2rc-399/14 — Destituirea lichidatorului SRL Aviatusplus ÎI Ispas Iurie.

Dosarul nr. 2rc-399/14 Prima instanţă: Curtea de Apel Chilşinău Judecător: Boris Bîrcă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 02 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de creditorul BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, în procesul de insolvabilitate intentat în privinţa SRL „Aviatusplus”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care a fost respins demersul înaintat de comitetul creditorilor privind destituirea lichidatorului SRL „Aviatusplus” – ÎI „Ispas Iurie”, ACONSTATAT: Prin Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL „Aviatusplus”, fiind desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Ispas Iurie”.

Prin Hotărîrea adunării creditorilor din 06 aprilie 2013 s-a decis de a aplica faţă de „Aviatusplus” SRL procedura falimentului, iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, a fost confirmată legalitatea hotărîrii adunării creditorilor şi aplicată procedura falimentului. Prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 06 noiembrie 2013 a fost încetată procedura falimentului şi a fost aplicată procedura de restructurare. La 20 decembrie 2013 a fost desfăşurată şedinţa comitetul creditorilor „Aviatusplus” SRL, în urma căreia s-a hotărît de a solicita instanţei de insolvabilitate destituirea lichidatorului „Aviatusplus” SRL pe motiv că acesta nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă şi pe motiv că acesta depăşeşte şi nu respectă atribuţiile cei revin prin Legea insolvabilităţii, în calitate de lichidator al „Aviatusplus” SRL au solicitat să fie desemnat ÎI „Nicolae Bostan”.

1 Grigorii Olaru, membru al comitetului creditorilor, a susţinut demersul şi a menţionat că lichidatorul a întreprins un şir de acţiuni ilegale şi contrare intereselor creditorilor. A mai specificat că, lichidatorul nu a elaborat şi nu a depus în termenul prevăzut planul procedurii de restructurare, ce constituie o încălcare directă a atribuţiilor sale. De asemenea a menţionat că, la cererea lichidatorului şi a altor creditori de către instanţa de judecată au fost aplicate măsuri de asigurare prin sistarea organizării şi petrecerii adunărilor creditorilor pe dosarul de insolvabilitate al „Aviatusplus” SRL. A mai menţionat că, lichidatorul a organizat petrecerea concursului investiţional fără acordul adunării creditorilor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, a fost respins demersul înaintat de comitetul creditorilor privind destituirea lichidatorului SRL „Aviatusplus” – ÎI „Ispas Iurie”. Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la 10 aprilie 2014, creditorul BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu pronunţarea unei noi hotărîri sub formă de încheiere prin care demersul înaintat de comitetul creditorilor privind destituirea lichidatorului SRL „Aviatusplus” – ÎI „Ispas Iurie”, să fie admis. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, la emiterea încheierii recurate, instanţa de insolvabilitate a încălcat normele de drept procedural.

Totodată, recurentul mai menţionează că, instanţa de apel nu a elucidat toate circumstanţele care ar duce la soluţionarea corectă a problemei ce ţine de destituirea lichidatorului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 8 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit cărora, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că, încheierea recurată a fost pronunţată la 27 martie 2014, iar recursul a fost declarat la 10 aprilie 2014. Astfel, prin prisma art. 425 CPC şi art. 8 al Legii insolvabilităţii, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Referinţa înaintată de lichidatorul Iurie Ispas la cererea de recurs declarată de creditorul BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 iulie 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. 2 În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, la 20 decembrie 2013 a fost desfăşurată şedinţa comitetul creditorilor „Aviatusplus” SRL, în urma căreia s-a hotărît de a solicita instanţei de insolvabilitate destituirea lichidatorului „Aviatusplus” SRL pe motiv că acesta nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă şi pe motiv că acesta depăşeşte şi nu respectă atribuţiile cei revin prin Legea insolvabilităţii, în calitate de lichidator al „Aviatusplus” SRL au solicitat să fie desemnat ÎI „Nicolae Bostan”. Totodată, actele pricinii atestă faptul că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, a fost respins demersul înaintat de comitetul creditorilor privind destituirea lichidatorului SRL „Aviatusplus” – ÎI „Ispas Iurie”.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele pricinii, consideră că, instanţa de insolvabilitate nu a cercetat sub toate aspectele pretenţiile invocate de către comitetul creditorilor a SRL „Aviatusplus”, în sensul destituirii lichidatorului – ÎI „Ispas Iurie”. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că, Curtea de Apel Chişinău nu a cercetat minuţios şi sub toate aspectele circumstanţa ce ţine de condiţiile în care a fost organizat de către lichidator concursul investiţional. Or, din cele invocate de comitetul creditorilor, în sensul destituirii lichidatorului – ÎI „Ispas Iurie”, ei susţin că concursul a fost organizat fără acordul adunării creditorilor.

Astfel, Colegiul constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de instanţa de recurs. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, încheierea instanţei de insolvabilitate poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil, din care motive încheierea instanţei de insolvabilitate urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului 3 observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de creditorul BC „Investprivatbank” SA în proces de lichidare, a casa încheierea instanţei de insolvabilitate, restituind pricina pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de creditorul BC „Investprivatbank” SA. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, pronunţată în procesul de insolvabilitate intentat în privinţa SRL „Aviatusplus”, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4