2ra-3170/14 — Recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanță G. Daşchevici dosarul nr. 2ra-3170/14 instanța de apel A. Panov M. Moraru L. Popova DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de Consiliul raional Călărași şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Chiriac împotriva Consiliului raional Călărași, intervenient accesoriu Primăria orașului Călărași cu privire la anularea hotărîrii Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi din 03 septembrie 2009 şi recuperarea averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 prin care au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova şi Consiliul raional Călărași şi menținută hotărârea Judecătoriei Călărași din 23 decembrie 2013 şi încheierea Judecătoriei Călăraşi din 21 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La 12 noiembrie 2012, Tamara Chiriac a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Călărași,

intervenient accesoriu Primăria orașului Călărași cu privire anularea hotărîrii Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi din 03 septembrie 2009 şi recuperarea averii confiscate în urma represiunilor politice. În motivarea acţiunii Tamara Chiriac a indicat că în baza hotărârii Consiliului de miniștri al RSSM din 28 iunie 1949, tatăl său, Lipcan Nicanor a fost deportat în regiunea Kurgan, unde s-a aflat până la 14 octombrie 1955, ulterior, în anul 1995 a fost reabilitat, iar bunurile ce i-au aparținut au fost trecute în contul statului deoarece legislaţia în vigoare la acel moment nu permitea restituirea averii naţionalizate.

Menționează că conform certificatului de reabilitare nr. 8/4-C-28 din 23 octombrie 2005 prezentat de Direcția Informații și Evidențe Operative a MAI, Nicanor Lipcan a fost reabilitat în conformitate ce Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989. 1 Indică că la momentul deportării tatăl său deținea în proprietate următoarele bunuri: casa de locuit, beci cu dimensiunea 10,5/4x2,5m, bucătărie de vară cu dimensiunea 11,5x5x2,5m, construcție auxiliară pentru uscarea fructelor, construcție auxiliară pentru producția gata, construcție auxiliară pentru animale domestice, doi cai de tracțiune, un bou de tracțiune, 50 de oi, două vaci, porcine, 5 tone de nuci, 10 tone de prune uscate, 15 tone de vin de casă, 15 butoaie a câte 500 litri, căruță, teasc, 2070 pomi de prune, 228 pomi de nuc, fapt confirmat prin certificatul nr. 742 din 30 martie 1995 eliberat de Sovietul sătesc Călărași și prezentat la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi prin declarațiile consătenilor Vasilii Gavriliţa, Ivan Boguş și Ivan Trifan.

Potrivit informației cu privire la executarea hotărârii Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989, s-a decis restituirea bunurilor confiscate de la Nicanor Lipcan. În anul 1994 tatăl său, Nicanor Lipcan a decedat, astfel, reclamanta devenind unicul moștenitor legal. La 27 martie 2007 s-a adresat cu cerere către Comisia specială r-nul Călărași cu privire la restituirea valorii averii confiscate. Conform procesului-verbal al ședinței Comisiei pentru problemele victimelor represiunilor politice r-nul Călărași din 14 decembrie 2007 s-a decis de a compensa valoarea bunurilor confiscate de la Nicanor Lipcan în urma represiunilor politice din anul 1949, în sumă de 687700 lei.

Prin răspunsul Preşedintelui raionului Călăraşi nr. 792 din 18 octombrie 2008 a fost informată că în cadrul şedinţei din 03 septembrie 2008 a Comisiei pentru problemele victimelor represiunilor politice cererea de restituire a costului averii lui Nicanor Lipcan victimă a represiunilor politice din anul 1949 a fost respinsă, deoarece prin decizia Comitetului Executiv raional Călărași nr. 12/04 din 06 decembrie 1989 s-a hotărât să i se achite o compensație în sumă de 5850 ruble, motiv din care nu este aplicabil art. II alin. (2) al Legii nr. 186 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Afirmă că Nicanor Lipcan, decedat în anul 1994, nu a primit compensația, fapt ce se confirmă prin adeverința nr. 410 din 18 septembrie 2007. La fel, prin certificatul nr. 291 din 26 septembrie 2012 al Serviciului național de arhivă Călărași se confirmă că nu sunt documente contabile care ar dovedi că Nicanor Lipcan a primit careva compensații.

Indică că conform raportului de evaluare a bunului imobil situat în or. Călărași, str. Muzicescu, 16 (în trecut Lunaciaschi) din 19 ianuarie 2007, valoarea de piață a imobilului constituie 189900 lei. Consideră că în lipsa probelor privind primirea de către Nicanor Lipcan a sumei de 5850 ruble, pârâții neîntemeiat refuză să restituie valoarea averii confiscate în urma represiunilor politice. Solicită Tamara Chiriac repunerea în termen a acţiunii, anularea hotărârii Comisiei speciale raionale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călărași din 03 septembrie 2008 și recuperarea valorii bunurilor confiscate în anul 1949 de la tatăl ei, Nicanor Lipcan, în valoare totală de 687700 lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta a depus o cerere de modificare a pretențiilor invocând că potrivit raportului de evaluare a bunului imobil situat în or. 2 Călărași, str. Muzicescu, 16 (Lunaciaschi) din 08 august 2013 efectuat de ÎS ,,Cadastru”, valoarea de piață a acestuia constituie 662968 lei, iar costul celorlalte bunuri au fost apreciate de Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice la suma de 364250 lei (vol. I, f.d.177-178). Prin urmare, solicită încasarea din contul Consiliului raional Călărași a sumei de 1027218 lei cu titlu de despăgubiri pentru confiscarea averii tatălui său.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 23 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulată hotărârea Comisiei raionale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călărași din 03 septembrie 2008 şi s-a încasat din contul Consiliului raional Călărași în beneficiul Tamarei Chiriac suma de 691968 lei cu titlu de compensare a valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, au fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova şi Consiliul raional Călărași şi menținută hotărârea primei instanțe. La 31 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Consiliul raional Călărași a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că la emiterea deciziei instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond. Menţionează că instanţele de judecată la emiterea hotărîrii nu au ţinut cont de art. 121 din Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 care prevede că comisia specială identifică bunurile ce urmează a fi restituite şi determină valoarea acestora în baza documentelor ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, ori în baza altor probe legale.

De asemenea pct. 5 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea de compensaţii în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 dispune că la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate în mod obligatoriu actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate; actele de evaluare a bunurilor imobiliare, perfectate de oficiul teritorial „Cadastru”, astfel instanţele au examinat pricina în lipsa acestor acte.

Susține că prin hotărârea Comitetului Executiv raional Călărași nr. 12/04 din 16 decembrie 1989 s-a decis achitarea sumei de 5850 ruble, în contul recuperării valorii construcțiilor şi bunurilor materiale care aparțin lui Nicanor Lipcan. Consideră că potrivit art. II alin. (2) al Legii nr. 186-XVI din 29 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, persoanele care au fost despăgubite prin legea veche nu pot beneficia din nou de acest drept. În acest sens menţionează că Lipcan Nicanor a decedat la 22 aprilie 1994, singur s-a folosit de dreptul său legal în privinţa averii confiscate în rezultatul represiunilor politice, a depus cerere corespunzătoare şi a fost emisă hotărîrea autorităţii competente referitor la această avere, care nu a fost contestată şi nu a fost emisă o altă hotărîre în acest sens.

3 La 18 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătorești și restituirea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată nu s-au expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel şi anume nu au fost analizate şi apreciate problemele referitoare la termenul de prescripție la adresarea către autoritățile competente sau în instanța de judecată cu cerere privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile de represiune politică.

Astfel, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că intimata a omis exigențele art. 121 alin. (3) al Legii cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, înaintând o cerere prescrisă şi nici nu a înaintat în instanța de judecată o cerere de repunere în termenul de prescripție stabilit de aceeași lege. Mai susține că potrivit art. 121 alin. (3) al Legii cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cererea de restituire a bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorilor acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înștiințării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia.

Menționează că însăși intimata a prezentat informații despre reabilitarea tatălui ei că i-au devenit cunoscute încă în anul 1994 când a fost inițiată o întreagă procedură de restituire a averii confiscate de la Nicanor Lipcan. Totodată, la materialele pricinii sunt anexate un șir de acte care demonstrează că Nicanor Lipcan s-a adresat în anii 1990-1994 cu o cerere către autoritățile administrației publice, solicitând restituirea averii confiscate în perioada represiunilor politice, fapt ce nu a fost negat şi de intimată. Prin referința din 02 octombrie 2014, Consiliul raional Călărași a solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor și casarea deciziei instanței de apel. Prin referința din 23 octombrie 2014, Tamara Chiriac a solicitat declararea recursurilor depuse de Ministerul Finanțelor și Consiliul raional Călărași ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 29 octombrie 2014 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţă de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din actele pricinii s-a stabilit că prin hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM din 28 iunie 1949 Lipcan Nicanor Constantin a fost deportat de la 06 iulie 1949 pînă la 14 octombrie 1955 în regiunea Kurgan, Federaţia Rusă, iar prin hotărîrea Consiliului de 4 Miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 Lipcan Nicanor a fost reabilitat, fapt confirmat prin adeverinţa de reabilitate ne.

8/4-C-28 din 23 septembrie 2005, eliberată de Direcţia Informaţii şi Evidenţe Operative al Ministerului Afacerilor Interne, iar conform duplicatului certificatului de deces seria DC-IV nr. 0587724 eliberat la 22 aprilie 2008 de către OSC Străşeni, Lipcan Nicanor a decedat la 22 aprilie 1994 calitatea succesorală a Tamarei Chiriac se confirmă prin certificatul de moştenitor legal nr. 1773 din 02 aprilie 2008, potrivit căruia la 22 aprilie 1994 este fiica decedatului. La 12 noiembrie 2012, Tamara Chiriac s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere împotriva Consiliului raional Călăraşi prin care a solicitat anularea hotărîrii Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi din 03 septembrie 2008 şi recuperarea averii confiscate în urma represiunilor politice în mărime de 1027218 lei.

Prima instanţă a admis acţiunea parţial şi a dispus anularea hotărîrii Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi din 03 septembrie 2008, precum şi încasarea din contul Consiliului raional Călăraşi în beneficiul Tamarei Chiriac a sumei de 691968 lei cu titlu de compensare a valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. Curtea de Apel Chişinău, respingînd apelul, nu a verificat legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Judecînd recursurile declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept material şi procedural.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu art. 376 alin. (1) Codul de procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor prezentului capitol. Prevederile acestor norme de drept de Curtea de Apel Chişinău nu au fost respectate. În conformitate cu art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din cererile de recurs rezultă că recurenţii au invocat drept temei de casare şi de trimitere a pricinii spre rejudecare faptul că instanţele de judecată au încasat averea confiscată în urma represiunilor politice în fără ca la actele pricinii să existe un raport eliberat de organul abilitat în speţă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră decizia curţii de apel ilegală, deoarece dispunînd încasarea compensaţiei pentru bunurile imobile, cu excluderea lotului de pămînt, confiscate instanţa a determinat valoarea acestei compensaţii în baza raportului de evaluare din 19 ianuarie 2007 efectuat de SRL „Geoinfosistem”, pe cînd art.12 al Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, prevede direct că 5 valoarea bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

Or, conform pct. 5 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea de compensaţii în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 prevede că ca la cererea de restituire a bunurilor că la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate în mod obligatoriu actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate; actele de evaluare a bunurilor imobiliare, perfectate de oficiul teritorial „Cadastru”, astfel instanţele au examinat pricina în lipsa acestor acte.

Aşadar, prima instanţă contrar art.122 CPC a pus la baza hotărîrii sale o probă care în sensul normei enunţate nu poate constitui o probă pentru determinarea valorii bunului imobile confiscate. De asemenea, instanţa de apel nu a răspuns nici la argumentul apelanţilor privind problemele referitoare la respectarea termenului de prescripţie de adresare către autorităţile competente sau în instanţa de judecată cu cererea privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiuni de represiune politică. Contrar prevederilor legale citate, Curtea de Apel hişinău în decizia emisă nu s-a pronunţat asupra acestor argumente esenţiale invocate în apel şi nu a motivat respingerea apelurilor. Or, aceste argumente invocate de către Consiliul raional Călăraşi şi Ministerul finanţelor sînt importante pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

Abţinerea instanţei de apel de la furnizarea unui răspuns explicit constituie o încălcare a art. 6 §1 CEDO, deoarece recurentei nu i-a fost acordată posibilitatea de a şti dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse şi în ultimul caz, motivele acestei respingeri. De astfel, această posibilitate nu i s-a acordat nici instanţei de recurs. În acest concurs de împrejurări, Colegiul consideră că nu se poate dispune posibilitatea examinării soluţiei hotărîrii contestate, deoarece în indicarea tuturor motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de apel instanţa de recurs nu are criterii de apreciere a temeiniciei sau netemeiniciei soluţiei pronunţate. Urmează a fi menţionat faptul, că la rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi în dependenţă de probele acumulate, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a trimite pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 6 Se admit recursurile declarate de către Consiliul raional Călărași şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la de chemare în judecată depusă de Tamara Chiriac împotriva Consiliului raional Călărași, intervenient accesoriu Primăria orașului Călărași cu privire la anularea hotărîrii Comisiei speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Călăraşi din 03 septembrie 2009 şi recuperarea averii confiscate în urma represiunilor politice, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi 7