- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 ianuarie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Shigalev împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE SHIGALEV v. RUSSIA (Aplicarea nr. 56911/14) HOTĂRÂREA STASBOURG 21 ianuarie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Shigalev v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Liv Tigerstedt Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 17 decembrie 2020, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 16 iulie 2014. Guvernul rusesc („Convenția”).
Guvernul” a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pe care i-a fost refuzat o oportunitate de a apărea în persoană în instanța în cadrul procedurii civile la care a fost partid. El a formulat și alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției.
HOTĂRÂREA GOVERNULUI DECIZIE DE A DECIZIA DE APLICARE ÎN ARTICOLUL 37 § 1 AL CONVENȚIEII Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care nu a oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cauzelor (art. 37 § 1 în amendă ). Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererea și va continua, în consecință, examinarea fondurilor cauzei (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI, în special pentru cazurile de echitate a procedurilor judiciare în temeiul articolului 6 din Convenție, a se vedea Igranov și alții c. Rusia c. , nr. 42399/13 și altele 8 §§ 24-27, 20 martie 2018). ALLEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza refuzului instanțelor interne de a face parte în instanță.
El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că reclamantul, deținut la momentul evenimentelor, nu a avut posibilitatea de a participa la audieri în cadrul procedurilor civile la care a fost partid. Detaliile acestor proceduri interne sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDH 2005-II).
Analiza Curții privind o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în cazul în care un reclamant încarcerat se plânge de absența sa de audieri în cadrul procedurilor civile include următoarele elemente: examinarea modului în care instanțele interne au evaluat problema dacă natura litigiului impune prezența personală a reclamantului și determinarea dacă instanțele interne au pus în aplicare orice modalitate procedurală care vizează garantarea participării efective la procedură (a se vedea Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și alte 10 , § 48, 16 februarie 2016 . În cazul principal al lui Yevdokimov și alții , citat mai sus , Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește probleme similare cu cele din acest caz.
După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în caz instant, instanțele interne au privat reclamantul posibilitatea de a-și prezenta cazul în mod eficient și nu și-au îndeplinit obligația de a asigura respectarea principiului unui proces echitabil.10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. 11. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, cu privire la condițiile proaste de detenție într-un centru de detenție anterioară la Nizhniy Novgorod în 2014 și la lipsa unui remediu eficace în acest sens.
12. În ceea ce privește aceste plângeri, reclamantul ar trebui să se folosească de noul remediu compensatoriu introdus în Federația Rusă, pe care Curtea a declarat eficace în decizia sa recentă a lui Shmelev și alții c. Rusia ((dec.), nr. 41743/17 și altele 16 și 17 martie 2020). Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu articolele 1 și 4 din convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Referitor la documentele în posesia sa și la jurisprudența sa (a se vedea, în special, Igranov și alții c. Rusia, nr. 42933/13 și altele 8, § 40, 20 martie 2018), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.
15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Cererea guvernului de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție pe baza declarației unilaterale pe care le-au prezentat; declară plângerile referitoare la absența reclamantului de la procedura civilă admisibilă și la restul cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția privind absența reclamantului de la procedura civilă; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul lipsei de incumpărare, plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 21 ianuarie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului la procedura civilă) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Naturii litigiului Data audierii în primă instanță Curtea de apel Data audierii Tribunalului Suport acordat pentru daune și cheltuieli morale și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 56911/14 16/07/2014 Ilya Aleksandrovich SHIGALEV 1973 Acțiunea de tort legată de condițiile de detenție. 27/12/2013 Curtea de District Vadskiy din regiunea Nizhny Novgorod 24/03/2014 Curtea regională Nizhniy Novgorod 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF SHIGALEV v. RUSSIA (Application no. 56911/14) JUDGMENT STRASBOURG 21 January 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Shigalev v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 17 December 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 16 July 2014.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been denied an opportunity to appear in person before the court in the civil proceedings to which he was party. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATION UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION
The Government submitted a unilateral declaration which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the cases (Article 37 § 1 in fine ). The Court rejects the Government’s request to strike the application out and will accordingly pursue its examination of the merits of the case (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003 ‑ VI, and in particular for cases concerning fairness of court proceedings under Article 6 of the Convention, see Igranov and Others v. Russia , nos. 42399/13 and 8 others, §§ 24-27, 20 March 2018).
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
6. The applicant complained principally that his right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ refusal of his requests to appear in court. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Court reiterates that the applicant, detainee at the time of the events, was not afforded an opportunity to attend hearings in civil proceedings to which he was party. The details of those domestic proceedings are indicated in the appended table. The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Steel and Morris v. the United Kingdom , no. 68416/01, §§ 59-60, ECHR 2005-II). The Court’s analysis of an alleged violation of the right to a fair trial where an incarcerated applicant complain about his absence from hearings in civil proceedings includes the following elements: examination of the manner in which domestic courts assessed the question whether the nature of the dispute required the applicant’s personal presence and determination whether domestic courts put in place any procedural arrangements aiming at guaranteeing his effective participation in the proceedings (see Yevdokimov and Others v. Russia , nos. 27236/05 and 10 others, § 48, 16 February 2016).
In the leading case of Yevdokimov and Others , cited above, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts deprived the applicant of the opportunity to present his case effectively and failed to meet their obligation to ensure respect for the principle of a fair trial.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
REMAINING COMPLAINTS
11. The applicant also complained under Articles 3 and 13 of the Convention about poor conditions of his detention in a pre-trial detention facility in Nizhniy Novgorod in 2014 and the lack of an effective remedy in this respect.
With regard to these complaints, the applicant should avail himself of the new compensatory remedy introduced in the Russian Federation, which the Court declared effective in its recent decision of Shmelev and Others v. Russia ((dec.), nos.41743/17 and 16 others, 17 March 2020). It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Igranov and Others v. Russia, nos. 42933/13 and 8 others, § 40, 20 March 2018), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Rejects the Government’s request to strike the application out of its list of cases under Article 37 § 1 of the Convention on the basis of the unilateral declaration which they submitted; Declares the complaints concerning the applicant’s absence from civil proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible; Holds that there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s absence from civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 21 January 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (applicant’s absence from civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Nature of the dispute First-instance hearing date Court Appeal hearing date Court Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 56911/14 16/07/2014 Ilya Aleksandrovich SHIGALEV 1973 Tort action related to conditions of detention. 27/12/2013 Vadskiy District Court of the Nizhny Novgorod Region 24/03/2014 Nizhniy Novgorod Regional Court 1,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.