- Dosarul nr.
- 3ra-805/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 septembrie 2014
- Părțile
- Gojineţchi Sergiu vs Unuiunea Avocaţilor din RM
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-805/14 — Anularea hotărârii, obligarea acceptării cererii , încasarea prejudiciului material şi moral
Prima instanţă, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău: dosarul nr. 3ra-805/2014 jud. S. Papuha Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. Vascan N., Clim Eg., Cotruţă Iu. ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător – Iulia Sîrcu Judecătorii – Ion Corolevschi şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Gojineţchi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Gojineţchi împotriva Uniunii Avocaţilor RM şi intervenientului accesoriu Ministerul Justiţiei al RM cu privire la anularea hotărîrii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 02 din 18 martie 2013, obligarea acceptării cererii privind admiterea în profesia de avocat, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi, restituirea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor RM, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 25 octombrie 2013 şi emisă o noua hotărîre prin care acţiunea a fost integral respinsă, c o n s t a t ă La 30 mai 2013, Sergiu Gojineţchi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaţilor RM şi intervenientului accesoriu Ministerul Justiţiei al RM prin care a solicitat anularea hotărîrii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr. 02 din 18 martie 2013, obligarea pîrîtului să accepte cererea privind admiterea în profesia de avocat, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi, restituirea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 03 iunie 2007, fiind în calitate de student (beneficiar) al Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Populare Chineze cu privire la cooperarea în domeniul învăţămîntului semnat la Chişinău la 20 iulie 2001, a fost înmatriculat la studii de doctor în Republica Populară Chineză la Zhongnan University of Economics and Law (ZUEL).
La universitatea sus-menţionată a urmat studiile de specialitate conform planului de studiu pe anii 2007- 2012, fapt confirmat prin copia „Residence Permit for Foreign 08.10.2007 – 28.07.2011” şi copia „Residence Permit for Foreign 28.07.2011 – 15.07.2012”. Pe parcursul activităţii academice 2007 – 2012, la ZUEL a fost premiat cu diplome şi diverse certificate pentru rezultatele academice deosebite, iar la 30 iunie 1 2012, odată cu acordarea diplomei de doctor în drept şi diplomei de absolvire, i s-a conferit titlul academic de doctor în drept constituţional.
Revenind în Republica Moldova, în vederea exercitării ulterioare a profesiei de avocat, reclamantul a decis valorificarea dreptului recunoscut de art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, potrivit căruia persoanele care deţin titlul de doctor în drept sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi examenul de calificare, Însă, menţionează Sergiu Gojineţchi că la 18 martie 2013, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor RM, în cadrul unei şedinţe închise, a adoptat Hotărîrea nr. 02, prin care a respins cererea lui privind admiterea în profesia de avocat. Drept motiv de refuz pîrîtul a invocat că actele prezentate nu corespund cerinţelor prevăzute de alin. (2) al art. 10 din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, în conformitate cu care sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin titlul de doctor în drept.
Diploma de doctor obţinută de către reclamant la universitatea din China nu este valabilă pe teritoriul Republicii Moldova şi nu are efecte juridice, or nu este recunoscută şi echivalată în conformitate cu Regulamentul „Cu privire la recunoaşterea şi echivalarea actelor de înaltă calificare ştiinţifică şi ştiinţifico- didactică obţinute în străinătate” aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 472 din 06 iunie 2004, care potrivit prevederilor pct. 1, asigură caracterul unitar al recunoaşterii şi echivalării actelor de înaltă calificare ştiinţifică şi ştiinţifico-didactică obţinute de către cetăţenii Republicii Moldova şi alte persoane cu domiciliul şi/sau loc de muncă permanent în Republica Moldova.
De asemenea, pîrîtul a făcut referire şi la prevederile pct. 2 şi pct. 6 din Regulamentul sus-vizat conform cărora, recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi atestatelor de înaltă calificare ştiinţifică şi ştiinţifico-didactică obţinute în străinătate se efectuează de către Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova. Echivalarea gradelor ştiinţifice şi a titlurilor ştiinţifice şi ştiinţifico- didactice se efectuează de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova în conformitate cu actele normative privind conferirea gradelor ştiinţifice şi a titlurilor ştiinţifico-didactice, a acordurile bilaterale dintre Republica Moldova şi ţările respective şi în corespundere cu legislaţia Republicii Moldova.
Consideră reclamantul că hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor RM nr. 02 din 18 martie 2013 este ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi anulată, dat fiind faptul că prevederile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, clar stipulează că persoanele care deţin titlul de doctor în drept sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi examenul de calificare. La fel, potrivit art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea cu privire la avocatură, persoanele specificate la art. 10 alin. (2) prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat copia diplomei de doctor în drept după caz. Declară Sergiu Gojineţchi că Legea cu privire la avocatură reglementează exhaustiv şi imperativ condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele specificate în art. 10 alin. (2), iar invocarea altor condiţii neprevăzute de legea sus- menţionate se consideră ilegală.
Menţionează reclamantul că prin hotărîrea nr. 02 din 18 martie 2013, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a creat un tratament inechitabil între diferite categorii de persoane, creînd un tratament discriminatoriu cetăţenilor Republicii Moldova, 2 absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din străinătate în raport cu cetăţenii Republicii Moldova absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din R. Moldova de acelaşi grad care solicită valorificarea dreptului recunoscut de lege în baza art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002. Totodată, indică reclamantul că la depunerea cererii privind admiterea în profesia de avocat a anexat dovada de plată a taxei în mărime de 5000 lei, taxă care a fost stabilită de Consiliul Uniunii Avocaţilor RM prin hotărîrea din 01 iulie 2011. Consideră Sergiu Gojineţchi că pîrîtul prin hotărîrea din 01 iulie 2011, a stabilit în mod ilegal şi abuziv cu depăşirea atribuţiilor statutare taxa în mărime de 5000 lei pentru persoanele specificate la art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, şi anume, pentru persoanele care deţin titlul de doctor în drept, şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecători şi procurori.
Declară reclamantul că potrivit art. 37 lit. f) al Legii cu privire la avocatură, Congresul Uniunii Avocaţilor RM stabileşte doar cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional, iar instituirea altor plăţi precum este taxa pentru admiterea în profesia de avocat este în afara legii. Concomitent, reclamantul a invocat că la 23 aprilie 2013, s-a adresat pîrîtului cu o petiţie nr. 1-AG/UA, prin care a solicitat executarea în tocmai a prevederilor art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, însă cererea nu a fost soluţionată.
Solicită Sergiu Gojineţchi să fie anulată hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor nr. 02 din 18 martie 2013, să fie obligat pîrîtul să-i accepte cererea privind admiterea în profesia de avocat, să fie obligat pîrîtul să-i repare prejudiciul material în mărime de 5000 lei cauzat prin taxarea ilegală, să-i fie reparat prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei cauzat prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege, precum şi să fie încasat din contul pîrîtului în beneficiul său toate cheltuielile de judecată suportate pe parcursul procesului de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 25 octombrie 2013, acţiunea a fost parţial admisă, a fost anulată hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor RM nr. 02 din 18 martie 2013, a fost obligată Uniunea Avocaţilor RM să accepte cererea lui Sergiu Gojineţchi în profesia de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, a fost încasat de la Uniunea Avocaţilor RM în beneficiul lui Gojineţchi Sergiu prejudiciul moral în mărime de 1000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor RM, a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 25 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîrea prin care acţiunea a fost integral respinsă. La 08 mai 2014, Sergiu Gojineţchi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă.
În motivarea cererii de recurs Sergiu Gojineţchi a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la examinarea cauzei civile instanţa nu a constatat 3 şi nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în apel, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, la examinarea cauzei atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, nu au fost prezenţi reprezentanţii Uniunii Avocaţilor RM şi a Ministerului Justiţiei al RM, concluziile instanţei de apel sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi normele de drept procedural.
Declară recurentul că instanţa de apel prin decizia din 12 martie 2014, a neglijat şi a încălcat prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (2) din Constituţia RM, art. 10 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) lit. c) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, prevederile Legii cu privire la tineret nr. 279 din 11.02.1999 şi a Legii învăţămîntului nr. 547 din 21.07.1995.
Consideră Sergiu Gojineţchi că instanţa de apel nu a luat în considerare că intimatul prin hotărîrea nr. 02 din 18 martie 2013, a creat un tratament inechitabil între diferite categorii de persoane, discreditînd şi aplicînd un tratament discriminatoriu cetăţenilor Republicii Moldova, absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din străinătate în raport cu cetăţenii Republicii Moldova, absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt din R. Moldova, de acelaşi grad, care solicită valorificarea dreptului recunoscut de lege în baza art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, în conformitate cu care sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin titlul de doctor.
De asemenea, invocă recurentul că intimatul adoptînd hotărîrea nr. 02 din 18 martie 2013, şi-a depăşit competenţa stabilită prin lege, şi anume, că nu este în drept să facă aprecieri sub aspectul caracterului, valorii şi valabilităţii diplomei de doctor în drept şi/sau titlului de doctor în drept, prerogativa de interpretare oficială a textului Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, conform art. 43 alin. (2) al Legii privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului. Totodată, indică Sergiu Gojineţchi că Consiliul Uniunii Avocaţilor din RM a stabilit în mod ilegal şi abuziv cu depăşirea atribuţiilor statutare taxa în mărime de 5000 lei pentru persoanele specificate la art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură.
La stabilirea cuantumului taxei pentru admiterea în profesia de avocat intimatul a făcut trimiterea la prevederile art. 37 lit. f) din Legea cu privire la avocatură, însă declară recurentul că la art. 37 din legea sus-vizată sunt stipulate competenţele Congresului şi nu a Consiliului Uniunii Avocaţilor RM, care de fapt sunt statuate de prevederile art. 39 al Legii cu privire la avocatură. Prin urmare, indică recurentul că intimatul şi-a depăşit competenţele. Potrivit art. 37 lit. f), Congresul stabileşte doar cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional, iar instituirea altor plăţi precum este taxa pentru admiterea în profesia de avocat pentru persoanele specificate la art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură este în afara legii.
Astfel, menţionează Sergiu Gojineţchi că în contextul sus-vizat instanţa de apel nu a aplicat corect prevederile legii materiale, dar şi-a întemeiat decizia doar pe prevederile pct. 8 din Regulamentul „Cu privire la recunoaşterea şi echivalarea actelor de înaltă calificare ştiinţifică şi ştiinţifico-didactică obţinute în străinătate” aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 472 din 06 iunie 2004. 4 În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 14 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1679 (f. d. 60). Astfel, instanţa de recurs consideră că Sergiu Gojineţchi s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d.
61). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Aliniatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sergiu Gojineţchi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor indicate în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a 5 îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Sergiu Gojineţchi asemenea aspecte nu se regăsesc. Precum şi prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995).
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sergiu Gojineţchi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2) lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Sergiu Gojineţchi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.
Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi Vera Macinskaia 6