3ra-1555/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr. 3ra-1555/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Regia Transport Electric” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 02 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 02 decembrie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu ÎM „Regia Transport Electric”, cu privire la contestarea administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului mun. Chşinău nr. 7/37 din 05 septembrie 2013 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unui lot de pămînt din str. Ion Creangă, 5 Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”, a fost atribuit în folosinţă ÎM „Regia Transport Electric” lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,4202 ha din str. I. Creangă, 5, în scopul proiectării şi construirii unor blocuri locative cu obiective de menire socială pentru angajaţii ÎM „Regia Transport Electric”.

Menţionează că în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, a efectuat controlul legalităţii deciziei menţionate şi consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea legislaţiei în vigoare. Susţine că conform art. 68 alin. (1) din Legea menţionată, prin notificarea nr. 1304/OT-1214 din 10 octombrie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului mun. Chişinău anularea deciziei nr.7/37 din 05 septembrie 2013. Prin răspunsul nr. 01/1-06-2-413 din 21 octombrie 2013, parvenit în adresa Oficiului teritorial Chişinău la 28 octombrie 2013, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului mun.

Chişinău a informat despre iniţierea procedurii de perfectare a proiectului de decizie cu privire la examinarea notificării. Afirmă că la adoptarea deciziei, Consiliul mun. Chişinău a ignorat prevederile art. 15 din Codul funciar, care statuează că întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă terenuri proprietate publică a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru desfăşurarea activităţii lor. Prin urmare, IM „Regia Transport Electric” poate fi deţinător de teren doar pentru exercitarea funcţiilor sale.

Totodată, Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1451 din 24 decembrie 2007, stabileşte modul de atribuire a terenurilor proprietate publică a statului, respectiv, a unităţilor administrativ-teritoriale în folosinţa instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat şi municipale, pentru desfăşurarea activităţii acestora. Or, Consiliul mun. Chişinău a atribuit în folosinţă terenul cu suprafaţa de 0,4202 ha din str. I. Creangă 5 în scopul proiectării şi construirii unor blocuri locative, fapt care contravine art. 15 din Codul funciar. Invocă că conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, consiliul local nu poate adopta decizii care implică anumite cheltuieli fără indicarea sursei de acoperire a costului realizării deciziilor respective.

Solicită anularea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 7/37 din 05 septembrie 2013 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unui lot de pămînt din str. Ion Creangă, 5 Întreprinderii Municipale „Regia Transport Electric”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că concluziile instanţei de fond privind respingerea acţiunii sunt corecte şi corespund întru totul circumstanţelor cauzei.

2 Conform art. 15 Cod funciar, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă terenuri proprietate publică a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru desfăşurarea activităţii lor. Pentru construcţia obiectivelor industriale, comunale, de locuinţe, căilor ferate şi autostrăzilor, liniilor de transport electric, conductelor magistrale, precum şi pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice, se atribuie terenuri cu bonitate scăzută, precum şi terenuri neîmpădurite. Procedura de atribuire a terenurilor pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice se stabileşte printr-un regulament cu privire la modul de atribuire şi de modificare a destinaţiei terenurilor, aprobat de Guvern.

Conform art. 7 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1451 din 24 decembrie 2004, pentru construcţia obiectivelor industriale, comunale, locative, căilor ferate şi autostrăzilor liniilor de transport electric, liniilor telecomunicaţiilor electronice, conductelor magistrale, precum şi pentru obiectivele cu destinaţie agricolă (silvică) se atribuie, în primul rînd, terenurile ce nu se folosesc pentru creşterea producţiei agricole (silvice), terenurile cu bonitate scăzută (gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40) şi cele neîmpădurite. Reieşind din prevederile legale enunţate, instanţa de apel a concluzionat că pentru construcţia de locuinţe, aprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă terenuri cu o bonitate scăzută, precum şi terenuri neîmpădurite.

Conform art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, consiliul local decide atribuirea şi propune schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii. În contextul celor expuse şi conform normelor de drept material enunţate, instanţa de apel a considerat că prima instanţă corect a aplicat normele de drept material la soluţionarea litigiului din speţă şi întemeiat a concluzionat că decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 7/37 din 05 septembrie 2013 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unui lot de pămînt din str. Ion Creangă, 5 întreprinderii municipale „Regia Transport Electric” a fost adoptată conform prevederilor legale, în limitele competenţei sale, cu respectarea procedurii stabilite şi nu este temei pentru anularea acesteia.

La 22 august 2014 Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. 3 În motivarea recursului s-a invocat că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 15 Cod funciar. În acest sens recurentul menţionează că instanţa de apel a aplicat alineatul 2 al art. 15 Cod funciar, fără a ţine cont de faptul că prin alinetaul 1 al acestui articol, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă terenuri proprietate publică a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru desfăşurarea activităţii lor.

Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001, elementul structural de bază al actului legislativ este articolul. El are caracter unitar şi conţine una sau mai multe dispoziţii cu raport direct între ele şi subordonate uneia şi aceleiaşi idei. Prin urmare, ideea conform titlului art. 15 din Codul funciar, este „atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice” şi nicidecum idea „atribuirea terenurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice”. Mai mult decît atît, conform aliniatului 3 al art. 15 din Codul funciar al Republicii Moldova, procedura de atribuire a terenurilor pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice se stabileşte printr-un regulament cu privire la modul de atribuire şi de modificare a destinaţiei terenurilor, aprobat de Guvern.

Iar, potrivit pct.6 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărîrii Guvernului nr.1451 din 24 decembrie 2007, terenurile proprietate publică a statului, respectiv, a unităţilor administrativ-teritoriale, pot fi atribuite în folosinţă şi altor persoane cum ar fi persoanele juridice care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică cu scop nelucrativ (necomercial) şi nu numai întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale. Totodată, pct. 5 din Regulamentul sus menţionat, la fel prevede că instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă terenuri proprietate publică a statului şi, respectiv, a unităţilor administrativ- teritoriale, pentru desfăşurarea activităţii acestora.

La emiterea hotărârii instanţa de apel a aplicat prevederile pct. 7 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, fără a ţine cont de faptul că potrivit pct. 10 din Regulamentul sus menţionat, atribuirea terenurilor pentru construcţia de locuinţe şi a obiectelor de menire socială se efectuează, potrivit art. 12 al Codului funciar, din contul terenurilor destinate necesităţilor dezvoltării sociale a localităţii (fondului de rezervă de 5%), în conformitate cu planul general (sau zonal) urbanistic al localităţii. Art. 12 din Codul funciar al Republicii Moldova, prevede că comisiile funciare, constituite în conformitate cu art. 6 din prezentul Cod, rezervă pînă la cinci la sută 4 din terenurile cu destinaţie agricolă pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţii.

Prin urmare, în corespundere cu art.64 din Codul funciar, terenurile destinate dezvoltării sociale a localităţii, rezervate în condiţiile art. 12, se atribuie în conformitate cu art. 11 din prezentul cod. Înstrăinarea în alte scopuri a terenurilor menţionate se poate efectua doar în cazuri de interes deosebit, în urma consultării cetăţenilor localităţii respective. Mai mult ca atît, menţionează recurentul că reieşind din conţinutul art. 12 şi art. 15 din Codul funciar, cît şi pct. 5 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aceste prevederi legale se aplică pentru terenurile cu destinaţie agricolă, pe cînd lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,1202 ha din str. Ion.

Creangă, nr. cadastral 0100516550 are o destinaţie pentru construcţie. Astfel, instanţa urma să ţină cont de regimul juridic de drept public sub imperiul căruia cad bunurile administrate de unitatea administrativ-teritorială şi de normele speciale care reglementează acest domeniu. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. 5 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6