2rh-356/14 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător

prima instanţă: P. Ursache dosarul nr. 2rh-356/14 instanţa de apel: E. Gligor, M. Anton, A. Minciuna instanţa de recurs: S. Novac, Iu. Cimpoi, Iu. Sîrcu, V. Clevadî, T. Chişcă-Doneva ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire depusă de către Taran Alexandrina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Cazacu Tudor, Cazacu Anastasia şi Kalel Cristina împotriva Elizavetei Culeabina, Taran Ion cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare şi atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, prin care a fost admis recursul declarat de Cazacu Tudor, fiind casate decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 mai 2006, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii, c o n s t a t ă La data de 01 noiembrie 2005, reclamanţii Cazacu Tudor, Cazacu Anastasia şi Kalel Cristina au depus cerere de chemare în judecată împotriva Elizavetei Culeabina, Taran Ion cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la 05 august 2005, Maria Kolesnichenko, fiica pîrîtei Elizavetei Culeabina, care acţiona la acel moment din numele ei în baza procurii nr. 1654 din 04 iulie 2005 a încheiat cu Ion Taran un contract de vînzare-cumpărare al apartamentului nr.5 din str. M. Bănulescu- Bodoni, 29, mun.

Chişinău. Apartamentul nr.5 se află în vecinătate cu apartamentele nr. 3,4,6, care sînt proprietatea reclamanţilor ce fac parte dintr-o familie. Toate aceste apartamente sunt amplasate într-o casă comunală din str. M. Bănulecu-Bodoni 29, mun. Chişinău şi au în folosinţă comună două coridoare cu 1 suprafaţa de 3,1 m.p. şi respectiv de 10,3 m.p, bucătăria cu suprafaţa de 32,5 m.p., baia şi veceul asupra cărora reclamanţii şi pîrîta Elizoveta Culeabina, care ulterior a decedat, deţineau drept de proprietate comună. Reclamanţii consideră contractul de vînzare-cumpărare al apartamentului nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni, 29, mun. Chişinău nul din următoarele considerente. Reieşind din faptul deţinerii de către reclamanţi şi a Elizovetei Culeabina a dreptului de proprietate comună asupra spaţiului comun, reclamanţii consideră că sunt în prezenţa unui raport juridic reglementat de normele juridice ce se referă la proprietatea comună pe cote-păţi.

Ca urmare, contrar prevederilor art. 351 alin. (1) Cod civil, reclamanţii consideră că apartamentul a fost înstrăinat cu încălcarea dreptului de preemţiune, care a apărut din momentul delimitării cotei fiecărui proprietar în baza contractelor de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată. Reieşind din faptul că apartamentele reclamanţilor şi apartamentul în litigiu se află într-o casă comunală, iar proprietarii lor sunt coproprietari asupra spaţiului constituit din două coridoare şi bucătărie, baia şi veceul pe care le folosesc în comun, că la momentul înstrăinării apartamentului în litigiu a fost încălcat dreptul de preemţiune a coproprietarilor, reclamanţii au cerut: declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare al apartamentului încheiat la 05 august 2005 între Culeabina Elizoveta şi Taran Ion avînd ca obiect apartamentul nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni, 29, mun.

Chişinău, contract autentificat de notarul Maria Mardari, înregistrat în registrul actelor notariale cu nr. 4491 şi în registrul bunurilor imobile la 10 august 2005 cu nr. 1010052015501005; atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător în locul cumpărătorului Taran Ion. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 mai 2006, acţiunea a fost respinsă. Pe parcursul examinării cauzei, la 04 iunie 2006 a decedat Anastasia Cazacu, iar la 17.06.2008 a decedat şi Kalel Cristina, (f.d.307-308). Conform certificatului de moştenitor legal nr.1838 eliberat la 25 februarie 2009 de către notarul privat Ion Culai, în calitate de moştenitori ai averii Cristinei Kalel au fost recunoscute fiicele minore Maram Kalel a.n.

19 iunie 1997 şi Kalel Maya a.n. 11 iunie 2003, (f.d. 316). Prin decizia Preturii sec. Buiucani nr. 189 din 29 august 2008 „Cu privire la instituirea tutelei asupra minorei Kalel Maram”, Tudor Cazacu a fost desemnat în calitate de tutore asupra nepoatelor sale Maram Kalel şi Kalel Maya, (f.d.325). Conform certificatelor de moştenitor legal nr. nr. 5457, 5460, 5462 eliberate la 08 iunie 2009 de către notarul privat Ion Culai, în calitate de moştenitori ai averii Anastasiei Cazacu au fost recunoscute fiicele minore Maram Kalel a.n. 19 iunie 1997 şi Kalel Maya a.n. 11 iunie 2003, Cazacu Bogdan a.n. 26 ianuarie 1994, Cazacu Tudor an. 26 octombrie 1950, (f.d. 327-329). La 22 iulie 2006 a decedat şi Elizoveta Culeabina, moştenitorul căreia a fost desemnat Leonid Culeabin, care prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 2 07 mai 2008 a şi fost atras în proces în calitate de succesor în drepturi procedural, (f.d.

269-270). Astfel, componenţa participanţilor la proces a devenit următoarea: Cazacu Tudor în calitate de reclamant, care a acţionat în justiţie în interes propriu şi în interesele Maram Kalel şi Kalel Maya, pîrîţii Ion Taran şi Leonid Culeabin, ultimul fiind reprezentat de către Vasile Ceban. Prin decizia Curţii de Apel Curţii Chişinău din 17 iunie 2009 a fost respins apelul declarat de Cazacu Tudor, Cazacu Anastasia şi Kalel Cristina şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010 a fost admis recursul declarat de Cazacu Tudor, fiind casate decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 11 mai 2006, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii după cum urmează: Se respinge pretenţia lui Tudor Cazacu, Anastasia Cazacu şi Cristina Kalel privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare al apartamentului încheiat la 05 mai 2005 între Culeabina Elizaveta şi Ion Taran avînd ca obiect apartamentul nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni, 29, mun. Chişinău, contract autentificat de notarul maria Mardari, înregistrat în registrul actelor notariale cu nr. 4491 şi în registrul bunurilor imobile la 10 august 2005 cu nr. 010052015501005. Se admite pretenţia privind atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător. În contractul de vînzare-cumpărare al apartamentului încheiat la 05 mai 2005 între Elizaveta Culeabina şi Ion Taran avînd ca obiect apartamentul nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni, 29, mun.

Chişinău, contract autentificat de notarul Maria Mardari, înregistrat în registrul actelor notariale cu nr. 4491 şi în registrul bunurilor imobile la 10 august 2005 cu nr. 010052015501005 se înlocuieşte cumpărătorul Taran Ion cu cumpărătorul Tudor Cazacu. Se încasează din contul lui Tudor Cazacu în beneficiul lui Ion Taran 7355 lei. Se încasează din contul lui Ion Taran în beneficiul lui Tudor Cazacu cheltuielile de judecată în mărime de 200 lei. Decizia constituie temei pentru efectuarea modificărilor corespunzătoare în registrul bunurilor imobile. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 octombrie 2010 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Taran Ion împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010. La data de 19 septembrie 2013, Taran Elena a depus o cerere de revizuire, solicitînd casarea deciziei instanţei de recurs, cu trimiterea pricinii în prima instanţă pentru a fi conexată cu o o altă pricină civilă conexă.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 noiembrie 2013, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Taran Elena împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010. 3 La data de 24 septembrie 2014, Taran Alexandrina a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei contestate cu revizuire şi cu remiterea cauzei la rejudecare. Ulterior la 21 noiembrie 2014, Taran Alexandrina a depus supliment la cererea de revizuire înregistrată la data 24 septembrie 2014. În motivarea cererilor, revizuenta a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b) CPC.

În acest context a menţionat că, revizuenta Taran Alexandrina că atît ea cît şi părinţii săi Taran Ion şi Taran Elena prin emiterea deciziei sus-menţionate au devenit victimele unei discriminări. Menţionează că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 4490 din 05 august 2005, Taran Elena şi Taran Ion au procurat apartamentul nr. 5 din str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni, 29, mun. Chişinău. Consideră că apartamentul sus-menţionat aparţine părinţilor ei, care aveau itenţia de a îl dărui revizuientei Taran Alexandrina, iar în această ordine de idei reţine revizuienta că, urma de a fi atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, fapt ce nu a avut loc.

De asemenea, revizuenta Taran Alexandrina a mai menţionat că, în prima instanţă există pe rol dosarul civil la acţiunea înaintată de către Taran Ion împotriva lui Culeabin Leonid (moştenitor legal al răposatei Culeabina Elizaveta) şi Cazacu Tudor cu privire la încasarea datoriei (datorie legată de lipsirea lui Taran Ion la dreptul de prioprietate asupra apartamentului litigios). Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că, circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv pînă la 4 pronunţarea hotărîrii, iar revizuientul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărîrii, revizuirea căreia se cere. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cele menţionate de revizuientă nu pot constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate, dat fiind faptul că, acestea din urmă nu constituie circumstanţe nou-descoperite care au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a pricinii civile. Mai mult decît atît, înscrisurile prezentate nu sînt în măsură să influenţeaze soluţia emisă de instanţa de recurs la data de 22 aprilie 2010 şi nici nu pot combate circumstanţele de fapt şi de drept pe care a fost întemeiată ultima.

În acest context, instanţa de revizuire remarcă că, în cazul în care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente. Iar, elementele de fapt, ca modalitate a probării circumstanţelor, vor constitui, în conformitate cu art. 117 alin. (2) CPC, explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio- video, concluziile experţilor. Este important, la caz, de remarcat că, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. 5 O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Taran Alexandrina ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Taran Alexandrina împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Cazacu Tudor, Cazacu Anastasia şi Kalel Cristina împotriva Elizavetei Culeabina, Taran Ion cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de cumpărător. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 6