- Dosarul nr.
- 3ra-1215/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 octombrie 2014
- Părțile
- SRL Nivela Plus vs IFS mun. Chişinău
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1215/14 — Contestarea actului administrativ
dosarul nr.3ra-1215/14 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 02 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Nivela Plus” societate cu răspundere limitată, mun. Chişinău împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 11 decembrie 2013, prin care acţiunea înaintată de societatea comercială „Nivela Plus” societate cu răspundere limitată, mun. Chişinău a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 17 aprilie 2013, societatea comercială „Nivela Plus” societate cu răspundere limitată, mun. Chişinău a depus în instanţă o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 112/A/3/10 din 21 noiembrie 2012 a fost anulată înregistrarea ca subiect al impunerii cu TVA a SC „Nivela Plus” SRL, c/f 1004600068120 şi certificatul de înregistrare nr. 0605239 din 01.07.2005.
Prin dispoziţia IFS mun. Chişinău cu nr. 012012112302 din 23 noiembrie 2012, au fost suspendate operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului SC „Nivela Plus” SRL, c/f 1004600068120, deţinute la BC „Eximbank” SA, filiala nr. 3 Chişinău. Menţionează reclamantul că la baza deciziilor adoptate a stat Actul de control fiscal nr. 1-575954 din 21 noiembrie 2012, potrivit căruia, în cadrul controlului efectuat de către inspectorul fiscal Şpac L. la 21.11.2012, prin metoda verificării faptice, la adresa depozitului comercial declarat de SC „Nivela Plus” SRL din str. Burebista 76, mun. Chişinău, nu a fost găsit nici un reprezentant al întreprinderii.
La momentul controlului s-a constatat, că pe adresa respectivă se afla clădirea care, potrivit bazei de date a ÎS „Cadastru”, aparţine lui Cidacov D. Astfel, inspectorul fiscal a concluzionat, că de către contribuabilul SC „Nivela Plus” SRL au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2), lit. b) Cod fiscal, prin prezentarea unei informaţii neveridice de către subiectul impunerii cu TVA. Precizează reclamantul că nefiind de acord cu decizia IFS mun. Chişinău din 21 noiembrie 2012 şi dispoziţia IFS mun. Chişinău din 23 noiembrie 2012, la 28 noiembrie 2012, SC „Nivela Plus” SRL a depus în adresa IFS mun. Chişinău o contestaţie, conform regulilor prevăzute de art. 267-271 Cod Fiscal.
A invocat reclamantul că informaţia prezentată de către funcţionarul fiscal Şpac L. în Actul de control nr. 1-575954 din 21 noiembrie 2012, nu este veridică şi că SC „Nivela Plus” SRL nu a comis încălcarea fiscală pretinsă, or informaţia din Registrul bunurilor imobile al ÎS „Cadastru” nu este suficientă pentru a presupune că pe adresa indicată întreprinderea comercială nu are depozit comercial, deoarece spaţiul respectiv putea fi închiriat în baza unui contract de locaţiune. Acest fapt se şi probează prin contractul de locaţiune din 01.12.2010, încheiat între SC „Nivela Plus” SRL şi Ciudacov D., în baza căruia, organul fiscal, prin decizie, a efectuat înregistrarea în Sistemul Informaţional Fiscal de Stat cu privire la depozitul comercial al întreprinderii de pe str. Burebista 76, mun.
Chişinău. Mai mult, menţionează reclamantul că, la 16 noiembrie 2012, SC „Nivela Plus” SRL a depus o cerere de atribuire a codului fiscal înregistrată cu nr. 3993, în pct. 2.16. al căreia a fost solicitată anularea înregistrării cu privire la depozitul comercial din str. Burebista 76, mun. Chişinău, cu înregistrarea depozitului comercial şi a oficiului amplasat pe str. Petru Rareş 77, mun. Chişinău. Susţine reclamantul că conform certificatului nr. 3899 din 16.11.2012, eliberat de Şeful-adjunct al IFS mun. Chişinău, Şef DAF Rîşcani, Igor Slavinschi, s-a indicat doar înregistrarea cu privire la oficiul SC „Nivela Plus” SRL amplasat pe str. Petru Rareş 77, mun. Chişinău, iar înregistrarea cu privire la depozitul comercial al întreprinderii de pe aceiaşi adresă şi anularea înregistrării anterioare cu referire la depozitul comercial de pe str. Burebista 76, mun.
Chişinău, din neglijenţa funcţionarului fiscal, a fost omisă. Omisiunile funcţionarului fiscal nu puteau fi puse în sarcina SC „Nivela Plus” SRL care, în viziunea reclamantului, neîntemeiat şi în mod abuziv a fost supusă sancţionării fiscale. Urmare, la 28 decembrie 2012, SC „Nivela Plus” SRL a recepţionat Decizia IFS mun. Chişinău nr. 366 din 20.12.2012, prin care contestaţia i-a fost respinsă ca neîntemeiată. Indică reclamantul că prin Decizia nr. 366 din 20.12.2012, IFS mun. Chişinău, nu a combătut nici un argument din cele prezentate în contestaţia înaintată la 28 noiembrie 2012, expunînd doar formal circumstanţele cazului, fără a indica din ce acţiuni rezultă încălcarea de către SC „Nivela Plus” SRL a obligaţiilor prevăzute în Codul Fiscal.
Or, însuşi pîrîtul a menţionat în decizia vizată, că la data de 16.11.2012, prin cererea nr. 3993 depusă la DAF sect. Rîşcani, SC „Nivela Plus” SRL a informat organul fiscal cu privire la modificările operate, prin înaintarea solicitării de anulare a subdiviziunii, „depozit comercial” din str. Burebista nr. 76, mun. Chişinău, cu înregistrarea subdiviziunii „depozit comercial” şi „oficiu” pe str. P. Rareş nr. 77, mun. Chişinău (f.d.2-3). Cere SC „Nivela Plus” SRL, mun. Chişinău anularea ca ilegale: a Deciziei IFS mun. Chişinău cu nr. 112/A/3/10 din 21 noiembrie 2012, prin care a fost anulată înregistrarea ca subiect al impunerii cu TVA a SC „Nivela Plus” SRL, c/f 1004600068120 şi certificatul de înregistrare nr. 0605239 din 01.07.2005; a dispoziţiei IFS mun.
Chişinău cu nr. 012012112302 din 23 noiembrie 2012 privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului SC „Nivela Plus” SRL, deţinute la BC „Eximbank” SA, filiala nr. 3 Chişinău; a Deciziei IFS mun. Chişinău cu nr. 366 din 20.12.2012, prin care contestaţia depusa de către SRL „Nivela Plus” a fost respinsa ca neîntemeiată; compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, acţiunea înaintată de SC „Nivela Plus” SRL a fost admisă parţial. Instanţa a dispus anularea Deciziei IFS mun. Chişinău cu nr. 112/A/3/10 din 21 noiembrie 2012 şi Dispoziţiei IFS mun. Chişinău cu nr. 012012112302 din 23 noiembrie 2012. Pretenţia SC „Nivela Plus” SRL privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.
46-49). La 12 decembrie 2013, cu respectarea termenului legal de atac prevăzut la art. 362 CPC, IFS mun. Chişinău a atacat cu apel hotărîrea primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri, de respingere a acţiunii înaintate de SC „Nivela Plus” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, apelul declarat de IFS mun. Chişinău a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 04 august 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurentul că hotărîrea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.
În special, indică recurentul că decizia instanţei de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural. Menţionează recurentul că instanţa nu a reţinut faptul că, în cadrul controlului fiscal faptic efectuat la 21.11.2012, pe adresa depozitului din str. Burebista nr.76 au fost solicitate explicaţii de la proprietarul imobilului cet. Ciudacov Dmitri, care a confirmat că SC „Nivela Plus” SRL nu desfăşoară activitate pe adresa dată, contractul de locaţiune fiind anulat, iar încăperea respectivă a fost eliberată de arendaş la 19.10.2012, fapte ce au fost confirmate şi de cet. Tarchila Lilia, anterior angajată în funcţie de contabil-sef al SC „Nivela Plus” SRL.
Mai menţionează recurentul că, ulterior, la 28.11.2012, prin cererea nr.4124, depusă la DAF Rîşcani, intimatul a solicitat anularea subdiviziunii-depozit comercial din str. Burebista nr.76, la care a fost anexat certificatul nr. 01-26/2880 din 28.11.2012 privind anularea autorizaţiei de funcţionare nr. 10371 din 10.03.2011, eliberat de Direcţia generală comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii. Specifică recurentul că obiectul contractului de locaţiune a încăperii din 01.12.2010 este locaţiunea oficiului, care este diferit de cel specificat în contractul din 01.03.2011, obiectul căruia este locaţiunea încăperii, motiv din care DAF Rîşcani nu a înregistrat anularea subdiviziunii - depozit comercial din str. Burebista nr.76.
Examinînd cererea de recurs declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.
Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.
Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari