2rac-501/14 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: M. Bușuleac dosarul nr. 2rac-501/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Șpac DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „MVN & Succes” împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul și Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției Centru-Sud cu privire repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Cahul și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2012, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 19 august 2009, SRL „MVN & Succes” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că genul de activitatea a societăţii este desfășurarea comerțului legumelor și fructelor proaspete și transportarea rutieră de mărfuri. Susţine că la 19 februarie 2009, în timp ce fondatorul societăţii – Șvîdchi Nicolae transporta cu automobilul societății fructe și legume de la depozit pînă la magazinul de realizare, a fost oprit de echipa mobilă a Biroului Vamal Cahul și condus la Vama Cahul, unde în aceeași zi a fost întocmit un Act de reținere /însoțire/ a mijlocului de transport. Menţionează că la data de 20 februarie 2009 a fost întocmit un proces-verbal în baza art. 161/2 CCA cu ridicarea produselor, iar la data de 21 februarie 2009, toate produsele ridicate au fost transmise Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul pentru comercializare.

Afirmă că în urma acțiunilor reprezentanților pîrîtului au fost sechestrate fructe și legume în cantitate de 1128,36 kg în sumă totală de 10 428,94 lei. 1 Relatează că la 21 februarie 2009 au primit de la Inspectoratul Fiscal Cahul spre realizare marfă în cantitate de 1 022,85 kg în sumă de 9448,6 lei, iar în legătură cu faptul că în perioada 19 februarie 2009 – 21 februarie 2009 automobilul a fost reținut o parte din produse s-au stricat fiind trecute la pierderi. La fel, invocă că la 02 martie 2009, de către Direcția Generală Teritorială Sud a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției a fost emisă decizia 06/09 asupra cazului cu privire la contravenția administrativă cu confiscarea mărfii în cantitate de 233,9 kg, iar prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009, a fost admisă contestarea societăţii și anulată decizia cu privire la confiscarea mărfurilor.

Susține că prin acțiunile ilegale ale pîrîtului i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 13 681,51 lei, care în temeiul art. 1398 Cod civil urmează săi fie restituit. Solicită reclamantul încasarea din contul Biroului Vamal Cahul în beneficiul său a prejudiciului materia în mărime de 13 681,51 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 23 iunie 2010, acțiunea a fost admisă integral fiind încasat de la Biroul Vamal Cahul în beneficiul SRL „MVN & Succes” prejudiciul material în mărime de 13 681,51 lei ș cheltuielile de judecată în mărime de 2 000 lei. Prin decizia Curții de Apel Economice din 11 aprilie 2010, a fost admis apelul declarat de Biroul Vamal Cahul casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 07 iulie 2011, a fost admis demersul SRL „MVN & Succes” fiind atras în proces în calitate de intervenienți accesorii Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul și Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției Centru-Sud, totodată fiind dispusă transmiterea cauzei civile după competență la Judecătorie Cahul pentru examinarea în fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2012, acțiunea a fost admisă integral fiind încasat de la Birou Vamal Cahul în beneficiul SRL „MVN & Succes” suma de 13 681.51 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 410 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 4 500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 22 martie 2013, a fost admisă declarația de abținere de la judecarea pricinii a judecătorilor Curții de Apel Cahul Ion Dănăilă, Bondarenco Natalia și Dimitriadi Tatiana. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 05 iunie 2013, a fost admisă cererea de strămutare a pricinii înaintată de Președintele Curții de Apel Cahul și strămutată pricina pentru examinare a cererii de apel în Curtea de Apel Comrat. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 24 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Cahul și menținută hotărîrea primei instanțe. La 19 iulie 2014, Biroul Vamal Cahul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a apreciat eronat probele din dosar și a aplicat incorect normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei decizi ilegale.

Menționează că instanța de apel în motivarea deciziei pronunțate a menționat că organul vamal a reținut bunurile sechestrate timp de 2 zile fără respectarea condiţiilor de păstrare a produselor și ilegal le-a transmis Inspectoratului Fiscal de Stat în baza 2 procesului-verbal de reținere și nu în baza deciziei de confiscare conform pct. 12 al Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, fără proprietar, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 972 din 11 decembrie 2001, însă nu a stabilit cu certitudine prezența tuturor elementelor esențiale și suficiente pentru angajarea răspunderii civile și delictuale conform art. 1398 Cod civil și nu a luat în considerație toate acțiunile în cumul efectuate de organele de stat implicate în acest sens.

Astfel, la emiterea deciziei instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că la data de 20 februarie 2009, de către șeful sectorului echipei mobile a fost întocmit un proces- verbal asupra contravenției nr, 26/2009 și tot în aceeași zi materialele au fost remise în ordine prevăzută de art. 210 CCA DGT „Sud” a CCCEC pentru primirea unei decizii în fond conform competenței, or, organul vamal nu putea decide asupra corpurilor delicte la acel moment, bunurile fiind transmise către Inspectoratul Fiscal de Stat în temeiul procesului-verbal de reținere cu întreprinderea măsurilor de rigoare în vederea transmiterii materialelor DGT „Sud” a CCCEC în vederea luării unei decizii în acest sens.

Afirmă că Biroul Vamal Cahul a întreprins toate acțiunile necesare reglementate de prevederile legislației în vigoare la momentul reținerii mărfurilor și careva elemente esențiale și suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale anume de către Biroul Vamal Cahul față de SRL „MVN & Succes” nu sunt. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia integrale a instanţei de apel din 24 iunie 2014 a fost expediată în adresa Biroului Vamal Cahul la 04 iulie 2014 şi recepţionată de ultimul la 11 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

250 vol.II). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 iulie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând prezenta acţiunea în instanţa de judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, SRL „MVN & Succes” a solicitat încasarea din contul Biroului Vamal Cahul în beneficiul SRL „MVN & Succes” a prejudiciului material în sumă de 13681,51 lei, cît şi cheltuielile de judecată Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Biroul Vamal Cahul, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având 3 la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la data de 19 februarie 2009 de către colaboratorii echipelor mobile a Biroului Vamal Cahul, a fost stopat pentru verificare autoturismul de model „Volkswagen L135” condus de Şvidchi Nicolae, care transporta fructe şi legume, fără a deţine actele de însoţire a mărfii, ceea ce constituie încălcare prin prisma prevederilor art. 20 alin.(1) lit. c) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 (f.d.

8). Tot actele cauzei atestă că colaboratorii echipelor mobile, în conformitate cu art. 1893 Codul Vamal, au însoţit unitatea de transport pînă la Biroul Vamal Cahul, unde la 20 februarie 2009 a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie vamală nr. 26/2009 în baza art. 1612 CCA, în care a fost indicat că şoferul a transportat fructe şi legume în volum de 1160 kg fără documente de provenienţă a mărfurilor, şi prin care au fost ridicate fructe şi legume, care se aflau în automobilul reţinut pentru întocmirea actului de reţinere a mijlocului de transport (f.d. 9). Incontestabil a fost stabilit şi faptul că la 21 februarie 2009, prin procesul-verbal de evaluare şi transmitere spre utilizare nr. 06/02, bunurile au fost transmise Inspectoratului Fiscal de Stat Cahul (f.d.

7). La fel, a fost constat că la momentul transmiterii bunurilor reţinute ce î-i aparţine SRL „MVN & Succes”, fructele şi legumele erau acoperite parţial cu mucegai şi pete cafenii de diferite mărimi, fapt ce se confirmă prin Concluzia expertului nr. 190209A din 21 februarie 2009 (f.d. 126-132). Ulterior, La 02 martie 2009, prin Decizia Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie, Direcţia Generală Teritorială sud nr. 06/09, din 02 martie 2009, Nicolae Şvidchi, a fost sancţionat cu amendă în mărime de 40 unităţi convenţionale, cu confiscarea mărfii (f.d.

11). Însă prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 05 aprilie 2009, a fost schimbată sancţiunea administrativă complementară aplicată în privinţa lui Şvîdchi Nicolae în temeiul art. 161/2 CCA conform deciziei nr. 06/09 din 02 martie 2009, emisă de directorul-adjunct al Direcţiei Generale Teritoriale Sud a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, din confiscarea mărfii, conform actului de sechestru, care este parte componentă a deciziei: rodii, în cantitate de 59,1 kg, cu preţul de evaluare 14,60; tomate, în cantitate de 55,9 kg, cu preţul de evaluare de 9,95 lei, castraveţi, în cantitate 59,5 kg, cu preţul de evaluare 12,30 lei; mere, în cantitate de 20,6 kg, cu preţul de evaluare 2,65 lei; greipfruit (Pamela), în cantitate de 12,5 kg, cu preţul de evaluare 14,60 lei; greipfruit, în cantitate de 59,4 kg, cu preţul de evaluare de 9,40 kg., în confiscarea mărfii, care a constituit obiectul contravenţiei administrative, şi anume: mere, în cantitate de 20,6 kg, cu preţul de evaluare 2,65 lei şi greipfruit (Pamela), în cantitate de 12,5 kg, cu preţul de evaluare 14,60 lei, soluţia care a fost menţinută şi prin decizia Curţii de Apel Cahul din 23 iunie 2009 (f.d.

45-48). Este cert şi faptul că din momentul reţinerii automobilului intimatului, din 19 februarie 2009 şi pînă la momentul transmiterii acestuia Inspectoratului Fiscal de Stat Cahul din 21 februarie 2009, automobilul a fost ţinut în condiţii nefavorabile, luînd în consideraţie că în el se aflau produsele perisabile, în timp ce temperatura aerului, în 4 conformitate cu datele Agro meteo staţiei Cahul, în toată perioada respectivă, era sub zero grade (f.d. 14). Prin urmare, justificat instanţele au remarcat că, recurentul, acţionînd în scopurile prevenirii încălcării legislaţiei de către intimat, singur a comis încălcarea cerinţelor legii prevăzute de legislaţia în vigoare, în privinţa bunului şi drepturilor intimatului.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile pct. 6 a Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, a bunurilor fără stăpîn, a bunurilor sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor, aprobat prin Hotărea Guvernului nr. 972 din 11 septembrie 2001, care statuează că, bunurile sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, al căror termen de valabilitate nu depăşeşte o lună, imediat după luarea lor la evidenţă se transmit de către autorităţile care le-au sechestrat inspectoratelor fiscale de stat pentru comercializare.

Cu toate acestea, însă, după cum a fost menţionat mai sus, recurentul, pînă la transmiterea mărfii uşor alterabile inspectoratului fiscal, a reţinut-o pe parcursul a două zile, fără respectarea condiţiilor de păstrare a produselor respective. Conform art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv). În sensul normei enunţate este de înţeles că posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciului rezultă din faptul lezării lor în drepturi, indiferent de faptul dacă norma Codului conţine sau nu o astfel de prevedere.

La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciului stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat pentru prejudiciul efectiv. La prejudiciul efectiv sunt atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi în acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli.

Raportând prevederile normei enunţate la caz şi având în coroborare constatările expuse, instanţa de recurs conchide că pretenţiile SRL „MVN & Succes” cu privire la repararea prejudiciului material sunt întemeiate, dat fiind faptul că prin pierderea mărfii sale în urma alterării, ca urmare a sechestrării acesteia şi ulterior, nerespectării condiţiilor de păstrare a bunurilor sechestrate, care sunt uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, intimatul a fost prejudiciat, astfel aflându-se în situaţia restabilirii dreptului încălcat, prin încasarea cheltuielilor ce le-a suportat sau care urmează să le suporte. Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

