2rac-372/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă : S. Bleşceaga dosarul 2rac-372/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Maria Ghervas, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Lopazov Evgheni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Transcomunicaţii” către Întreprinderea Individuală „Lopazov Evgheni”, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Transcomunicaţii”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 19 octombrie 2010, S.A „Transcomunicaţii” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Î.I „Lopazov Evgheni”, privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul S.A „Transcomunicaţii” indică că în temeiul contractului de locaţiune nr. 40/1 din 02.08.2007 s-a obligat să transmită în locaţiune pîrîtei Î.I „Lopazov Evgheni” în posesie şi folosinţă pentru o perioadă de 36 de luni, cu plata lunară de 3792 lei, depozitul cu suprafaţa de 158 m.p. Prin actul de primire-predare din 02.08.2007, obiectul locaţiunii a fost transmis locatarului Î.I „ Lopazov Evgheni”.

Reclamantul S.A „Transcomunicaţii” invocînd art. 513 Cod Civil, indică că la 08.04.2010, Î.I „Lopazov Evgheni” acumulînd o datoriei la plata chiriei în cuantum de 8005, 97 lei, a depus o notificare scrisă despre intenţia rezilierii contractului de locaţiune, condiţia fiind acceptată de către S.A „Transcomunicaţii” începînd cu 08.07.2010. Menţionează reclamantul S.A „Transcomunicaţii” că din data de 08.07.2010 locatarul Î.I „Lopazov Evgheni” urma în termen de cinci zile să restituie depozitul închiriat, precum şi să achite datoria acumulată pentru perioada vizată, însă de fapt obiectul locaţiunii a fost restituit abia la 06.10.2010, iar datoria pîrîtei nu a fost stinsă nici pînă azi. Mai indică reclamantul S.A „Transcomunicaţii” că contractul de locaţiune prevede şi o clauză penală pentru întîrzierea executării.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 iulie 2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de S.A „Transcomunicaţii”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către S.A „Transcomunicaţii”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, dispunîndu-se încasarea din contul Î.I „Lopazov Evgheni” în beneficiul S.A „Transcomunicaţii” datoria în sumă de 8005, 97 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 848, 20 lei. La 23 mai 2014, Î.I „Lopazov Evgheni” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 iulie 2013. În motivarea cererii de recurs recurentul Î.I „Lopazov Evgheni” a indicat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi nu au fost aplicate prevederile art. 123 alin. (6) Cod de Procedură Civilă. S.A „Transcomunicaţii” prin referinţa depusă la 07 aprilie 2014, a solicitat respingerea recursului declarat de către Î.I „Lopazov Evgheni” cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Î.I „Lopazov Evgheni” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, Î.I „Lopazov Evgheni” nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2) şi (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Î.I „Lopazov Evgheni” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Lopazov Evgheni”.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas