2ra-388/18 — anularea licitatiei

2ra-388/18 — anularea licitatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: G. Moscalciuc dosarul nr.2ra-388/18

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, A. Danilov, V. Negru

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Economiei și Infrastructurii (succesor al Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor),

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor împotriva Agenției Proprietății

Publice, Oleg Hîncu, Societății cu răspundere limitată „Olizarius” și Societății cu

răspundere limitată „Supercom”, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni

„Institutul Proiectări Drumuri Auto” cu privire la recunoașterea nulității

rezultatelor licitației „cu reducere” din 28 octombrie 1999, a contractului de

vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 și a dispoziției de transmitere nr. 11/43

din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din 18 noiembrie

1999 și a dispoziției de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a pachetului

de acțiuni al Societății pe acțiuni „Institutul Proiectări Drumuri Auto” de la Oleg

Hîncu către Societatea cu răspundere limitată „Olizarius”, a contractului de

înstrăinare și a dispoziției de transmitere nr. 181/02 din 29 octombrie 2002 a

pachetului de acțiuni a Societății pe acțiuni „Institutul Proiectări Drumuri Auto” de

la Societatea cu răspundere limitată „Olizarius” către Societatea cu răspundere

limitată „Supercom”

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26

iulie 2013 în partea respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, în rest hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iulie 2013 în partea respingerii

acțiunii ca fiind tardivă a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 06 aprilie 2010, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției

Proprietății Publice, Oleg Hîncu, SRL „Olizarius”, SRL „Supercom” cu privire la

recunoașterea nulității rezultatelor licitației „cu reducere” din 28 octombrie 1999, a

1

contractului de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 1999 și a dispoziției de

transmitere nr. 11/43 din 17 noiembrie 1999, a contractului de vânzare cumpărare

nr. 1 din 18 noiembrie 1999 și a dispoziției de transmitere nr. 181/02 din 29

octombrie 2002 a pachetului de acțiuni al SA „IPDA” de la Hîncu Oleg către SRL

„Olizarius”, a contractului de înstrăinare și a dispoziției de transmitere nr. 181/02

din 29 octombrie 2002 a pachetului de acțiuni a SA „IPDA” de la SRL „Olizarius”

către SRL „Supercom”.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 28 octombrie 1999

Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat al RM a organizat

licitația „cu reducere” a obiectelor patrimoniului de stat - pachetul de acțiuni în

număr total de 927 185 acțiuni ale statului în SA „IPDA” contra mijloace bănești.

Prin hotărârea Comisiei de licitație, cîștigător a fost declarat Hîncu Oleg Simion,

cu care la 11 noiembrie 1999 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a

obiectului patrimoniului de stat.

Consideră reclamantul că hotărârea în cauză, precum și contractul menționat

sunt ilegale.

Astfel, conform pct.7 al Regulamentului licitațiilor „cu reducere” aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 662 din 28 noiembrie 1996, cel puțin cu 20 zile

înainte de începerea licitației, agenția teritorială instituie Comisia de licitație,

compusă cel puțin din cinci persoane. La momentul pregătirii licitației, șeful

agenției era Pavlic Victor, însă ordinul nr. 41 din 07 octombrie 1999 privind

desemnarea comisiei a fost semnat de șeful secției agenției teritoriale de privatizare

d-nul M. Cojocaru, care nu a fost împuternicit cu asemenea atribuții. De asemenea,

a fost încălcat și pct.7 alin. (2) al Regulamentului, prin faptul că în componența

comisiei de licitație nu a fost inclus reprezentantul ministerului de ramură -

Ministerul Transportului și Comunicațiilor.

Astfel, susține reclamantul că comisia de licitație a fost instituită ilegal, cu

depășirea atribuțiilor de serviciu, încălcându-se cerințele pct.7 al Regulamentului și

prin urmare nu era împuternicită să desfășoare licitația indicată.

La licitația „cu reducere” pentru procurarea acțiunilor statului în SA „IPDA”

au participat 2 pretendenți: Hîncu Oleg și Dolganiuc A., care la momentul

desfășurării licitației ocupa funcția de director al SA „IPDA”. Pretendenții au fost

înregistrați ca persoane fizice, cu toate că Dolganiuc A., conform procesului-verbal

din 20 septembrie 1999 privind participarea membrilor colectivului de muncă al

SA „IPDA" la privatizarea pachetului de acțiuni al statului în SA „IPDA”, a fost

delegat pentru participarea la licitație în numele colectivului.

Astfel, Dolganiuc A. a participat la licitație în calitate de reprezentant al

colectivului, fapt despre care acesta i-a comunicat șefului Agenției Teritoriale

Chișinău pentru privatizare, Pavlic Victor. Conform procesului verbal nr. 2 din 28

octombrie 1999 al Comisiei de licitație, învingător a fost declarat Hîncu Oleg, care

a propus suma de 1 160 000 lei.

Din explicațiile membrilor Comisiei de licitație și Dolganiuc A., ultimul a

propus introducerea aceleiași sume ca și primul participant. Chiar dacă oferta lui

Dolganiuc A. a fost făcută după oferta lui Hîncu Oleg, conform art. 11 alin. (3) al

Legii cu privire la privatizare (în vigoare la momentul petrecerii licitației) în cazul

în care colectivul și alți cumpărători fac oferte identice la procurarea proprietății

2

privatizate, prioritate are colectivul, însă Comisia l-a declarat, în mod ilegal,

învingător pe Hîncu Oleg, lezînd astfel drepturile colectivului SA „IPDA”.

Mai mult, în această situație Dolganiuc A. a propus o sumă cu un pas mai

mare, adică cu 80 000 lei mai mult, însă Comisia i-a refuzat vânzarea lotului și la

această sumă.

Pachetul de acțiuni în număr total de 927 185 acțiuni, ce le deținea statul în

SA „IPDA” a fost vândut lui Hîncu Oleg. Rezultatele licitației au fost redate în

procesul verbal nr. 2. În baza acestuia, la 11 noiembrie 1999 a fost semnat

contractul de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni menționat, iar la 17

noiembrie 1999 a fost semnată dispoziția de transmitere a acțiunilor lui Hâncu

Oleg, care la data de 18 noiembrie 1999 vinde acest pachet de acțiuni către SRL

„Olizarius”.

Consideră reclamantul că tranzacția respectivă, de asemenea, a fost făcută cu

încălcări grave ale legislației în vigoare.

Astfel, conform prevederilor art. 84 al Legii privind societățile pe acțiuni, un

important pachet de acțiuni sunt acțiunile cu drept de vot, care constituie peste

25% din totalul acțiunilor cu drept de vot plasate ale societății.

În conformitate cu pct. 3 al aceluiași articol, achiziționarea de către orice

persoană a unui important pachet de acțiuni, se efectuează numai în cazurile ce nu

sunt în contradicție cu legislația antimonopolistă și legislația cu privire la hârtiile

de valoare.

Conform art. 84 pct.4 lit. a) al Legii menționate, persoanele, care

intenționează să achiziționeze direct sau indirect, de sine stătător, sau împreună cu

persoanele sale afiliate un important pachet de acțiuni ale societății deschise este

obligată în termen de cel mult o lună pînă la achiziționarea pachetului important de

acțiuni, să-și trimită oferta societății, organului de stat, care exercită reglementarea

antimonopolistă și Comisiei de stat pentru piața hîrtiilor de valoare (Comisia

Națională a Pieței Financiare).

Pct. 11 al aceluiași articol prevede că în cazul nerespectării cerințelor

prezentului articol tranzacția de achiziționare a unui important pachet de acțiuni se

consideră nulă.

SRL „Olizarius” a încălcat prevederile pct. 1, 3 și 4 ale art. 84 al Legii

privind societățile pe acțiuni, care reglementează modul de cumpărare și termenele

de răscumpărare a acțiunilor.

Art. 50 Codul civil prevede că este nulă convenția, care nu corespunde

prevederilor legii. În cazul unei convenții nule fiecare parte este obligată să

restituie celeilalte părți tot ce a primit în baza convenției.

Din același motiv, în opinia reclamantului urma să fie declarată nulă de către

instanța de fond și următoarea tranzacție, privind înstrăinarea acestui pachet de

acțiuni de la SRL „Olizarius” la SRL „Supercom”. Mai mult, tranzacția în cauză a

fost încheiată în perioada cînd pachetul de acțiuni se afla sub sechestru judiciar.

Mai menționează reclamantul în acțiune că la sesizările Ministerului

Transporturilor și Comunicațiilor și a colectivului de munca al SA „IPDA” privind

încălcările legislației, Procuratura Generală a RM, în interesele statului,

Ministerului Transporturilor și Comunicațiilor, la 23 noiembrie 1999 a contestat în

3

judecată legalitatea deciziei Comisiei de licitație privind vânzarea pachetului

majoritar de acțiuni al SA „IPDA”.

De asemenea, decizia Comisiei de licitație a fost contestată în judecată și de

colectivul de muncă al SA „IPDA”. Acțiunile Procuraturii Generale și a

colectivului de muncă au fost conexate și reprezentantul colectivului de muncă,

Dolganiuc A., a participat ca parte pe dosar, pe tot parcursul examinării cauzei.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 18 octombrie 2004, a admis

acțiunile Procuraturii Generale și a colectivului de muncă, iar Curtea Supremă de

Justiție la 06 aprilie 2005 a menținut în vigoare decizia Curții de Apel Chișinău din

18 octombrie 2004.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 martie 2009 au fost casate

deciziile Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2004 și a Curții Supreme de

Justiție din 06 aprilie 2005 cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, însă instanța respectivă nu a examinat pricina, dar l-a trimis în

Judecătoria Botanica, mun. Chișinău pentru reexaminare în fond.

La rîndul său, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, de asemenea, nu a

examinat pricina în fond, dar prin încheierea din 07 decembrie 2009 a încetat

procesul la acțiunea Procurorului General al RM în interesele statului din 23

noiembrie 1999.

Procuratura Generală, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor, Agenția Proprietății Publice și Dolganiuc A. ca reprezentant al

colectivului de muncă, au depus în Curtea de Apel Chișinău recurs împotriva

încheierii din 07 decembrie 2009, solicitând examinarea cauzei în fond. La 04

martie 2010 (dosarul 2r-286/10), Curtea de Apel Chișinău, a admis parțial recursul

înaintat, a casat încheierea Judecătoriei Botanica din 07 decembrie 2009,

respingînd încetarea acțiunii Procuraturii Generale, dar nu a dispus examinarea

cazului în fond, ci a scos de pe rol acțiunea Procuraturii Generale, sugerînd că

urmează să se adreseze în judecată Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor, dar nu Procuratura Generală.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iulie 2013

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și a fost

menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 iulie 2013.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2014, Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a declarat recurs, solicitînd casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2014 a fost admis

recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și a

fost casată integral decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2014 cu

restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 aprilie 2017 a fost admis apelul

declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, a fost casată

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iulie 2013 în partea

4

respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar în partea respingerii acțiunii ca fiind

tardivă hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La 07 august 2017, Ministerul Economiei și Infrastructurii (succesor al

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor) a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul Ministerul Economiei și Infrastructurii, în motivarea recursului a

indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece la judecarea

cauzei, instanța de apel a apreciat arbitrar probele, nu a reflectat în hotărîre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altora, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea și

anume prevederile art. 74 din Codul civil din redacția din 26.12.1964 și art. 267

alin. (1) Codul civil, în redacția din 22.06.2002.

Consideră că instanța de apel urma să aplice prevederile art. 217 alin. (3) din

Codul civil.

La 13 martie 2018, SRL „Supercom” a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului depus de Ministerul Economiei și Infrastructurii ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că recurentul Ministerul Economiei și

Infrastructurii a recepționat decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 27

aprilie 2017 la data de 07 iunie 2017, fapt confirmat prin copia plicului poștal

anexată la cererea de recurs, iar la 07 august 2017, adică în termenul prevăzut de

lege, Ministerul Economiei și Infrastructurii a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul

Economiei și Infrastructurii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Ministerul Economiei și Infrastructurii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Economiei și Infrastructurii (succesor

al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor) se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6