2rac-596/14 — Compensarea prejudiciului

Dosarul nr.2rac-596/14 prima instanţă: A. Rotari instanţa de apel: A.I. Curdov, E.I. Dimina și A. Ch. Șpac ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală “Popa Varas”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală “Popa Varas” împotriva Consiliului și Primăriei comunei Sărăteni privind compensarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 30 iunie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Consiliul și Primăria comunei Sărăteni cu casarea hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripție, mun.

Chișinău din 16 noiembrie 2011, c o n s t a t ă: La 17 decembrie 2010 Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului și Primăriei comunei Sărăteni privind compensarea prejudiciului. În motivarea acțiunii, a fost indicat că conform actului de distrugere a digului bazinului acvatic cu suprafața de 14,5 ha, din comuna Sărăteni din 28 mai 2001, la 30 mai 2001 între Primăria comunei Sărăteni și Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a fost semnat contractul de reparație a digului respectiv din contul reclamantului. Afirmă Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că în calitate de preț pentru îndeplinirea lucrărilor menționate mai sus, Primăria comunei Sărăteni s-a obligat de a scuti reclamantul de plata pentru folosirea bazinului acvatic respectiv pe un termen de 3 ani, după începerea lucrărilor de reparație.

Indică reclamantul că un alt mod de achitare pentru lucrările de reparaţie nu a fost prevăzut nici în contractul încheiat între părți și nici în Decizia Consiliului comunal Sărăteni nr. 3/5 din 28 iunie 2001 privind transmiterea în folosinţa reclamantului a bazinului acvatic. Susține Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că modul de plată indicat mai sus a fost reiterat și în pct. 1.2 al contractului nr. 5 din 16 decembrie 2011 încheiat între părți privind transmiterea bazinului acvatic cu suprafața de 14,5 ha, din comuna Sărăteni. 1 Menționează reclamantul că la lucrările de reparație a digului respectiv, Întreprinderea Individuală “Popa Varas” l-a atras pe Mafteuță Alexei, cu care urma să încheie ulterior un contract de producere în comun a producției piscicole.

Afirmă Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că la 24 iunie 2002 a fost adoptată decizia Consiliului comunal Sărăteni nr. 4/1 prin care lui Mafteuță Alexei i-a fost atribuit în folosință același bazin acvatic ce a fost atribuit reclamantului, iar la 25 decembrie 2003 Consiliului comunal Sărăteni a declarat nul contractul nr. 5 din 16 decembrie 2011 încheiat cu Întreprinderea Individuală “Popa Varas”, privind transmiterea în folosință a bazinului acvatic din comuna Sărăteni. Indică Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că, prin decizia indicată mai sus Consiliul comunal Sărăteni a încălcat drepturile reclamantului și prevederile art. 216 și 733 din Codul Civil al Republicii Moldova.

Susține reclamantul că la 20 mai 2005 Consiliul comunal Sărăteni a mai adoptat decizia nr. 4/3, care a fost publicată doar în ziarul raional Leova, cu privire la organizarea licitației privind transmiterea în folosință a bazinului acvatic din comuna Sărăteni, care s-a desfășurat cu încălcări ale legislației în vigoare. Ca rezultat la 15 septembrie 2005 între Primăria comunei Sărăteni și Mafteuță Alexei a fost încheiat contractul de transmitere în folosință a bazinului acvatic în cauză. Menționează Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că prin acțiunile respective au fost încălcate prevederile pct. 2.4, 5.2, 5.3 și 5.4 din contractul nr. 5 din 16 decembrie 2001 încheiat între Primăria comunei Sărăteni și reclamant.

Afirmă Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că prin hotărîrile instanțelor de judecată au fost declarate nule Deciziile Consiliului comunal Sărăteni nr. 4/1 din 24 iulie 2002, nr. 6/2 din 25 decembrie 2003, nr. 4/3 din 20 mai 2005, rezultatele licitației sus-indicate, cît și contractul de transmitere în folosința lui Mafteuță Alexei a bazinului acvatic din comuna Sărăteni, cu recunoașterea valabilității contractului nr. 5 din 16 decembrie 2001 încheiat între Primăria comunei Sărăteni și Întreprinderea Individuală “Popa Varas”.

Indică reclamantul că la 05 noiembrie 2010 a expediat în adresa Primăriei comunei Sărăteni cerere prealabilă, iar ca rezultat ultima a informat Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că va examina cererea respectivă, după care a fost adoptată Decizia Consiliului comunal Sărăteni nr. 3/7 din 31 mai 2010, care din nou pune la îndoială valabilitatea contractului nr. 5 din 16 decembrie 2001 încheiat între Primăria comunei Sărăteni și reclamant, anulînd totodată Decizia Consiliului comunal Sărăteni nr. 3/5.2 din 28 iunie 2001. Susține Întreprinderea Individuală “Popa Varas” că avînd la bază contractul nr. 3/5 din 21 aprilie 2003 încheiat cu Societatea pe Acțiuni “Pescăruș” Dănceni, reclamantul a stabilit ca obiect de activitate la bazinului acvatic din comuna Sărățeni, creșterea puietului de pește.

Menționează reclamantul că în temeiul datelor oficiale, din mărimea profitului obținut din creșterea puietului de pește, Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a calculat venitul ratat care pentru perioada 2003-2010 constituie suma 382800 lei. Solicită Întreprinderea Individuală “Popa Varas” încasarea din contul Consiliului și Primăriei comunei Sărăteni în beneficiul său a sumei de 382800 lei. Pe parcursul examinării cauzei, Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a depus în formă scrisă cerere privind completarea pretențiilor, în care este indicat că a suportat cheltuieli de reparație a bazinului acvatic din comuna Sărățeni în sumă de 20818,72 lei, precum și cheltuieli pentru procurarea motorinei în mărime de 5000 lei.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție, mun. Chișinău din 16 noiembrie 2011 acțiunea a fost admisă parțial cu încasarea din contul Consiliului și a Primăriei comunei Sărăteni în beneficiul Întreprinderii Individuale “Popa Varas” a sumei de 301455 lei. În rest acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Întreprinderea Individuală “Popa Varas” în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 3875,85 lei (f.d.84, 85-89). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2012 apelul declarat de Primăria comunei Sărăteni a fost admis, cu casarea integrală a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție, mun. Chișinău din 16 noiembrie 2011 și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea se respinge ca nefondată.

S-a încasat din contul Întreprinderii Individuale “Popa Varas” în beneficiul Primăriei comunei Sărăteni, cheltuielile suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului în sumă de 2907 lei (f.d. 142, 143-151). Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2013 recursul declarat de către Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a fost admis, cu casarea integrală a deciziei Curții de Apel Cahul din 13 septembrie 2012 și restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecători (f.d. 176-179). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2013 cererea de strămutare a cauzei înaintată de Președintele Curții de Apel Cahul, Eni Ghenadie a fost admisă.

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale “Popa Varas” împotriva Consiliului comunal Sărățeni privind încasarea prejudiciului, s-a strămutat pentru examinarea cererii de apel în Curtea de Apel Comrat (f.d. 185- 186). Prin decizia Curții de Apel Comrat din 30 iunie 2014 apelul declarat de Primăria și Consiliul comunei Sărăteni a fost admis, cu casarea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție, mun. Chișinău din 16 noiembrie 2011 și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea Întreprinderii Individuale “Popa Varas” împotriva Cosiliului comunal Sărățeni privind încasarea prejudiciului, se respinge ca neîntemeiată (f.d. 260, 261-266, 268-272). La 06 octombrie 2014 Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 30 iunie 2014 solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție, mun.

Chișinău din 16 noiembrie 2011. În motivarea recursului Întreprinderea Individuală “Popa Varas” a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 07 august 2014 Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa părţilor copia deciziei emise la 30 iunie 2014, care a fost recepționată de către recurent la 09 august 2014, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele pricinii (vol. I, f.d. 267, 275). Astfel Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul declarat la 06 octombrie 2014 de către Întreprinderea Individuală “Popa Varas”, este depus în termen.

3 Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală “Popa Varas”, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 04 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, atît intimatul cît și intervenientul accesoriu nu au prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Întreprinderea Individuală “Popa Varas” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o 4 instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea Individuală “Popa Varas”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea Individuală “Popa Varas” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5