară clară şi concretă, urmărind scopul de respectare a echilibrului între necesitatea asigurării bunei administrări în justiţie şi proporţionalitatea unei astfel de restricţii. Consideră că norma juridică care nu a fost aplicată obiectiv de către Curtea de Apel şi căreia i s-a dat o interpretare eronată este art.85, alin.(4) CPC, care prevede că în funcţie de situaţia materială, persoana fizică poate fi scutită de judecător(de către instanţa de judecată) de la plata taxei de stat sau de la plata unei părţi a ei totodată instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 3 alin.(1) lit.a) din Legea taxei de stat prin impunerea recurentului la achitarea taxei de stat într-un cuantum excesiv decît cel prevăzut de norma citată.

De asemenea a menţionat recurentul că instanţa de apel i-a îngrădit şi dreptul său la un proces echitabil, deoarece şedinţa de judecată a fost examinată în lipsa lui, or, pentru data de 12 noiembrie 2014 a fost cerută amânarea şedinţei de judecată din motive de sănătate, fiind anexat şi certificatul de concediu medical, însă deşi, a prezentat motive obiective care demonstrează imposibilitatea participării în şedinţa de judecată, cu toate acestea şedinţa de judecată a avut loc în lipsa sa. În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 noiembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea încheierii instanţei de apel în partea stabilirii cuantumului taxei de stat care urmează a fi achitată de către Morozan Artur la depunerea cererii de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionând prin decizie problema în fond.

La caz, se constată că la 12 mai 2014 Morozan Artur, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 aprilie 2014. La fel, este incontestabil şi faptul că la depunerea cererii de apel suplimentare din 11 noiembrie 2014, Morozan Artur, a solicitat şi scutirea parţială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, după achitarea unei părţi în mărime de 200 lei. Însă prin încheierea din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins ca neîntemeiate cererile lui Morozan Artur cu privire la amînarea şedinţei de judecată şi cererea cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat, nu a dat curs cererii de apel depusă de Morozan Artur, acordând apelantului un termen de până la 15 decembrie 2014 ora 10.00 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat îăn mărime de 37300 lei.

La fel fiind explicat apelantului că dacă va îndeplini în termen indicaţiile din încheierea respectivă, apelul va fi considerat ca depus la data prezentării iniţiale şi se va examina în fond. În caz contrar cererea de apel fa fi restituită conform art. 369 alin.(1) CPC La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 368 alin. (1) CPC care statuează expres că dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, în conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa. Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. Iar dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine ca întemeiată concluzia instanţei de apel prin care a respins cererea lui Morozan Artur cu privire la scutire de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu a dat curs cererii de apel, fiindu-i stabilit ultimului un termen pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat, deoarece înscrisurile prezentate de apelantul Morozan Artur sunt insuficiente pentru a considera că ultimul este în imposibilitatea de a achita taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru cererea de apel.

De altfel, instanţei nu au fost prezentate probe concludente care ar demonstra situaţia materială precară a apelantului Morozan Artur şi care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC, or însuşi faptul că Morozan Artur are la întreţinere doi copii minori în vîrstă de 5 ani şi respectiv 14 ani, nu denotă şi faptul că acesta nu dispun de mijloace băneşti pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel. Totodată, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel contrar prevederilor legale a obligat apelantul Morozan Artur la achitarea taxei de stat în mărime de 37300 lei pentru depunerea cererii de apel.

În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, care direct indică că pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial taxa de stat se stabileşte în cuantum de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei de la persoanele fizice. Iar alin. (1) lit. j) al normei enunţate prevede că pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti se achită 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa calculată din suma contestată, respectiv la depunerea cererii de apel Morozan Artur nu putea fi impus să achite o taxă mai mare decât cea stabilită de lege pentru înaintarea acţiunii.

Astfel fiind, cu referire la prevederile suscitate, este evident că la depunerea cererii de apel Morozan Artur urma să achite 75% din taxa calculată din suma contestată, dar nu mai mult de 25000 lei, ce constituie taxa de stat maximală care poate fi achitată de o persoană fizică la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plângeri). În asemenea împrejurări se constată că taxa de stat ce urma a fi achitată de apelantul Morozan Artur pentru cererea de apel împotriva hotărârii primei instanţe este de 18750 lei (75% din 25000 lei = 18750 lei ). Însă, ţinînd cont de faptul că la depunerea cererii de apel Morozan Artur a achitat o parte din taxa de stat în mărime de 200 lei (f.d.

15), ultimul urmând să achite diferenţa taxei de stat la depunerea apelului în mărime de 18 550 lei. În această ordine de idei, este oportun de a micşora cuantumul sumei taxei de stat pentru depunerea cererii de apel de către Morozan Artur până la 18 550 lei. Or, neadmiterea spre examinare a cererii de apel în cazul unei greşeli evidente de calcul a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel admise de către instanţa de apel, ar constitui o încălcare gravă a drepturilor lui Morozan Artur. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Morozan Artur, de a modifica încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin micşorarea cuantumului diferenţei taxei de stat ce urmează a fi achitată la depunerea apelului de către Morozan Artur de la 37 300 lei până la 18550 lei.

Totodată, instanţa de recurs găseşte ca neîntemeiată şi susţinerea recurentului precum că instanţa de apel nu a ţinut cont de cererea de amînare a şedinţei în instanţa de apel care a fost depusă de el la 11 noiembrie 2014 şi a examinat cauza în lipsa sa, prin ce i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil, garantat de lege, deoarece din conţinutul încheierii contestate rezultă că instanţa de apel a examinat cererea de amănare depusă de către Morozan Artur, însă care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Or, susţinerile recurentului referitor la faptul că s-a aflat în concediul medical, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs ca probe concludente, deoarece din certificatul de concediu medical, eliberat pe numele lui Morozan Artur rezultă că acestuia i-a fost ales regim de tratament ambulatoriu, fapt care nu exclude posibilitatea acestuia de a participa personal la examinarea pricinii, sau cel puţin prin intermediul reprezentantului său împuternicit, care a fost angajat pentru reprezentarea intereselor sale la examinarea pricinii respective. În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la respingerea cererii a lui Morozan Artur cu privire la amînare a şedinţei de judecată, prin urmare, nefiind lezat în acest sens nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO, cu atît mai mult că cererea de apel nici nu a fost examinată în fond.

În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Morozan Artur. Se modifică încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „EuroCreditBank” Societate pe Acţiuni împotriva lui Morozan Artur cu privire la încasarea datoriei, executarea dreptului la ipotecă şi încasarea cheltuielilor de judecată, după cum urmează: Se micşorează diferenţa sumei taxei de stat care urmează a fi achitată la depunerea apelului de către Morozan Artur de la 37 300 (treizeci şi şapte mii trei sute) lei până la 18 550 (optsprezece mii cinci sute cinzeci) lei, cu acordarea termenului lui Morozan Artur pentru achitarea taxei de stat până la prima şedinţă de judecare a cauzei la Curtea de Apel Chişinău.

În rest încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva