2ra-3503/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: Şt. Starciuc, dosarul nr. 2ra-3503/14 instanța de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă, ÎNCHEIERE 18 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Andoni Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andone Valeriu împotriva lui Andoni Victor cu privire la încasarea datoriei și acheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Andone Valeriu și Andoni Victor și menținută hotărârea Judecătoriei Cantemir din 05 martie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 06 septembrie 2013, Andone Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andoni Victor cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că conform recipisei din 21 septembrie 2010, dânsul i-a acordat lui Andoni Victor un împrumut în sumă 22 000 euro, însă, pârâtul nu a respectat obligațiile și nu a restituit împrumutul, potrivit înțelegerii, astfel, datoria ultimului fată de el constituie sumă de 22 000 euro. Susține că la cerinţele sale de a-i fi restituit împrumutul, pârâtul s-a obligat să ramburseze integral suma împrumutului în termen de un an de zile. Menționează că la 30 august 2013, a expediat în adresa pârâtului o somație, care a fost recepționată de ultimul la 03 septembrie 2013, prin care i-a acordat un termen de 2 zile calendaristice pentru achitarea datoriei, însă, până în prezent aceasta a rămas fără satisfacere, deși termenul acordat a expirat la data la 05 septembrie 2013. Solicită încasarea de la Andoni Victor în beneficiul său datoria în sumă de 22 000 euro şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 05 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Andoni Victor în beneficiul lui Andone Valeriu, datoria în sumă de 20 000 euro, sau echivalentul în lei la momentul executării, suma de 150 lei în contul restituirii cheltuielilor judiciare, legate de plata taxei de stat și încasat de la Andoni Victor în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 11 112 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, au fost respinse apelurile declarate de către Andone Valeriu și Andoni Victor și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 195, art. 210 alin.(1), art. 867 alin.(1), art. 512 alin.(1), art. 514, art. 572 alin.(2) din Codul civil, care reglementează dispozițiile generale și condițiile de valabilitate a actului juridic, cât și dispozițiile generale cu privire la executarea obligațiilor, care indică că în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face. Iar cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut că Andoni Victor a luat cu împrumut de la Andone Valeriu suma de 22 000 euro, iar careva probe care să demonstreze cu certitudine contrariul, şi anume că suma indicată nu a fost împrumutată de către Andoni Victor nu au fost prezentate.

La 17 septembrie 2014, Andoni Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt ce a dus la încălcare drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Afirmă recurentul că nu a primit de la intimat sumă de 22 000 euro, după cum este menționat în recipisa din 21 septembrie 2010, fapt confirmat cu certitudine prin ordonanțata de refuz în pornirea urmăririi penale din 29 decembrie 2010, cât și prin materialul înregistrat în R-i cu nr. 20104300514, prin care s-a constatat, că tranzacția încheiată între el și Andone Valeriu, nu s-a realizat din circumstanțe necunoscute.

Menționează că pe parcursul examinării pricinii intimatul nu a prezentat probe veridice şi suficiente, care ar confirma cu certitudine că dânsul a primit un împrumut în mărime de 22 000 euro, mai mult, la materialele cauzei nu este anexat actul de predare- primire sau un alt înscris, care ar confirma faptul recepționării de el a sumei de 22 000 euro, or, obligația intimatului de a prezenta înscrisuri sau alte probe privind transmiterea mijloacelor bănești derivă direct din dispoziția art. 118 alin. (1) CPC, conform căreia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor şi obiecțiile sale.

Indică că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor eronat au concluzionat bazându-se pe recipisa din 21 septembrie 2010, prezentată de intimat, deoarece, în această recipisă nu este indicat termenul de restituire a împrumutului, nu este clar locul încheierii actului juridic civil, momentul transmiterii de facto a mijloacelor bănești, fiind întocmită în mod incomplet, fără a fi indicate informații despre pârțile contractului de împrumut, cât şi nu este clar persoana care a lut împrumut, nefiind indicate datele de identitate ale pârților, fapt ce este inadmisibil la încheierea unui contract.

În acest sens, remarcă în pct. 8 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24 decembrie 2010, cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației la soluționarea litigiilor legate de contractele de împrumut, care indică că recipisa sau un alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conțin informații despre pârțile contractului de împrumut şi despre suma concretă a împrumutului. Se va reține că înscrisul respectiv reprezintă expunerea unui act juridic civil și, în consecință, urmează să corespundă exigențelor legale, inclusiv referitor la clauzele esențiale ale acestuia.

De asemenea, indică că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au examinat şi soluționat în mod complet și obiectiv toate circumstanțele cauzei, iar lăsarea fără examinare și apreciere a motivelor invocate în susţinerea poziţiei sale constituie lezarea gravă a dreptului la un proces echitabil și accesul liber la justiție prevăzut art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale. La 28 noiembrie 2014Andone Valeriu prin intermediul reprezentantului-avocat Negoiţă Valeriu a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 03 iulie 2014, a fost recepţionată de către recurent contra semnătură la data de 05 septembrie 2014 (f. d. 120 verso). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 septembrie 2014 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andoni Victor este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andoni Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Andoni Victor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Andoni Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Andoni Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva