2ra-2528/14 — Recunoaşterea nulităţii rezultatelor licitaţiei

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2528/14 Judecător: G. Moscalciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: E. Clim, I. Cotruță, T. Pelin DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinând recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova către Agenţia Proprietăţii Publice, Oleg Hîncu, SRL „Olizarius” , SRL „Supercom” despre recunoaşterea nulităţii rezultatelor licitației ,cu reducere” din 28 octombrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 şi Dispoziţiei de transmitere nr. 11/43 din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 18 noiembrie 1999 şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni al SA „IPDA” de la Hîncu Oleg la SRL „Olizarius”, a contractului de înstrăinare şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni a SA „IPDA”, de la SRL „Olizarius” la SRL „Supercom”, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 26 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă, c o n s t a t ă : La 06 aprilie 2010, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova a înaintat cerere de chemare în judecată către Agenţia Proprietăţii Publice, Oleg Hîncu, SRL „Olizarius”, SRL „Supercom”, cu privire la recunoaşterea nulităţii rezultatelor licitației „cu reducere” din 28 octombrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 şi Dispoziţiei de transmitere nr. 11/43 din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare- cumpărare nr. 1 din 18 noiembrie 1999 şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni al SA „IPDA” de la Hîncu Oleg la SRL „Olizarius”, a contractului de înstrăinare şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni a SA „IPDA”, de la SRL „Olizarius” la SRL „Supercom”.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 28 octombrie 1999 Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat al RM a organizat licitația „cu reducere” a obiectelor patrimoniului de stat - pachetul de acţiuni în număr total de 927 185 acţiuni ale statului în SA „IPDA” contra mijloace băneşti. Prin hotărârea Comisiei de licitaţie cîştigător a fost declarat Hîncu Oleg Simion, cu care la 11 noiembrie 1999, a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare a obiectului patrimoniului de stat. Consideră reclamantul că hotărârea în cauză, precum şi contractul menţionat sunt ilegale. Astfel, în conformitate cu p.7 al Regulamentului licitațiilor „cu reducere” aprobat prin HG nr. 662 din 28 noiembrie 1996, cel puţin cu 20 zile înainte de începerea licitației, agenția teritorială instituie Comisia de licitaţie, compusă cel puţin din cinci persoane.

La momentul pregătirii licitației şeful agenției a fost Pavlic Victor, însă ordinul nr. 41 din 07 octombrie 1999 privind desemnarea comisiei a fost semnat de şeful secției agenției teritoriale de privatizare d-nul M. Cojocaru, care nu a fost împuternicit cu asemenea atribuţii. De asemenea a fost încălcat şi p.7 alin. 2 al Regulamentului, prin faptul că în componenţa comisiei de licitaţie nu a fost inclus reprezentantul ministerului de ramură - Ministerul Transportului şi Comunicațiilor. Astfel, susţine reclamantul că comisia de licitaţie a fost instituită ilegal, cu depășirea atribuțiilor de serviciu, încălcându-se cerinţele p.7 ale Regulamentului şi prin urmare nu era împuternicită să efectueze licitația indicată.

La licitația „cu reducere” pentru procurarea acţiunilor statului în SA „IPDA” au participat 2 pretendenți, Hîncu Oleg. şi Dolganiuc A., care la momentul desfăşurării licitației ocupa funcţia de director al SA „IPDA”. Pretendenții au fost înregistrați ca persoane fizice, cu toate că Dolganiuc A., conform procesului-verbal din 20 septembrie 1999 privind participarea membrilor colectivului de muncă al SA „IPDA” la privatizarea pachetului de acţiuni al statului în SA „IPDA”, a fost delegat pentru participare la licitaţie în numele colectivului. Astfel, Dolganiuc A. a participat la licitaţie în calitate de reprezentant al colectivului, fapt despre care acesta i-a comunicat șefului Agenţiei Teritoriale Chişinău pentru privatizare, Pavlic Victor.

Potrivit procesului verbal nr. 2 din 28 octombrie 1999 al Comisiei de licitaţie, învingător a fost declarat Hîncu Oleg, care a propus suma de 1 160 000,00 lei. Din explicațiile membrilor Comisiei de licitaţie şi Dolganiuc A., ultimul a propus introducerea aceleiași sume ca şi primul participant. Chiar dacă oferta lui Dolganiuc A. a fost făcută după oferta lui Hîncu Oleg, în conformitate cu art. 11 alin. (3) al Legii cu privire la privatizare (în vigoare la momentul petrecerii licitației) în cazul în care colectivul şi alţi cumpărători fac oferte identice la procurarea proprietăţii privatizate, prioritate are colectivul, însă Comisia l-a declarat în mod ilegal, învingător pe Hîncu Oleg, lezînd astfel drepturile colectivului SA „IPDA”.

Mai mult, în această situaţie Dolganiuc A. a propus o sumă cu un pas mai mare, adică cu 80 000,00 lei mai mult, însă Comisia i-a refuzat vânzarea lotului şi la această sumă. Pachetul de acţiuni în număr total de 927 185 acţiuni, ce le deţinea statul în SA „IPDA” a fost vândut lui Hîncu Oleg. Rezultatele licitației au fost redate în procesul verbal nr. 2. În baza acestuia, la 11 noiembrie 1999 a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni menţionat, iar la 17 noiembrie 1999 a fost semnată dispoziţia e transmitere a acţiunilor lui Hâncu Oleg care la data de 18 noiembrie 1999, vinde acest pachet e acţiuni către SRL „Olizarius”. Tranzacţia respectivă de asemenea, a fost făcută cu încălcări grave ale legislaţiei în vigoare, consideră reclamantul.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 84 al Legii privind societățile pe acţiuni, un important pachet de acţiuni sunt acţiunile cu drept de vot, care constituie peste 25% din totalul acţiunilor cu drept de vot plasate ale societăţii. În conformitate cu pct. 3 al aceluiaşi articol, achiziționarea de către orice persoană a unui important pachet de acţiuni, se efectuează numai în cazurile ce nu sunt în contradicţie cu legislaţia antimonopolistă şi legislaţia cu privire la hârtiile de valoare.

Potrivit lit. a) pct.4 al art. 84 al Legii menţionate, persoanele, care intenționează să achiziționeze direct sau indirect, de sine stătător, sau împreună cu persoanele sale afiliate un important pachet de acţiuni ale societăţii deschise este obligată în termen de cel mult o lună pînă la achiziționarea pachetului important de acţiuni, să-şi trimită oferta societăţii, organului de stat, care exercită reglementarea antimonopolistă şi Comisiei de stat pentru piața hîrtiilor de valoare (Comisia Naţională a Pieţei Financiare). Pct. 11 al aceluiaşi articol prevede că în cazul nerespectării cerinţelor prezentului articol tranzacţia de achiziționare a unui important pachet de acţiuni se consideră nulă.

SRL „Olizarius” a încălcat prevederile p. 1, 3 şi 4 ale art. 84 a Legii privind societățile pe acţiuni, care reglementează modul de cumpărare și termenele de răscumpărare a acţiunilor. Art. 50 CC al Republicii Moldova prevede că este nulă convenția, care nu corespunde prevederilor legii. În cazul unei convenții nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenției. Din acelaşi motiv, în opinia reclamantului urma să fie declarată nulă de către instanţa le fond şi următoarea tranzacție, privind înstrăinarea acestui pachet de acţiuni de la SRL ,Olizarius” la SRL „Supercom”. Mai mult, tranzacţia în cauză a fost încheiată în perioada, cînd pachetul de acţiuni se afla sub sechestru judiciar.

Mai menţionează reclamantul că în acţiune la sesizările Ministerului Transporturilor şi Comunicațiilor şi a colectivului de munca al SA „IPDA” privind încălcările legislaţiei, Procuratura Generală a RM, în interesele statului - Ministerului Transporturilor şi Comunicațiilor, la 23 noiembrie 1999, a atacat în judecată decizia Comisiei de licitaţie privind vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al SA „IPDA”. De asemenea, decizia Comisiei de licitaţie a fost atacată în judecată şi de colectivul de muncă al SA „IPDA”. Acţiunile Procuraturii Generale şi a colectivului de muncă au fost conexate şi reprezentantul colectivului de muncă, Dolganiuc A., a participat ca parte pe dosar, pe tot parcursul examinării cauzei.

Curtea de Apel Chişinău, prin decizia din 18 octombrie 2004, a admis acţiunile Procuraturii Generale şi a colectivului de muncă, iar Curtea Supremă de Justiţie, la 06 aprilie 2005 a lăsat în vigoare decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2004. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2009, au fost casate deciziile Curţii ie Apel Chişinău din 18 octombrie 2004 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2005 cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, însă instanţa respectivă nu a examinat pricina, dar l-a trimis în Judecătoria Botanica la reexaminare în fond.

La rîndul său, Judecătoria Botanica de asemenea nu a examinat în fond pricina, iar prin încheierea din 07 decembrie 2009 a încetat acţiunea Procurorului General al RM în interesele statului din 23 noiembrie 1999. Procuratura Generală, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Agenţia Proprietăţii Publice şi Dolganiuc A. ca reprezentant al colectivului de muncă, au depus în Curtea de Apel Chişinău recurs împotriva încheierii din 07 decembrie 2009, solicitând examinarea cauzei în fond, iar la 04 martie 2010 (dosarul 2r-286/10), Curtea de Apel Chişinău, a admis parţial recursul înaintat, a casat încheierea Judecătoriei Botanica din 07 decembrie 2009, respingînd încetarea acţiunii Procuraturii Generale, dar tot nu a dispus examinarea cazului în fond, ci a scos de pe rol acţiunea Procuraturii Generale, sugerînd că urmează să se adreseze în judecată, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, dar nu Procuratura Generală.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 26 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate.

Consideră recurentul că actele judecătorești contestate sunt bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material. La 01 august 2014, SRL „Olizarius” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. La 08 august 2014, SRL „Supercom” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd considerarea acestuia inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 august 2014, recursul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a fost declarat admisibil. La 15 septembrie 2014, SA „IPDA” a prezentat notificare prin care a invocat că cererea de recurs declarată de MTID este neîntemeiată şi inadmisibilă.

La 14 octombrie 2014, SRL „Supercom” a prezentat referinţă suplimentară pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezența părţilor. Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referințele prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014 și remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel, din următoarele considerente: Conform art. 445 alin. 1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Conform art. 241 alin. 5 CPC, în motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Colegiul reține că instanța de apel, contrar prevederilor art. 241 alin. 5 CPC, a motivat defectuos actul de procedură contestat, și anume, nu a indicat motivele care au determinat multiplele concluzii ale acesteia şi legea guvernantă, inclusiv probele prezentate de părți care urmau a fi apreciate de către instanță, cu expunerea asupra acestora în cadrul actului de procedură din considerentele ce urmează: Colegiul reține că instanța de apel, a constatat exclusiv faptul că doar prin contractul încheiat între SRL „Olizarius” şi SRL „Supercom” nu s-a încălcat vre-un drept legitim al Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor, fără a se expune asupra încălcării acelorași drepturi legitime cu referire la rezultatelor licitației „cu reducere” din 28 octombrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 şi Dispoziției de transmitere nr. 11/43 din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 18 noiembrie 1999 şi dispoziției de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acțiuni al SA „IPDA” de la Hîncu Oleg la SRL „Olizarius”, a contractului de înstrăinare şi dispoziției de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002, care la fel au fost invocate de reclamant, atât in instanța de fond cât și în instanța de apel.

Potrivit art. 373 CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecțiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanță, circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii. Colegiul menționează că instanţa de apel, nu s-a expus argumentat, în baza unui temei legal, asupra argumentelor reclamantului/apelantului privind pretinsa încălcare a drepturilor sale, prin prisma faptului că reprezentantul ministerului de ramură, la acel moment Ministerul Transporturilor şi Comunicațiilor, nu a fost inclus în componența Comisiei de licitație, după cum era prevăzut de lege.

În susţinerea unei asemenea concluzii vine şi practica CEDO. Astfel, conform art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze deciziile astfel încât să permită exercitarea efectivă a dreptului la casație, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să nu creeze impresia că nu au fost auzite. Colegiul reține că instanța de apel, nu s-a expus argumentat, în baza unui temei legal bine definit, și cu privire la natura juridică a Ordinul nr. 41 din 07.10.1999 (f.d. 6 vol. I), constatând nejustificat că ultimul, este un act administrativ cu caracter individual, ulterior, constatarea respectivă având efect sub formă de consecință directă și asupra aprecierii procedurii de contestare a respectivului act, inclusiv prin prisma necesității sau nu, a respectării procedurii prealabile.

În acest context, Colegiul reține și faptul că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe prin care s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, prin prisma fondului acțiunii și totalității de probe și circumstanțe invocate pe parcursul examinării respectivului litigiu, și în același timp, acțiunea a fost respinsă ca fiind și tardivă, temeiuri de respingere a acțiunii care de fapt, nu pot coexista, dacă se referă la aceiași acțiune și aceleași capete de cerere, bazată pe aceleași circumstanțe de fapt și de drept, având în vedere că existența unuia din respectivele de temeiuri de respingere a acţiunii, exclude celălalt temei (se exclud reciproc). În astfel de circumstanțe, Colegiu reține că instanța de apel, ilegal a menținut hotărârea primei instanțe, soluțiile căreia sunt contradictorii, fapt care pune la îndoială temeinicia și legalitatea acesteia.

Având în vedere cele menționate, cît şi faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. În conformitate cu 445 alin. 1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova către Agenția Proprietății Publice, Oleg Hîncu, SRL „Olizarius” , SRL „Supercom” despre recunoaşterea nulităţii rezultatelor licitației ,cu reducere” din 28 octombrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 şi Dispoziţiei de transmitere nr. 11/43 din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 18 noiembrie 1999 şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni al SA „IPDA” de la Hîncu Oleg la SRL „Olizarius”, a contractului de înstrăinare şi dispoziţiei de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului de acţiuni a SA „IPDA”, de la SRL „Olizarius” la SRL „Supercom”, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Druţă