2ra-3611/14 — Încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-3611/14 prima instanţă - N.Veleva instanţa de apel G.Vavrin, T.Dimitriadi, I.Dănilă, ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grosu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V” împotriva lui Grosu Ion cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin contravenţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 05 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta- V”, şi casată hotărîrea judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2013, c o n s t a t ă ; La 13 iunie 2013, Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V”, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Ion în care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat prin contravenţia administrativă prevăzută de art. 38 alin. 4 Cod Silvic în mărime de 36450 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, în urma efectuării unui control la 23 noiembrie 2012 de către Fondul Forestier de Stat, colaboratori ai Întreprinderii de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V” au constatat că Grosu Ion a încălcat prevederile art. 38 alin. 4 Cod Silvic şi anume, păşunatul caprinelor şi ovinelor în păduri este interzis. Se susţine că ulterior la 29 noiembrie 2012 în privinţa lui Grosu Ion a fost întocmit un proces verbal cu privire la contravenţia silvică, iar prin decizia Agenţie Silvice din 09 ianuarie 2013 ultimul a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea contravenţiei prevăzute de art. 38 alin. 4 Cod Silvic, fiind sancţionat cu amendă în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea e constituie suma de 200 lei, aceasta fiind 1 achitată benevol de către contravenient.

Indică că, prin acţiunile lui Grosu Ion, a fost cauzat un prejudiciu material mediului înconjurător şi Întreprinderii de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V” în mărime de 36450 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2013 acţiunea înaintată de Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V” s-a respins, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 05 mai 2014, s-a admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V”. S-a casat hotărîrea judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2013 şi s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo- cinegetică „Manta-V”. S-a dispus încasarea din contul lui Grosu Ion în beneficiul Întreprinderii de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V” a prejudiciului material în mărime de 36450 lei.

S-a încasat în beneficiul statului din contul lui Grosu Ion taxa de stat în mărime de 1093,50 lei. La 02 octombrie 2014, Grosu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia şi menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi contrară legii. Susţine că instanţa de apel în motivarea soluţiei sale a indicat un calcul incorect a prejudiciului invocat de către Întreprinderea de Stat, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Manta-V”, fără a se indica temeiul legal. Totodată aceasta nu a constatat care a fost prejudiciul material cauzat de către ovine şi caprine şi care exact a fost numărul acestora.

Indică că la soluţionarea pricinii în fond instanţa investită cu judecarea fondului urma să aplice prevederile art. 1411 alin. 1 Cod Civil. La materialele dosarului este anexată dovada recepţionării deciziei instanţei de apel, data de 05 august 2014, deci recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 02 octombrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 2 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Grosu Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă.

Colegiul reiterează că alegaţiile recurentului referitoare la mărimea prejudiciului sunt neavenite, or potrivit Legii nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, toate plăţile provenite din muncă (majorări, sporuri, adaosuri la salariu, suplimente etc.), a căror mărime, conform legislaţiei în vigoare, se calcula pornind de la salariul minim de 18 lei, stabilit cu începere de la data de 1 iunie 1994, se vor aplica în continuare în aceleaşi mărimi pînă la modificarea modului de stabilire a acestor plăţi, indiferent de cuantumul real stabilit al salariului minim pe ţară. Deci calcul efectuat privind cuantumul prejudiciului este unul corect,(450*18 lei *4,5 = 36450 lei) potrivit tarifului de calcul al cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al vitelor pe terenurile din fondul forestier.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa). Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Grosu Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de 3 Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Grosu Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4