3ra-801/14 — Obligarea emiterii actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.3ra-801/14 prima instanţă: Z. Aramă instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Vera Macinskaia, Svetlana Novac, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată împotriva Primăriei s. Mihailovca cu privire la obligarea emiterii actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care apelul declarat de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 08 august 2013, prin care acţiunea înaintată de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 12 martie 2013, societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată, cu sediul în s. Mihailovca raionul Cimişlia, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Mihailovca cu privire la obligarea emiterii actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, a indicat că SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL de mai mulţi ani prestează servicii de comercializare cu amănuntul a produselor farmaceutice. Menţionează reclamantul, că la 23 ianuarie 2013, a depus la Primăria s. Mihailovca raionul Cimişlia o cerere prin care a solicitat eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea comercială a întreprinderii pentru anul 2013. La 20 februarie 2013, Primăria s. Mihailovca i-a răspuns că autorizaţia pentru unităţile comerciale de prestări servicii se va elibera după achitarea totală a datoriilor pentru autorizaţiile pentru anii precedenţi.

Consideră reclamantul că răspunsul Primăriei de a nu elibera autorizaţia respectivă este neîntemeiat, deoarece Primăria s. Mihailovca nu a indicat dacă întreprinderea respectivă are datorii, de fapt susţine reclamantul că întreprinderea vizată nu are datorii faţă de bugetul local, iar refuzul de a elibera autorizaţia respectivă se datorează atitudinii ostile a primarului, care prin toate metodele împiedică activitatea întreprinderii. Mai susţine reclamantul, că prin toate acţiunile ilegale ale funcţionarilor Primăriei s. Mihailovca, întreprinderii i-a fost cauzat un prejudiciu moral pe care la estimat la 5 000 lei. De asemenea, precizează reclamantul că întreprinderea nu îşi desfăşoară activitatea pe o suprafaţă de 480 m.p., dar ocupă doar 19 m.p.

din suprafaţa localului, iar Primăria s. Mihailovca incorect calculează taxa locală pentru amplasarea comercială a SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL. Complementar precizează reclamantul, că primarul s. Mihailovca raionul Cimişlia intenţionat refuză să elibereze autorizaţia solicitată pentru a pune întreprinderea într-o situaţie dezavantajoasă faţă de alţi agenţi comerciali. Indică SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, că pentru eliberarea autorizaţiei respective, în anul 2010, a fost achitată suma de 5 400 lei pe cînd urma să achite doar 2 700 lei, în anul 2011 a achita suma de 1 800 lei şi, prin urmare, consideră reclamantul că refuzul primăriei de a elibera autorizaţia respectivă, pe motivul că întreprinderea are datorii a fost neîntemeiat, deoarece, pentru anii precedenţi s-a achitat o sumă mai mare decît cea necesară.

Cere SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, obligarea Primăriei din s. Mihailovca să emită actul administrativ - autorizaţia pentru amplasarea comercială a SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, pentru anul 2013, destinată comercializării cu amănuntul a produselor farmaceutice şi să-i fie recuperat prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei raionului Cimişlia din 08 august 2013, acţiunea înaintată de SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată. La 04 septembrie 2013, SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a contestat hotărîrea instanţei de fond cu o cerere de apel. La 23 ianuarie 2014, de către apelant a fost depus un supliment la apel.

A solicitat apelantul admiterea acestuia, casarea hotarîrii emise de judecătoria Cimişlia din 08 august 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care i-ar fi satisfăcute cerinţele înaintate de SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, cu obligarea Primăriei din s. Mihailovca să emită actul administrativ - autorizaţia pentru amplasarea comercială a SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, pentru anul 2013, cu destinaţia comercializării cu amănuntul a produselor farmaceutice pe un termen nelimitat şi încasarea de la Primăria satului Mihailovca, raionul Cimişlia, în folosul SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL prejudiciul material - cheltuielile de asistenţa juridică - în sumă de 2400 (400 + 2000) lei şi recuperarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, apelul declarat de SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 25 aprilie 2014, SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Mai solicită recurentul încasarea din contul intimatului în beneficiul SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL prejudiciul material – cheltuieli de asistenţă juridică – în sumă de 2400 (400 + 2000) lei şi prejudiciul moral în sumă de 5000 lei. În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate.

În special, indică recurentul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea precum şi concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, astfel, instanţa a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens, indică recurentul că a solicitat instanţei judecătoreşti să se expună asupra faptului tergiversării eliberării Autorizaţiei, cât şi refuzului ilegal, neîntemeiat, de a-i elibera Autorizaţia de funcţionare a farmaciei SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au constatat şi nu au elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, determinând incorect obiectul probaţiunii, nu au cercetat, nu s-au expus asupra corectitudinii şi legalităţii acţiunilor Primarului s. Mihailovca - Aculov, care a examinat cererea după expirarea termenului stabilit de lege.

La fel, şi refuzul expediat a fost neîntemeiat, contrar prevederilor legale, prin care şi se face vinovat, deoarece, legea în mod expres, imperativ şi exhaustiv prevede situaţiile de refuz în eliberarea Autorizaţiei. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu şi-au motivat hotărârea şi decizia adoptată, întrebările formulate în cererea de chemare în judecată rămînînd fără răspuns.

Instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au aplicat eronat dreptul material, invocând prevederi din Codul fiscal (care nu se referă la cauza dată), instanţa incorect şi incomplet face trimitere la prevederile Legii cu privire la administraţia publică locală, la prevederile Legii cu privire la comerţul interior, cât şi la prevederile din Legea contenciosului administrativ, fără a ţine cont de Hotărârile Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30 octombrie 2009, nr. 06 din 11 noiembrie 2013, nr. 2 din 07 iulie 2008 şi nr. 05 din 11 noiembrie 2013. Astfel, recurentului i-au fost încălcate drepturile prevăzute în articolul 6 par. 1 din Convenţia Europeană (CEDO) - dreptul la un proces echitabil.

Cu referire la cele indicate supra, precizează recurentul că Autorizaţia de funcţionare se eliberează pentru unităţile comerciale ce vând mărfuri nealimentare sau prestează servicii comerciale, exceptând alimentaţia publică, care deţin titlu de proprietate - pe un termen nelimitat. Administraţia publică locală este obligată să-i comunice în scris solicitantului decizia sa, precum şi motivul refuzului, în termen de 20 de zile calendaristice din momentul depunerii cererii.

Cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare poate fi respinsă în următoarele cazuri: a) amplasarea unităţii comerciale contravine planului urbanistic general şi criteriilor generale de determinare a zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi; b) activitatea de comerţ se desfăşoară în spaţii improvizate sau care nu armonizează cu arhitectura zonală, în încăperi neconforme cerinţelor stabilite sau în zone neautorizate (instituţii de educaţie, de sănătate etc); c) activitatea de comerţ prejudiciază spaţiile aflate în incinta sau în apropierea unor edificii cu valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu; d) comercianţii nu sunt pregătiţi profesional pentru domeniile respective.

Consecvent, indică recurentul că instanţele ierarhic inferioare, eronat au apreciat că primăria s. Mihailovca, în temeiul art. 29 al Legii privind administraţia publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006, era în drept să ceară de la agentul-economic SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL achitarea datoriilor acumulate faţă de buget, privind achitarea taxei locale pentru amplasarea unităţii comerciale, iar în cazul în care agentul comercial a refuzat să achite aceste plăţi pentru anii precedenţi, primarul s. Mihailovca era în drept să-i refuze agentului economic eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea unităţii comerciale pentru anul 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 12 martie 2014. SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a depus cerere de recurs la 25 aprilie 2014 şi astfel, se consideră că recursul a fost depus în termen.

În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs. Din materialele dosarului se constată că SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, care prestează servicii de comercializare cu amănuntul a produselor farmaceutice, la 23 ianuarie 2013, a depus la Primăria s. Mihailovca raionul Cimişlia o cerere prin care a solicitat eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea comercială a întreprinderii pentru anul 2013, la care, la 20 februarie 2013, Primăria s. Mihailovca i-a răspuns că autorizaţia pentru unităţile comerciale de prestări servicii se va elibera după achitarea totală a datoriilor pentru autorizaţiile pentru anii precedenţi.

Considerînd că răspunsul primăriei de a nu elibera autorizaţia respectivă este neîntemeiat, SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile sus menţionate. Instanţele respective au motivat hotărîrile adoptate invocînd că reclamantul are datorii la bugetul local prin neachitarea taxelor locale, ceea ce permite Primarului s. Mihailovca, în temeiul art. 29 al Legii privind administraţia publică locală, să ceară achitarea taxei locale pentru amplasarea unităţii comerciale şi în cazul unei neconformări, să refuze eliberarea autorizaţiei. Nefiind de acord cu hotărîrile instanţelor de judecată ierarhic inferioare SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a depus cerere de recurs.

Analizînd argumentele invocate în cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoare poziţie. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la comerţul interior nr. 231 din 23.09.2010, desfăşurarea activităţii de comerţ se autorizează de către autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi sau a municipiului Chişinău în a cărei rază teritorială urmează să-şi desfăşoare activitatea comerciantul respectiv.

Potrivit art. 16 alin. (2) al legii precitate, cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare poate fi respinsă în următoarele cazuri: a) amplasarea unităţii comerciale contravine planului urbanistic general şi criteriilor generale de determinare a zonelor şi locurilor de vînzare din localităţi; b) activitatea de comerţ se desfăşoară în spaţii improvizate sau care nu armonizează cu arhitectura zonală, în încăperi neconforme cerinţelor stabilite sau în zone neautorizate (instituţii de educaţie, de sănătate etc.); c) activitatea de comerţ prejudiciază spaţiile aflate în incinta sau în apropierea unor edificii cu valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu; d) comercianţii nu sînt pregătiţi profesional pentru domeniile respective.

Colegiul învederează că respectiva normă juridică prevede o listă exhaustivă a cazurilor cînd poate fi respinsă cererea de eliberare a autorizaţiei, neachitarea taxelor locale sau existenţa restanţelor la achitarea taxelor locale nu prezintă temei de respingere a cererii. Totodată, Colegiul menţionează că potrivit art. 131 alin. (1) Cod fiscal, organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt organele fiscale, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei. Astfel, art. 156 Cod fiscal, statuează că în cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.

Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate stabilit la alin.(1), atribuţiile prevăzute la art.133 alin.(2) lit.a), b) şi d), precum şi la lit.c) referitor la evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciu şi la evidenţa acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul fiscal.

Potrivit art. 157 Cod fiscal, Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 alin.(1), cu dreptul de a efectua controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, de a cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului, de a aplica majorări de întîrziere (penalităţi), de a încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi, cu drepturile prevăzute la art.134 alin.(1) lit.b), c), d), e) şi t), precum şi cu alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală. Drepturile prevăzute la art.134 alin.(1) lit.f), g), h), i), j), l), m), n), cu excepţia aplicării majorării de întîrziere (penalităţii), se exercită în comun cu organul fiscal.

Potrivit art. 158 Cod fiscal, Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 alin.(1): a) să execute prevederile art.136 lit.a), b), c), d), e), i), j), l), precum şi la lit.h) referitor la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el; b) să ţină evidenţa contribuabililor, ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale, inclusiv a restanţelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi), amenzi, conform legislaţiei fiscale şi în modul stabilit de Guvern; c) să întocmească, cu concursul organului fiscal, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale; d) să remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, precum şi deciziile emise; e) să execute în comun cu organul fiscal prevederile art.136 lit.g) şi m); f) să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 3 a fiecărei luni, în modul stabilit de Guvern, organului fiscal dare de seamă privind impozitele şi taxele administrate; g) să execute alte obligaţii prevăzute expres de legislaţia fiscală.

În conformitate cu art. 170 Cod fiscal, stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită. În cazul în care contribuabilul refuză executarea obligaţiei, stingerea acesteia, în temeiul art. 177 Cod fiscal, are loc prin acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală. Prin urmare, potrivit art. 193 Cod fiscal, condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt: a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art.252; b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod; c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art.194 alin.(1) lit.c) şi d); d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Aceste prevederi nu se aplică obligaţiilor fiscale curente. În conformitate cu prevederile art. 195 Cod fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către organul fiscal în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale se efectuează în comun cu organul fiscal, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. În contextul celor expuse, Colegiul consideră că Primăria s. Mihailovca ilegal a refuzat eliberarea SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a autorizaţiei de funcţionare din motiv că ultimii ar avea datorii la plata taxelor locale şi, drept urmare, se consideră ilegale şi hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare, care au respins acţiunea SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Consecvent, în conformitate cu prevederile art. 1404 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave.

Potrivit art. 1422 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Conform art. 25 alin. (3), (4) din Legea contenciosului administrativ în cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Colegiul reţine că încercările legale ale SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL de a obţine autorizaţia de funcţionare şi refuzul ilegal al autorităţii de a elibera actul, constituie un temei just de a cere şi de a acorda prejudiciu moral, motiv pentru care, Colegiul consideră necesar de a admite cererea recurentului privind încasarea din contul intimatului Primăria s. Mihailovca, r-l Cimişlia, în beneficiul SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL, a prejudiciului moral. În acest sens, luînd în consideraţie circumstanţele cauzei, că cererea de chemare în judecată se admite integral, suma de 1000 lei ar constitui o satisfacţie echitabilă a prejudiciului moral suferit. Concomitent, potrivit art. 96 alin. (1) şi (11) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Examinînd materialele dosarului, Colegiul reţine că recurenta pe parcursul procesului de judecată a beneficiat de asistenţă juridică în sumă totală de 2400 lei. (f.d. 138 – 139) şi apreciază că suma urmează a fi încasată contul intimatului Primăria s. Mihailovca, r-l Cimişlia, în beneficiul SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL. Într-o altă ordine de idei, Colegiul constată că atît în suplimentul la cererea de apel (f.d.

129), cît şi în cererea de recurs (f.d.178), apelantul/recurentul solicită eliberarea autorizaţiei de funcţionare pe un termen nelimitat, invederînd că în luna noiembrie 2013, Bulico Nina, administrator al SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL a fost invitată la Primăria s. Mihailovca raionul Cimişlia unde, la 02 decembrie 2013, i-a fost eliberată autorizaţia cu seria 00, numărul 246, valabilă pînă la 01 ianuarie 2014. A mai precizat recurentul că eliberarea Autorizaţiei pentru anul 2014, din nou se tergiversează (f.d. 187). În acest sens, Colegiul menţionează că potrivit art. 15 alin. (4) lit. a) din Legea cu privire la comerţul interior, autorizaţia de funcţionare se eliberează pentru unităţile comerciale ce vînd mărfuri nealimentare sau prestează servicii comerciale, exceptînd alimentaţia publică, care deţin titlu de proprietate – pe un termen nelimitat (pe durata funcţionării).

Potrivit materialelor acumulate la dosar, în special, reieşind din conţinutul Adeverinţei de înregistrare a dreptului de proprietate eliberată la 25 ianuarie 1998 (f.d. 18), SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL este înregistrată în drept colectiv de proprietate asupra lotului de pămînt cu suprafaţa de 480 mp, în baza contractului de vînzare – cumpărare a patrimoniului de stat din 04.11.1995 şi contractului de vînzare – cumpărare a terenului aferent din 20.12.1997. În acelaşi timp, instanţa de recurs nu poate accepta cererea recurentului în partea obligării intimatului Primăria s. Mihailovca, r-l Cimişlia de a elibera documentul solicitat pe un termen nelimitat din următoarele considerente.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 – XIV din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Potrivit art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Colegiul precizează că în procesul examinării cauzei, SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL nu a prezentat instanţei vreo probă care ar demonstra că procedura prealabilă a fost respectată de către aceasta. În temeiul art. 267 lit. a) CPC instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Cerinţele reclamantului în privinţa obligării Primăria s. Mihailovca, r-l Cimişlia de a elibera documentul pe un termen nelimitat au fost înaintate în procesul judecării cauzei, mai precis după adoptarea hotărîrii primei instanţe contestate din 08 august 2013, aceste cerinţe fiind invocate în cererea de apel (f. d. 129 – 130), fără respectarea procedurii prealabile, de aceea cererea urmează a fi scoasă de pe rol, iar scoaterea de pe rol a cererii pe acest capăt de cerere nu împiedică recurentul să înainteze o altă acţiune, cu respectarea procedurii prealabile prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de către SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd în acest sens, o nouă hotărîre prin care se recunoaşte drept ilegal refuzul Primăriei s. Mihailovca, r-l Cimişlia de a elibera Autorizaţia de funcţionare a întreprinderii pentru anul 2013. Totodată, ţinînd cont de faptul că în procesul examinării cauzei Autorizaţia de funcţionare a întreprinderii pentru anul 2013 a fost eliberată, hotărîrea în cauză nu se pune în executare, iar adoptarea hotărîrii de admitere integrală a cerinţelor constituie motiv şi temei pentru încasarea prejudiciului moral în mărime de 1000 (o mie) lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2400 (două mii patru sute) lei.

În partea capătului de cerere a SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL prin care solicită eliberarea Autorizaţiei de funcţionare pe un termen nelimitat, Colegiul consideră necesar de a scoate cererea de pe rol din motivul că nu a fost respectată procedura prealabilă, fapt ce nu împiedică SC „Romaniţa – Mihailovca” SRL să se adreseze în instanţa cu o altă acţiune după respectarea procedurilor respective. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 08 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată împotriva Primăriei satului Mihailovca, raionul Cimişlia cu privire la obligarea emiterii actului administrativ şi încasarea prejudiciului moral, pronunțînd o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea societăţii comerciale „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată.

Se constată ilegal refuzul Primăriei satului Mihailovca, raionul Cimişlia cu privire la eliberarea Autorizaţiei de funcţionare a întreprinderii pentru anul 2013. Nu se pune în executare hotărîrea cu privire la eliberarea Autorizaţiei de funcţionare a întreprinderii pentru anul 2013. Se încasează din contul Primăriei satului Mihailovca, raionul Cimişlia în beneficiul societăţii comerciale „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată prejudiciul moral în sumă de 1000 (o mie) lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2400 (două mii patru sute) lei. Se scoate de pe rol cerinţa societăţii comerciale „Romaniţa – Mihailovca” societate cu răspundere limitată în partea obligării Primăriei satului Mihailovca, raionul Cimişlia de a elibera Autorizaţia de funcţionare pe un termen nelimitat.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Svetlana Novac Nicolae Clima