În contextul dat, corect instanţa de apel a constatat şi faptul că anume Biroul Vamal Cahul, ca urmare a reţinerii mărfurilor, fără respectarea ulterioară a condiţiilor de păstrare a unor astfel de mărfuri, urmează să repare SRL „MVN & Succes” prejudiciu cauzat, dat fiind faptul că anume autoritatea vamală a reţinut marfa şi nu a reacţionat în mod prompt pentru întreprinderea măsurilor necesare de a transmite imediat marfa 5 reţinută către Inspectoratul Fiscal de Stat, după cum este prevăzut la pct. 6 a Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, a bunurilor fără stăpîn, a bunurilor sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor, aprobat prin Hotărea Guvernului nr. 972 din 11 septembrie 2001, în condiţiile care temperatura aerului în perioada respectivă era sub zero grade, astfel, fiind o condiţie nefavorabilă pentru păstrarea genului de marfă transportată de SRL „MVN & Succes”.

De altfel, la caz au relevanţă şi prevederile art. 1404 alin. (4) Cod civil, care indică că în cazul în care o autoritate publică are o obligaţie impusă de un act adoptat în scopul protecţiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntîmpinat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului cînd autoritatea publică demonstrează că a dat dovadă de diligenţă rezonabilă în executarea obligaţiei. Or, în sensul prevederilor legale enunțate se înțelege că debitor este autoritatea publică obligată să ia măsuri împotriva riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu. În ce priveşte sarcina probaţiunii, legiuitorul derogat de la regulile generale, instituind prezumţia de vinovăţie a autorităţii publice.

În consecinţă, persoana vătămată nu este obligată să dovedească vinovăţia autorităţii publice în producerea daunei, iar aceasta se consideră vinovată de cauzarea prejudiciului dacă nu va dovedi că a manifestat diligenţă rezonabilă în executarea obligaţiei. În această ordine de idei, urmează a fi respinse afirmaţiile recurentului precum că Biroul Vamal Cahul a întreprins toate acţiunile necesare reglementate de prevederile legislaţiei în vigoare la momentul reţinerii mărfurilor, nefiind prezente elementele esenţiale şi suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale anume Biroului Vamal Cahul faţă de SRL „MVN & Succes”, deoarece circumstanţele stabilite la caz combat susţinerile date.

Mai mult, după cum rezultă din actul de reţinere (însoţire) a mijlocului de transport (f.d. 7), automobilul de model „Volkswagen L135” condus de Şvidchi Nicolae, care transporta fructe şi legume, a fost reţinut la data de 19 februarie 2009, pe la orele 09:00, pe cînd procesul-verbal asupra contravenţiei vamale nr. 26/2009, a fost întocmit de către organul vamal a doua zi, la 20 februarie 2009, respectiv, nefiind întreprinse măsurile necesare la momentul reţinerii mărfurilor, în sensul reacţionării prompte, în cazul în care necesitatea în acest sens este evidentă şi prevăzută de normele legale.

Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel, având în susţinere şi dispoziţiile art. 1398 alin. (1) Cod civil, justificat a dispus încasarea prejudiciului material în beneficiul SRL „MVN & Succes” din contul Biroului Vamal Cahul, or recurentul, acţionînd în scopurile prevenirii încălcării legislaţiei de către intimat, singur a comis încălcarea cerinţelor legale în privinţa bunurilor şi drepturilor ale SRL „MVN & Succes”. Alte argumente invocate în recurs de asemenea nu pot fi reţinute, întrucât sunt similare celor invocate în cadrul dezbaterilor judiciare, care au fost apreciate corespunzător de către instanţele ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi examinate cu respectarea normelor de drept procedural.

6 Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 419, art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Cahul.

Se menţine decizia Curţii de Apel Cahul din 24 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „MVN & Succes” împotriva Biroului Vamal Cahul, intervenienți Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul și Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției Centru-Sud cu privire repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 7