2ra-3231/14 — Încasarea restanței salariale și încasarea prejudiciului moral

Prima instanţă: R. Costru dosarul nr. 2ra-3231/14 Instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ulinici Constantin către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni privind încasarea salariului şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Î.M.

„Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 08 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 13 martie 2013, Ulinici Constantin a depus cerere de chemare în judecată către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni privind încasarea salariului în sumă de 27590, 16 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin dispoziţia nr. 141 a Primarului or. Nisporeni din 07 august 2008, a fost concediat din funcţia de manager şef al Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni. Mai indică reclamantul că prin dispoziţia nr. 20 din 23 ianuarie 2009 a fost abrogată decizia nr. 141 şi a fost restabilit în funcţie.

Reclamantul Ulinici Constantin invocă că deşi a fost restabilit în funcţie, pe o perioadă de 6 luni a rămas fără surse de existenţă, fiind ilegal concediat. Menţionează că din momentul restabilirii în funcţie i-a fost stabilit şi salariul mediu lunar pe perioada absenţei forţate de la serviciu, însă deoarece Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni se află într-o situaţie financiară foarte grea, nu a putut ridica banii pentru absenţa forţată de la muncă, aceştia rămînînd ca restanţă salarială. Indică că la 24 octombrie 2010, după schimbarea conducerii la Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni, acestuia i s-a reţinut suma de 27590, 16 lei, rămasă ca restanţă pentru perioada în care a lipsit forţat de la muncă.

Reclamantul Ulinici Constantin invocă că reţinerea sumei de 27590, 16 lei, a fost efectuată ilegal fără emiterea unui ordin sau dispoziţii, doar la cererea scrisă a contabilului, fără a fi verificate careva date şi fără a fi informat în scris despre faptul reţinerii banilor care urmau să-i fie achitaţi. Reclamantul Ulinici Constantin solicită încasarea restanţei la salariul în sumă de 27590, 16 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 08 iulie 2013, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ulinici Constantin către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni şi s-a dispus de a se încasa de la Î.M.

„Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni în beneficiul lui Ulinici Constantin restanţa la salariu în sumă de 27590, 16 lei şi prejudiciul moral în sumă de 7000 lei, precum şi a taxei de stat în sumă de 1037, 70 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 08 iulie 2013. La 09 septembrie 2014, Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 08 iulie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea lui Ulinici Constantin să fie respinsă ca neîntemeiată, precum şi a se încasa de la Ulinici Constantin în beneficiul Î.M.

„Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni taxele de stat achitate, şi anume 1037, 70 lei, 778, 27 lei şi 518, 85 lei. În motivarea cererii de recurs recurentul Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni a indicat că decizia instanţei de apel este una ilegală şi neîntemeiată deoarece a fost emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. La 24 octombrie 2014, Primăria or. Nisporeni prin referinţa depusă asupra recursului declarat de către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni a indicat că consideră cererea de recurs neîntemeiată şi care este necesară de a fi respinsă.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Î.M. „Gospodăria de Alimentare cu Apă şi Canalizare” Nisporeni. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas