2ra-3274/14 — Anularea ordinului

dosarul nr. 2ra-3274/14 prima instanţă - V. Braşoveanu instanţa de apel - N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă, ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Elena Ciobanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Ciobanu împotriva Întreprinderii de Stat Complexul „Casa Presei” cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Complexul „Casa Presei”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 03 august 2011 Elena Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Complexul „Casa Presei” cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că în baza ordinului directorului ÎS Complexul „Casa Presei” din 29 decembrie 2010 a fost angajată în calitate de măturător, începînd cu 29 decembrie 2010, cu salariul lunar de 1750 lei. La 03 ianuarie 2011 directorul interimar al ÎS Complexul „Casa Presei” a emis ordinul nr.1P, prin care a fost angajată la serviciu în calitate de măturător pe termen de două luni, iar prin ordinul nr. 23P din 03 martie 2011 a fost concediată de la serviciu în legătură cu expirarea termenului contractului de muncă.

Consideră că ordinele nr.1P din 03 ianuarie 2011 şi nr. 23P din 03 martie 2011 sunt ilegale, deoarece la angajarea în serviciu pe o perioadă determinată au fost încălcate prevederile art.54 şi 55 din Codul muncii, care stabilesc expres cazurile 1 încheierii contractului individual de muncă pe un termen determinat. La 10 iunie 2011 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinelor menţionate şi achitarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, însă în termenul stabilit nu a primit nici un răspuns. Elena Ciobanu solicită anularea ordinelor ÎS Complexul „Casa Presei” nr.1P din 03 ianuarie 2011 şi nr. 23P din 03 martie 2011, încasarea de la ÎS Complexul „Casa Presei” a salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă pentru perioada de la 03 martie 2011 pînă la data pronunţării hotărîrii.

La 28 decembrie 2011 Elena Ciobanu a depus cerere de concretizare a cerinţelor solicitînd anularea ordinului ÎS Complexul „Casa Presei” nr.63P din 20 iunie 2011 privind eliberarea sa din funcţia de măturător şi încasarea de la ÎS Complexul „Casa Presei” a salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă pentru perioada de la 03 martie 2011 pînă la data pronunţării hotărîrii, invocînd că prin ordinul nr.62P din 06 iunie 2011 au fost anulate ordinele nr.1P din 03 ianuarie 2011 şi nr. 23P din 03 martie 2011, fiind restabilită în funcţia de măturător. Însă, la 20 iunie 2011 ÎS Complexul „Casa Presei” a emis ordinul nr.63P privind eliberarea din funcţia deţinută în temeiul art.86 alin. (1) lit.h) Codul muncii, pentru absenţa fără motive de la locul de lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

Consideră că pîrîtul nu era în drept de a emite ordinul de concediere în cazul în care părţile se află în litigiu de muncă în privinţa căruia urmează să se expună instanţa de judecată. Ulterior, Elena Ciobanu a mai depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd încasarea de la ÎS Complexul „Casa Presei” a salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă pe perioada de la 03 martie 2011 pînă la 01 februarie 2012 în sumă de 19250 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei, indicînd că prin ordinul ÎS Complexul „Casa Presei” nr.148P din 30 decembrie 2011 a fost modificat pct. 1 al ordinului nr.62P din 06 iunie 2011 prin indicarea sintagmei că se consideră angajată la serviciu pe perioadă nedeterminată, iar începînd cu 02 februarie 2012 a continuat activitatea în calitate de măturător la ÎS Complexul „Casa Presei”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 martie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la ÎS Complexul „Casa Presei” în beneficiul Elenei Ciobanu salariul pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă pe perioada de la 03 martie 2011 pînă la 01 februarie 2012 în mărime de 19250 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către ÎS „Complexul „Casa Presei” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 martie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014, a fost admis recursul declarat de ÎS Complexul „Casa Presei”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2012, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎS Complexul „Casa Presei”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 03 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă. 2 La 23 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Elena Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurenta Elena Ciobanu, în motivarea recursului a menţionat că instanţa de apel a interpretat în mod arbitrar probele prezentate la materialele dosarului, admiţînd încălcarea normelor de drept procedural. De asemenea, a menţionat că nu a cunoscut despre faptul restabilirii la serviciu şi că semnătura de pe aviz nu-i aparţine.

Or, cererea de chemare în judecată a fost formulată la o dată ulterioară pretinsei constatări a instanţei de apel că a fost informată despre anularea ordinelor de concediere la faza extrajudiciară a procesului. Mai multa ca atît, indică că cererea de chemare în judecată a fost modificată din considerentul că reprezentantul intimatului a prezentat copiile legalizate ale ordinelor corespunzătoare. Invocă de asemenea şi faptul că suma de 4856,75 lei primită la data de 29 noiembrie 2013 reprezintă plata pentru concediul anual ordinar pentru anul 2010 şi parţial 2011 şi nicidecum salariul pentru o jumătate de an.

Deşi instanţa de apel a constatat că intimatul şi-a executat în mod benevol obligaţia de achitare a salariului pentru perioada 01 ianuarie 2011-13 iunie 2011, a respins cerinţa privind încasarea sumei, deşi ordinul de eliberare din funcţie pentru absenţa nemotivată de la serviciu este datat cu 20 iunie 2011. Astfel, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra drepturilor salariale în perioada 14 iunie 2011-20 iunie 2011. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Elena Ciobanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentei de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Elena Ciobanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Elena Ciobanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4