2rac-341/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rac-341/14 prima instanţă: E. Buzu instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „F.A. Stratan”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Iaşa” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii Individuale „F.A.

Stratan” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de societatea comercială „Iaşa” societate cu răspundere limitată, în proces de insolvabilitate şi casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 25 februarie 2013, societatea comercială „Iaşa” societate cu răspundere limitată, în proces de insolvabilitate, reprezentată de administratorul insolvabilităţii, Tatiana Bostan, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Individuale „F.A. Stratan” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin Hotărîrea Curţii de Apel Economice nr. 2e- 359/2012 din 20.01.2012, a fost admisă spre examinarea cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Iaşa” SRL IDNO: 1003606010984, cu sediul în or.

Orhei, str. V. Lupu, 16, fiind desemnată în calitate de administrator Tatiana Bostan. Menţionează reclamantul că, în rezultatul analizei actelor financiar-contabile ale SC „Iaşa” SRL, administratorul insolvabilităţii a constatat că pârâtul ÎI „F.A. Stratan” dispune de o creanţă faţă de SC „Iaşa” SRL în sumă de 1019,70 lei (una mie nouăsprezece lei şi 70 bani), formată în rezultatul neachitării de către pârât a costului livrărilor mărfii efectuate. Astfel, pârâtul nu şi-a onorat obligaţia de achitare a preţului pentru camion şi produsele livrate. Invocă reclamantul că la 02 aprilie 2012, pârâtul a fost notificat fiindu-i solicitat ca în termen de 7 zile să achite datoria restantă în mărime de 1019,70 lei (una mie nouăsprezece lei şi 70 bani), iar după recepţionarea acesteia din 03 aprilie 2012, nu şi-a executat obligaţia.

Mai menţionează reclamantul că a înaintat şi cerinţa referitor la încasarea de la pârât a dobânzii de întârziere pe perioada neexecutării obligaţiilor pecuniare conform prevederilor art. 619 din Codul civil, potrivit căruia obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii, care este egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. La 04 iunie 2013, Igor Lazari, reprezentantul SC „Iaşa” SRL, în bază de procură din 25 octombrie 2012, eliberată de administratorul insolvabilităţii, Tatiana Bostan, a solicitat modificarea cuantumului acţiunii şi anume, încasarea sumei de 960,30 lei, care sunt probaţi prin factura fiscală nr. XT1534505 din 12 august 2008. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de SC „Iaşa” SRL împotriva ÎI „F.A.

Stratan” cu privire la încasarea datoriei, a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, la 26 iulie 2013, SC „Iaşa” SRL în proces de insolvabilitate a declarat apel, în care invocă precum că Hotărîrea Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2013, este ilegală şi neîntemeiată pe motiv că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, a încălcat şi aplicat eronat normele de drept. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, apelul declarat de SC „Iaşa” SRL a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Iaşa” SRL împotriva ÎI „F.A.

Stratan” cu privire la încasarea datoriei a fost admisă integral. S-a încasat din contul ÎI „F.A. Stratan” în beneficiul SC „Iaşa” SRL datoria în sumă de 960,30 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 228, 76 lei, precum şi taxa de stat achitată în prima instanţă în sumă de 270 lei şi taxa de stat achitată în apel în sumă 202,50 lei. La 30 aprilie 2014, ÎI „F.A. Stratan” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîri primei instanţe. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi anume: nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost interpretată în mod eronat legea.

În acest sens, indică recurentul că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost emisă în lipsa acestuia, care în ziua pronunţării deciziei era bolnav. De asemenea, indică recurentul că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 25 februarie 2013, peste 3 ani şi 10 luni, adică a fost depusă tardiv. Susţine recurentul că SC „Iaşa” SRL nu a demonstrat pe deplin de unde s-a format datoria în mărime de 1019,70 lei, precum şi nu a prezentat „Actul de verificare” intre SC „Iaşa” SRL şi ÎI „F.A. Stratan” pentru perioada 01.01.2008 - 25.02.2013. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Astfel, cu referire la faptul că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost emisă în lipsa ÎI „F.A. Stratan”, care în ziua pronunţării deciziei era bolnav, Colegiul menţionează că potrivit materialelor cauzei, ÎI „F.A. Stratan” a fost citat legal la şedinţele de judecată petrecute în instanţa de apel, la care recurentul, fără a invoca vreun motiv, nu s-a prezentat. Colegiul reţine că recurentul la cererea de recurs a anexat documentul medical din 06 februarie 2014, prin care se certifică precum că recurentului i-au fost acordate îngrijiri medicale. Instanţa de recurs adoptă o atitudine critică faţă de incapacitatea recurentului de a solicita amînarea procesului, or potrivit art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Astfel, instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Potrivit art. 206 alin. (5) Cod de procedură civilă, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului participantului la proces, la solicitarea întemeiată a acestuia. Colegiul precizează că, în cazul în care pîrîtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei de judecată motivul neprezentării sau dacă motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţele de judecată soluţionează pricina în absenţa participanţilor.

Cu referire la încălcarea normelor de drept material, Colegiul consideră argumentele invocate în acest sens declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Individuală „F.A.

Stratan” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „F.A. Stratan” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru