2rc-657/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Nogai dosarul nr. 2ri-171/14 (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 19 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Întreprinderea mixtă “Remington” Societate cu răspundere limitată, prin intermediul reprezentantului-avocat Alexandru Straistari, în pricina civilă a Întreprinderii mixte “Remington” Societate cu răspundere limitată în proces de insolvabilitate, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea administratorului şi cofondatorului Întreprinderii mixte “Remington” Societate cu răspundere limitată, Rogovoi Alexandr şi cofondatorului Întreprinderii mixte “Remington” Societate cu răspundere limitată, Shvartsman Boris, privind scoaterea de pe rol a cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa Întreprinderii mixte “Remington” Societate cu răspundere limitată, şi hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 prin care a fost intentat procesul de insolvabilitate şi iniţiată procedura simplificată a falimentului faţă de Întreprinderea mixtă “Remington” Societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă La 26 decembrie 2013,

avocatul Tănase Victor a depus din numele ÎM “Remington” SRL cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa societăţii respective. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 decembrie 2013 cererea introductivă depusă de către avocatul Tănase Victor din numele ÎM “Remington” SRL a fost admisă spre examinare. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa ÎM “Remington” SRL şi iniţiată concomitent procedura simplificată a falimentului faţă de debitor, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI ”Hariton Eugeniu”.

Ulterior, la 11 septembrie 2014, fondatorii ÎM “Remington” SRL, Shvartsman Boris şi Rogovoi Alexandr, ultimul fiind şi administratorul statutar al întreprinderii, au solicitat scoaterea de pe rol a cererii de intentare a procedurii de insolvabilitate, în temeiul art. 267 lit. a) şi c) CPC – nu a fost respectată procedura prealabilă şi cererea a fost semnată de o persoană neîmputernicită. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014, cererea de scoatere de pe rol a cererii introductive depuse de către ÎM “Remington” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 02 octombrie 2014, ÎM “Remington” SRL, prin intermediul reprezentantului-avocat Straistari Alexandru a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014, cerând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate şi emiterea unei decizii sub formă de încheiere de scoatere de pe rol a cererii introductive depuse din numele ÎM “Remington” SRL.

Recurentul, în motivarea recursului a indicat că cererea introductivă din 26.12.2013 a fost semnată şi depusă de către avocatul Victor Tănase, fiind anexat mandatul nr. 0222130 din 24.12.2013, semnat de către o oarecare persoană Bliznicenco, fără specificarea funcţiei persoanei care a semnat mandatul, la fel, nefiind anexat, la momentul depunerii cererii introductive, careva acte care ar confirma sau atesta statutul persoanei care a semnat mandatul în cadrul SRL ’'Remington”, cu atât mai mult că conform extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor din 19.12.2013 era clar indicat că administrator al SRL ’'Remington” este Rogovoi Alexandru şi nu Bliznicenco Constantin. În aceste condiţii, consideră recurentul, instanţa nu era în drept să primească spre examinare cererea dată, urmând să solicite înlăturarea neajunsurilor respective.

În acelaşi context susţine recurentul că, doar la data de 13.01.2014, de către avocatul Victor Tănase a fost anexată la materialele dosarului o Procură din 20.12.2013 eliberată de Administratorul SRL ’’Remington’' Rogovoi Alexandru pe numele lui Bliznicenco Constantin, aceasta fiind o procură generală, în care nu este specificat expres că cet. Bliznicenco ar fi fost împuternicit de administratorul Rogovoi să intenteze procesul de insolvabilitate, nefiind de asemenea stipulat dreptul acestuia de a împuternici alte persoane pentru depunerea cererii date.

Menţionează recurentul că primirea spre examinare a cererii introductive semnată de o persoană care nu avea dreptul să o semneze subminează din start legalitatea derulării întregului proces deoarece realizarea dreptul subiectiv privind depunerea acesteia în cazul dat este legată strict de titularul acestui drept, iar derularea în continuare a procesului civil cu astfel de vicii, constituie o încălcare gravă a normelor procedurale care atrag după sine casarea de către instanţele ierarhic superioare a hotărârii adoptate de către instanţa de judecată în procesul dat.

Referitor la nerespectarea procedurii prealabile, punctează recurentul că, conform prevederilor Statutului ÎM ’’Remington” SRL, şi anume, pct. 6.1 lit. i), de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţine adoptarea hotărârii de lichidare a societăţii, iar conform pct. 6.27 alin. 2), lit. b) hotărârea privind 2 lichidarea societăţii, numirea lichidatorului se adoptă cu votul a cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor. La fel, pct. 7.4 lit.g) din Statut prevede că administratorul este obligat, în cazul apariţiei indicilor de insolvabilitate, să depună imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile.

În acest sens, susţine recurentul că, conform extrasului de la Camera înregistrării de Stat din 19.12.2013, fondatori ai întreprinderii ÎM ’’Remington” sunt Rogovoi Alexandr cu cota de 0,0089% (care este concomitent şi Administrator) şi Shvartsman Boris, SUA cu cota de 99,9911%, care nu au cunoscut despre depunerea cererii introductive, nu au fost convocaţi la vreo adunare generală pentru a se pune în discuţie problema situaţiei financiare a întreprinderii în vederea înaintării propunerii faţă de fondatori de acoperire a pierderilor financiare prin aporturi suplimentare din partea lor, nu au dat acordul său pentru depunerea unei cereri introductive de insolvabilitate a întreprinderii, nu au semnat şi dat altei persoane împuterniciri pentru depunerea unei asemenea cereri.

În concluzie, consideră recurentul că cererea introductivă a fost depusă de către o persoană neîmputernicită şi depusă fără respectarea procedurii prealabile prevăzute de statut, fapt care încalcă grav şi iremediabil drepturile şi interesele legale ale fondatorilor. La 22 octombrie 2014, în adresa intimaţilor-creditori BC „Victoriabank” SA, IFS – DAF Botanica şi Grinden Developments Limited a fost expediată pentru cunoştinţă copia recursului declarat de către ÎM “Remington” SRL, prin intermediul reprezentantului-avocat Alexandru Straistari.

La 30 octombrie 2014, intimata-creditor BC „Victoriabank” SA, a depus referinţă în care a indicat că cererea de recurs în partea contestării Hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20.01.2014, nu poate fi examinată, deoarece debitorul nu s-a încadrat în termenul special prevăzut de legea insolvabilităţii pentru a contesta actul judecătoresc şi nici nu a solicitat instanţei de recurs repunerea în termen ca efect al omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură. În partea contestării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23.09.2014, susţine intimata-creditor BC „Victoriabank” SA, recursul de asemenea nu poate fi admis, deoarece Legea insolvabilităţii nu prevede calea de recurs la încheierea de respingere ca neîntemeiată a cererii privind scoaterea cererii introductive de pe rol, aceasta fiind definitivă de la momentul pronunţării.

Mai menţionează BC „Victoriabank” SA că în conformitate cu art. 356 al CPC, cererile de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţele de apel conform normelor generale din Codul de Procedură Civilă cu excepţiile si completările stabilite de legea insolvabilităţii, iar art.22 din Legea insolvabilităţii prevede că cererea introductivă urma să fie restituită de către instanţa de insolvabilitate în cazul în care debitorul nu respecta prevederile art. 20 a Legii insolvabilităţii la depunerea acesteia, articol care include în sine şi motivele invocate de către recurentul-debitor în cererea de recurs, însă instanţa de insolvabilitate a examinat materialele anexate la cererea introductivă şi a constatat veridicitatea acestora.

3 Alte referinţe asupra recursului declarat nu au fost prezentate. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi referinţa intimatei-creditor BC ”Victoriabank” SA, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 şi a hotărârii din 20 ianuarie 2014, din următoarele considerente. În conformitate art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii. Aceleaşi prevederi se conţin şi în art.1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013. În conformitate cu art.267 lit.a) şi c) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară; cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită. În conformitate cu art. 75 al.

(2) CPC, procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari. Iar art. 80 alin. (1), (3) şi (4) CPC prevede că, împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii.

Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanţă de judecată încetează în temeiul art. 255 din Codul civil. Aliniatul (7) al art. 80 CPC prevede că, împuternicirile date avocatului se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat.

În conformitate cu art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de 4 a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Împuternicirile avocatului în conformitate cu art. 80 alin. (7) CPC şi în coroborare cu art. 60 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură se confirmă prin mandat, iar în sensul alin. (1) al acestui articol, mandatul se eliberează în baza unui contract de asistenţă juridică, încheiat între avocat şi client, în formă scrisă. Din materialele dosarului rezultă că cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „Remington” SRL a fost semnată şi depusă la 26.12.2013 de avocatul Tănase Victor în baza mandatului nr.0222130 din 24.12.2013. Împuternicirile avocatului indicate în mandatul menţionat sunt semnate de reprezentantul ÎM „Remington” SRL, Bliznicenco Constantin, sigilate cu ştampila persoanei juridice şi includ inclusiv dreptul avocatului de a semna cererea şi de a o depune în judecată.

Împuternicirile reprezentantului ÎM „Remington” SRL, Bliznicenco Constantin, semnatarul mandatului avocatului V.Tănase, sunt confirmate prin procura din 20.12.2013, eliberată de administratorul Rogovoi Alexandr cu dreptul inclusiv de a semna şi a depune cereri de chemare în judecată şi alte cereri, a reprezenta ÎM „Remington” SRL în toate instanţele de judecată din Republica Moldova, cât şi dreptul de a transmite împuterniciri unei alte persoane (drept de substituire). Potrivit ordinului ÎM „Remington” SRL nr.1П din 14.08.2013, Bliznicenco Constantin are calitatea de salariat al întreprinderii, începând cu 14.08.2013. Analizând situaţia din speţă, în raport cu normele de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, semnarea mandatului avocatului de către un reprezentat împuternicit în baza procurii cu drept de substituire este legală şi veritabilă.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului-debitor precum că în procura eliberată de către administratorul ÎM „Remington” SRL, Rogovoi Alexandr, pe numele lui Constantin Bliznicenco nu este specificată expres împuternicirea privind semnarea şi depunerea cererii introductive privind intentarea procedurii de insolvabilitate, deoarece legislaţia în vigoare, şi anume art.81 CPC nu prevede specificarea cererilor pe care reprezentantul are dreptul să le semneze şi să le depună în judecată.

De asemenea, nu pot fi reţinute drept temei de a admite recursul nici argumentele recurentului precum că nu ar fi fost respectată procedura prealabilă prevăzută de Statutul societăţii, şi anume că adoptarea hotărârii de lichidare a societăţii ţine de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor şi se adoptă cu votul a cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor, iar administratorul întreprinderii depune cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate 5 numai dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile, or, legea nu prevede ca condiţie obligatorie pentru primirea spre examinare a cererii introductive respectarea vreunei proceduri interne prevăzute de Statut, aceasta neputând constitui motiv de restituire a cererii sau scoatere a cererii de pe rol.

În circumstanţele relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 legală şi întemeiată şi recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează a fi respins şi recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe din 20.01.2014 cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate, din următoarele considerente. Conform art.37 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor, iar prin prisma art.8 alin. (1) din aceeaşi lege, termenul de atac cu recurs este de 15 zile de la pronunţare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, la caz, că termenul de declarare a recursului începe să curgă de la data când recurentul a recepţionat sau a beneficiat de posibilitate reală să obţină o copie de pe hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că ÎM “Remington” SRL, amplasată pe adresa mun. Chişinău, str. Independenţei, a fost înregistrată la 23 iulie 2009 la Camera Înregistrării de Stat, fiindu-i atribuit codul fiscal (IDNO) 1009600026150 şi recunoscut obiectul principal de activitate: activităţi de consultare pentru afaceri şi management; activităţi ale birourilor şi serviciilor de consultaţii juridice; comerţul cu ridicata pe bază de tarife sau contracte şi intermedieri pentru vânzarea unui asortiment larg de mărfuri.

Potrivit copiei de pe extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 29731 din 19 decembrie 2013, capitalul social al ÎM “Remington” SRL constituie 3 023 500 lei. La 26 decembrie 2013, avocatul Tănase Victor a depus din numele ÎM “Remington” SRL cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa societăţii respective. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 decembrie 2013 cererea introductivă depusă de către avocatul Tănase Victor din numele ÎM “Remington” SRL a fost admisă spre examinare. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa ÎM “Remington” SRL şi iniţiată concomitent procedura simplificată a falimentului faţă de debitor, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI ”Hariton Eugeniu”, totodată, fiind obligate organele de conducere ale debitorului, în termen de 5 zile, să predea gestiunea patrimoniului cu documentele relevante.

6 La 10 aprilie 2014, Camera Înregistrării de Stat a emis Decizia privind înregistrarea intentării procedurii de insolvabilitate, prin care s-a dispus a consemna în Registrul de stat al persoanelor juridice menţiunea că ÎM „Remington” SRL se află în procedură de insolvabilitate cu intentarea procedurii simplificate de faliment, precum şi consemnarea despre faptul că funcţiile administratorului Rogovoi Alexandr au fost suspendate, fiind desemnat lichidator ÎI „Hariton Eugeniu”. Astfel, din acest moment a devenit publică şi informaţia privind suspendarea funcţiilor administratorului statutar.

În circumstanţele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiate argumentele recurentului-debitor privind necunoaşterea faptului intentării procesului de insolvabilitate, or, acesta fiind intentat la data de 20 ianuarie 2014, începând cu această dată Rogovoi Alexandru, în calitate de administrator şi fondator, a fost înlăturat de la conducerea întreprinderii cu suspendarea funcţiei. Prin urmare, administratorul recurentului-debitor nu putea să nu cunoască despre intentarea procesului de insolvabilitate.

Astfel, în condiţiile în care recurentul-debitor ÎM „Remington” SRL a dispus de posibilitate reală să cunoască mult mai înainte de 11 septembrie 2014 despre pronunţarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 pe marginea intentării procesului de insolvabilitate şi să o conteste, nu poate fi reţinut argumentul recurentului privind declararea recursului în termenul prevăzut de lege. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu justifică în nici un mod omiterea termenului de declarare, şi urmează a fi respinse. Din considerentele menţionate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul ÎM „Remington” SRL împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20.01.2014 ca fiind declarat cu omiterea termenului imperativ prevăzut de lege.

Se reiterează că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea standardelor înserate în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deşi în speţă nu este vorba despre desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluţie care ar putea înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

7 Ca urmare a celor menţionate şi având în vedere faptul că recursul este depus cu omiterea evidentă a termenului prevăzut de lege, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către debitorul ÎM „Remington” SRL asupra hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 prin care a fost intentat procesul de insolvabilitate şi iniţiată procedura simplificată a falimentului faţă de ÎM “Remington” SRL ca fiind tardiv.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe este tardiv, iar recursul declarat împotriva încheierii din 23 septembrie 2014 este neîntemeiat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎM „Remington” SRL şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 şi hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea mixtă “Remington” Societate cu răspundere limitată, prin intermediul reprezentantului-avocat Alexandru Straistari.

Se menţin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 şi hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014 în pricina civilă a Întreprinderii mixte “Remington” Societate cu răspundere limitată în proces de insolvabilitate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 8