3ra-1557/14 — Accesul la informaţie

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1557/14 Judecător: S. Iorgov Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 11 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Filipenco Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Filipenco Valerii împotriva Direcţiei Supraveghere Transport şi Circulaţiei Rutiere cu privire la accesul la informaţie, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 iulie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, c o n s t a t ă : La 10 octombrie 2013, Filipenco Valerii s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Supraveghere Transport şi Circulaţiei Rutiere, invocând încălcarea dreptului la accesul la informaţie. In susţinerea cererii a indicat că la 16 aprilie 2013 s-a adresat cu o cerere către Direcţia Poliţiei Rutiere a Republicii Moldova privind eliberarea informaţiei cu privire la actele normative în baza articolelor, punctelor sau capitolelor în baza cărora au fost efectuate măsurările de către inspectorul poliţiei rutiere Chişinău la locul producerii accidentului.

La 03 mai 2013 s-a adresat repetat către Direcţia Poliţiei Rutiere a Republicii Moldova privind eliberarea informaţiei solicitate.

Avînd în vedere că la adresarea din 03.05.2014 a primit un răspuns superficial care nu conţinea răspuns la întrebările formulate, a fost nevoit la 11 iunie 2013 să se mai adresat repetat cu o cerere către Direcţia Poliţiei Rutiere a Republicii Moldova, solicitând eliberarea copiilor următoarelor documente: instrucţiuni de serviciu, ordine, instrucţiuni, norme cu excepţia art. 425, 426 şi 430 a capitolului IV Codului Contravenţional a Republicii Moldova, de care s-au ghidat inspectorii de poliţie la întocmirea procesului-verbal cu privire la accidentul rutier şi a schemei accidentului rutier; actele normative (instrucţiuni, decizii ordine), care reglementează ordinea şi modalitatea de efectuare a măsurărilor şi întocmirea schemei accidentului rutier; acte normative (instrucţii, ordine, decizii) şi norme concrete, articole sau paragrafe a acestor documente, care permit Inspectoratului Poliţiei Rutiere la momentul întocmirii schemei accidentului să efectueze măsurările nu până la punctele inamovibile a carosabilului, dar până la careva puncte nedeterminate cum ar fi stratul de zăpadă de pe carosabil.

Răspunsul primit de la Direcţia Poliţiei Rutiere a Republicii Moldova din 01 iulie 2013, iarăşi nu conţinea răspunsurile la întrebările formulate de reclamant şi nici copii a actelor solicitate de acesta şi în esenţă socoate că era un răspuns formal foarte superficial. La 29 ianuarie 2014, reclamantul a înaintat cerere de completare a cerinţelor iniţiale, solicitând suplimentar obligarea Inspectoratului Naţional de Patrulare să-i achite prejudiciul cauzat prin refuzul de a-i oferi informaţia solicitată, în mărime de 600 lei (aplicarea neîntemeiată a amenzii în mărime de 400 lei, precum şi serviciile notariale şi serviciile de efectuare a copiilor în legătură cu pregătirea pentru examinarea prezentului litigiu - 200 lei).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Filipenco Valerii şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 05 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Filipenco Valerii a declarat recurs, completînd-ul la 05 noiembrie 2014, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanțele inferioare au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, mai mult ca atît, aprecierea probelor a fost arbitrară fapt care a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Filipenco Valerii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Filipenco Valerii ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Filipenco Valerii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă