2rac-306/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2rac-306/2014 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 09 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Wholemark-M” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitate „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitate „Wholemark-M” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Wholemark-M” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 ianuarie 2013 c o n s t a t ă La 18 octombrie 2012 SRL „Floarea Viei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Wholemark-M” SRL cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 octombrie 2011 a fost semnat contractul de cesiune a creanţei nr. 110, în baza căruia ÎM „Wholemark-M” SRL şi-a asumat obligaţia SRL „Etulia Mix” de a achita pînă la 30 decembrie 2011 datoria faţă de SRL „Floarea Viei” în mărime de 112 000 lei. Conform pct. 3.2 al contractului nominalizat, părţile au convenit că, în cazul neachitării la timp a datoriei, vor fi calculate dobînzi de întîrziere în corespundere cu prevederile art. 619 din Codul civil.

Mai indică reclamantul că ÎM „Wholemark-M” SRL nu şi-a onorat obligaţiunile asumate şi consideră că datoria urmează a fi încasată în mod forţat, inclusiv şi dobînzile de întîrziere pentru perioada 03 martie 2011 – 01 octombrie 2012. Comunică reclamantul că a înaintat cerere de validare a creanţei în sumă de 112 000 lei în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Etulia Mix” aflată pe rol la Curtea de Apel Comrat, însă, această cerere a fost respinsă din motiv că conform contractului de cesiune, datoria urmează a fi restituită de către ÎM „Wholemark-M” SRL. Pe parcursul judecării pricinii, prin încheierea protocolară din 07 decembrie 2012, Judecătoria Centru mun. Chişinău a admis demersul reprezentantului ÎM „Wholemark-M” SRL de atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a SRL „Etulia Mix”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 ianuarie 2013 acţiunea depusă de SRL „Floarea Viei” a fost admisă integral, fiind încasat din contul ÎM „Wholemark-M” SRL în beneficiul SRL „Floarea Viei” datoria în mărime de 112 000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 28 271 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4 209 lei, iar în total suma de 144 480 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 a fost respins apelul ÎM „Wholemark-M” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 ianuarie 2013. La 18 martie 2014 ÎM „Wholemark-M” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

Recurentul ÎM „Wholemark-M” SRL în motivarea recursului a invocat că la examinarea cauzei instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea car trebuia aplicată şi au apreciat arbitrar probele, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale recurentului. Susţine că, instanţele judecătoreşti nu s-au expus asupra probelor anexate şi anume asupra faptului că la momentul emiterii exista deja o hotărîre definitivă, care se referă la acelaşi obiect ca şi litigiul dat. Conform art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor la 10 februarie 2014 decizia instanţei de apel redactată, motiv din care instanţa de recurs consideră că recursul declarat la 18 martie 2014 de ÎM „Wholemark-M” SRL este depus în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrilor contestate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă faptul că, la 10 octombrie 2011 a fost semnat contractul de cesiune a creanţei nr. 110, în baza căruia ÎM „Wholemark-M” SRL şi-a asumat obligaţia SRL „Etulia Mix” de a achita pînă la 30 decembrie 2011 datoria faţă de SRL „Floarea Viei” în mărime de 112 000 lei.

În conformitate cu prevederile pct. 2.2 al tranzacţiei din 12 octombrie 2011, încheiată între SRL „Floarea Viei”, SRL „Etulia-Mix”, ÎM „Wholemark-M” SRL şi SC „Stepi” SRL a fost convenit, ca executarea obligaţiunilor privind achitarea preţului pesticidelor livrate de către SRL „Floarea Viei” în adresa SRL „Etulia-Mix” în baza facturii fiscale seria SU nr. 3671921 din 03 martie 2011 în sumă de 112 000 lei să fie efectuată de către ÎM „Wholemark-M” SRL în termen de pînă la data de 30 decembrie 2011 în conformitate cu contractul de cesiune de creanţă nr. 110 din 12 octombrie 2011. 2 La fel, conform pct. 2.3 al acestei tranzacţii, odată cu executarea de către părţi a obligaţiilor asumate prevăzute la pct. 2.2, SRL „Floarea Viei” s-a obligat în termen de pînă la data de 19 octombrie 2011 în baza art. 41 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 să renunţe la cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de RL „Etulia-Mix” aflată pe rol la Curtea de Apel Economică a RM.

Materialele cauzei mai denotă că după semnarea tranzacţiei din 12 octombrie 2011 şi contractului de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 SRL „Floarea Viei” a renunţat în mod unilateral la cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Etulia-Mix” aflată pe rol la Curtea de Apel Economică. Astfel, încheierea contractului de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 între SRL „Floarea Viei”, SRL „Etulia-Mix” şi ÎM „Wholemark-M” SRL a fost condiţionată în mod direct de încheierea şi executarea de către părţi a condiţiilor tranzacţiei din 12 octombrie 2011. Conform art. 234 Cod civil, actul juridic se consideră încheiat sub condiţie cînd apariţia şi încetarea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative depind de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

Conform art. 239 Cod Civil, actul juridic se consideră încheiat sub condiţie suspensivă dacă apariţia drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative prevăzute de el depinde de un eveniment viitor şi incert sau de un eveniment survenit, însă deocamdată necunoscut părţilor. Astfel, instanţa de recurs consideră că în cazul condiţiei suspensive, actul juridic este valabil încheiat, dar eficacitatea sa depinde de producerea unui fapt ulterior, adică îndeplinirea condiţiei, iar în cazul în care condiţia suspensivă nu a fost îndeplinită, drepturile şi obligaţiile părţilor sunt suspendate în existenţa lor. Conform art. 578 Cod civil, dacă efectele unui act juridic depind de îndeplinirea unei condiţii, obligaţia devine scadentă în ziua survenirii acesteia.

Prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că materialele cauzei denotă că SRL „Floarea Viei” nu şi-a obligat condiţiile contractuale, fapt care se confirmă prin lipsa cererii de renunţare din partea SRL „Floarea Viei” la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Etulia-Mix” ce urma să fie depusa la Curtea de Apel Economică pîna la 19 octombrie 2011. Or, cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Etulia-Mix” depusă de SRL „Floarea Viei” a fost admisă prin încheierii Curţii de Apel Economice din 14 septembrie 2011, care ulterior a fost casată prin decizia Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2011. În aceste circumstanţe Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronate argumentele invocate de către instanţa de apel precum că scopul urmărit a fost atins, în sensul că Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 03 noiembrie 2011 a casat încheierea Curţii de Apel Economice din 14 septembrie 2011, deoarece încheierea a fost casată din alte motive, ce nu ţin de voinţa SRL „Floarea Viei”.

Cu atît mai mult că SRL „Floarea Viei” a insistat asupra intentarea procesului de insolvabilitate, fapt confirmat prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 13 iunie 2012, din care rezulta, că prima la 27 ianuarie 2012, după semnarea contractului de 3 cesiune a creanţei, s-a adresat la Curtea de Apel Comrat cu cerere privind validarea creanţei în suma de 112 000 lei în procesul de insolvabilitate intentat la cererea debitorului SRL „Etulia-Mix” faţă de sine însuşi, aflat pe rolul acestei instanţe. Totodată din încheierea Curţii de Apel Comrat din 13 iunie 2012 reiese cu certitudine că la data adresării intimatului la Curtea de Apel Comrat acesta conştientiza faptul că contractul de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 nu şi-a produs efectele sale juridice, datorită nerespectării de către SRL „Floarea Viei” a condiţiilor tranzacţiei din 12 octombrie 2011, deoarece ultima urma să se adreseze către ÎM „Wholemark-M” SRL cu privire la încasarea datoriei.

Respectiv, instanţa de recurs consideră eronată concluzia instanţei de apel precum că executarea contractului în litigiu nu este condiţionată de careva împrejurări, inclusiv executarea tranzacţiei invocate în apel, depunerea sau retragerea a cărorva cereri introductive, or din materialele cauzei rezultă cu certitudine că executarea contractului de cesiune a creanţei din 12 octombrie 2011 este condiţionată în mod direct de executarea de către părţi a condiţiilor tranzacţiei de împăcare din 12 octombrie 2011. De asemenea, o confirmare suplimentară a faptului că contractul de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 nu şi-a produs efectele juridice serveşte şi faptul că părţile nu au semnat facturile fiscale şi actele de cesiune a datoriei, care sînt obligatorii pentru luarea la evidenţa contabilă a datoriilor, iar prin urmare datoria presupusă a ÎM „Wholemark-M” SRL faţă de SRL „Floarea Viei” care ar rezulta din contractul de cesiune a creanţei nu este reflectată nici în evidenţa contabilă a recurentului şi nici în evidenţa contabilă a intimatului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai constată că instanţa de apel a lăsat fără apreciere hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 09 aprilie 2013 prin care a fost satisfăcută integral acţiunea depusă de către SRL „Floarea Viei”, fiind încasat de la SRL „Etulia-Mix” în beneficiul SRL „Floarea Viei” datoria în mărime de 112 000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 7 512 lei şi 3 586 lei cheltuieli de judecată, datorie care se atestă din bunurile livrate în baza facturii fiscale seria SU nr. 3671921 din 03 martie 2011 şi care ulterior a fost preluată de către ÎM „Wholemark-M” SRL conform contractului de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011. Astfel, la 05 decembrie 2011, adică după semnarea contractului de cesiune a creanţei din 12 octombrie 2011 şi după expirarea termenului pentru îndeplinirea condiţiei SRL „Floarea Viei” s-a adresat în Judecătoria Vulcăneşti cu cerere privind încasarea datorie pretinse de la SRL „Etulia-Mix” în baza aceluiaşi contract, cerere care a fost satisfăcută prin hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 09 aprilie 2013. Cu toate acestea, la 18 octombrie 2012 SRL „Floarea Viei” s-a adresat repetat în Judecătoria Centru mun.

Chişinău cu privire la încasarea aceleiaşi datorii de 112 000 lei şi a dobînzii de întîrziere izvorîte din acelaşi act juridic, deja de la ÎM „Wholemark-M” SRL, iar ca rezultat ambele instanţe de judecată satisfac cererile SRL „Floarea Viei” şi încasează de două ori aceiaşi sumă. Prin urmare, instanţa de recurs reţine că la moment există două hotărîri judecătoreşti definitive în vigoare, şi anume a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 ianuarie 2013 cu privire la încasarea de la ÎM „Wholemark-M” SRL în beneficiul SRL „Floarea Viei” a sumei de 112 000 lei cu titlu de datorie, 28 271 lei cu titlu de 4 dobînzi de întîrziere şi 4 209 lei cu titlu de cheltuieli de judecata şi a Judecătoriei Vulcăneşti din 09 aprilie 2013 cu privire la încasarea de la SRL „Etulia- Mix” în beneficiul SRL „Floarea Viei” a datoriei de 112 000 lei, 7 512 lei dobîndă de întîrziere şi 3 586 lei cheltuieli de judecată, astfel ambele hotărîri judecătoreşti au ca obiect acelaşi act juridic, adică contractul de vînzare-cumpărare, sub formă de factură fiscală seria SU nr. 3671921 din 03 martie 2011 în sumă de 112 000 lei, prin care SRL „Floarea Viei” a livrat SRL „Etulia-Mix” pesticide.

Conform art. 705 alin. (1) Cod Civil, persoana obligată în baza unui contract sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligaţii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei. Dacă obligaţia trebuie executată faţă de mai multe persoane, se poate refuza executarea părţii datorate uneia din aceste persoane pînă la executarea integrală a obligaţiei corelative. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că ÎM „Wholemark-M” SRL a fost în drept să refuze executarea propriei obligaţii în măsura în care SRL „Floarea Viei” nu şi-a executat obligaţia corelativă de retragere a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Etulia-Mix”.

Mai mult ca atît, conform art. 709 alin. (1) Cod civil, dacă una din părţi nu execută sau execută în mod necorespunzător o prestaţie scadentă decurgînd dintr-un contract sinalagmatic, cealaltă parte poate, după expirarea fără rezultat a unui termen rezonabil pe care l-a stabilit pentru prestaţie sau remediere, să rezoluţioneze contractul dacă debitorul trebuia să-şi dea seama, în baza termenului de graţie, de iminenţa rezoluţiunii. În cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul este necorespunzător de scurt, se consideră ca stabilit un termen rezonabil. La caz are relevanţă şi faptul că prin declaraţia de rezoluţiune a contractului de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 recepţionată de SRL „Floarea Viei” la 30 noiembrie 2012, ÎM „Wholemark-M” SRL a comunicat intimatului despre rezilierea unilaterală a actului juridic încheiat sub condiţie.

Iar, potrivit art. 733 Cod Civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor. Conform art. 735 alin. (1) Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi, iar conform art. 737 alin. (1) Cod civil, rezoluţiunea contractului operează prin declaraţie scrisă faţă de cealaltă parte. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la data încasării datoriei de la recurent în folosul intimatului contractul de cesiune a creanţei nr. 110 din 12 octombrie 2011 era rezoluţionat, iar instanţa de judecată nu putea încasa o datorie în baza unui contract rezoluţionat.

În acest context, instanţa de recurs consideră eronate argumentele invocate de către instanţa de apel precum că, contractul nominalizat nu este anulat, nu este modificat şi urmează a fi executat, or materialele cauzei denotă contrariul, acesta fiind rezoluţionat. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că toate probele enumerate mai sus au fost apreciate în mod arbitrar de către prima instanţă şi instanţa de apel. 5 Concluzionînd instanţa de recurs consideră cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată şi necesar a fi respinsă, urmînd a admite recursul, a casa hotărîrile instanţelor judecătoreşti şi a emite o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemate în judecată.

De asemenea instanţa de recurs mai reţine că materialele cauzei denotă faptul că hotărîrea Judecătoriei Centru din 04 ianuarie 2013 a fost executată integral prin intermediul executorului judecătoresc Corneliu Vînaga, iar pentru executarea hotărîrii sus menţionate au fost încasate de la ÎM „Wholemark-M” SRL, de către executorul judecătoresc taxe de executare a documentului executoriu în sumă de 13 142 lei, fapt confirmat prin ordinele nr. 57 din 22 august 2013 şi nr. 61 din 20 septembrie 2013. Iar, conform art. 157 alin. (1) Cod de Executare, în cazul în care hotărîrea executată se anulează şi, după rejudecarea pricinii, se adoptă o hotărîre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanţa de judecată dispune din oficiu restituirea către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului), a tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum şi a cheltuielilor de executare.

Conform art. 159 alin. (1) Cod de executare, instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărîri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a dispune şi întoarcerea executării hotărîrii. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Reieşind din normele menţionate instanţa de recurs reţine că pentru contestarea cu recurs a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 recurentul a achitat taxa de stat în sumă de 2 167,2 lei, pentru contestarea repetată cu recurs a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 recurentul a achitat taxa de stat în sumă de 2 167,2 lei, astfel urmînd a încasa de la intimat cheltuielile de achitare a taxei de stat. Conform art. 96 alin. (1) CPC al RM, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În acest context instanţa de recurs reţine că în procesul examinării cauzei recurentul a beneficiat de serviciile juridice prestate din partea avocatului Dorel Rotaru, în baza contractului de asistenţă juridică nr. 44/12 din 06 decembrie 2012 în - 6 000 lei, în baza contractului nr. 17/13 din 12 iunie 2013 - 2800 lei, în baza contractului nr. 31/13 din 22 noiembrie 2013 – 2 000 lei, iar în total suma de 10 800 lei, care deasemenea urmează a fi încasată de la intimat.

6 Prin urmare, reieşind din cele relatate şi conform normelor de drept enunţate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL „Wholemark-M”, cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Wholemark-M”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitate „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitate „Wholemark-M” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitate „Floarea Viei” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitate „Wholemark-M” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. Se dispune întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 ianuarie 2013 prin care a fost încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitate „Wholemark-M” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitate „Floarea Viei” datoria în mărime de 112 000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 28 271 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4 209 lei, iar în total suma de 144 480 lei. Se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitate „Floarea Viei” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitate „Wholemark-M” cheltuielile de judecată formate din achitarea taxelor de stat în mărime de 4 324,40 lei, cheltuielile de acordare a asistenţei juridice în sumă de 10 800 lei şi cheltuielile de executare în mărime de 13 142 lei, iar în total suma de 28 266 (douăzeci şi opt mii două sute şaizeci şi şase) lei, 40 bani.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Galina Stratulat 7