2ra-2047/14 — Retribuirea muncii prestate suplimentar

dosarul nr. 2ra -2047/14 prima instanţă S. Bleşceaga instanţa de apel M. Anton T. Pelin A. Panov DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Petru Lipii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Lipii împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la retribuirea muncii prestate suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă. constată La 17 iunie 2013 Petru Lipii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la retribuirea muncii prestate suplimentar. În motivarea acţiunii Petru Lipii a indicat că prin ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 450 din 24 aprilie 2013, a fost instituit postul fiscal staţionar la SRL „Vladalina”, începînd cu 29 aprilie 2013 pînă la 12 mai 2013. Suplimentar, prin ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr.89/i din 29 aprilie 2013, au fost desemnaţi funcţionarii fiscali responsabili de activitatea postului fiscal instituit, inclusiv la subdiviziunea SRL „Vladalina”, amplasată pe şos.

Munceşti 173 mun. Chişinău – Petru Lipii, care exercita funcţia de inspector principal al Secţiei administrare fiscală 4 a Direcţiei Administrare Fiscală Botanica a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău. A mai menţionat că regimul de activitate a postului fiscal a fost stabilit în aşa mod, încît a prestat muncă suplimentară în zilele de odihnă de 4 şi 11 mai 2013; în zilele de sărbătoare de 1 şi 9 mai 2013, iar în zilele lucrătoare de 30 aprilie, 2, 3, 7 şi 10 mai 2013 a prestat muncă suplimentară înafara duratei normale a timpului de lucru începînd cu ora 7.00 pînă la 19.00. Indică că conform art. 19 al. (3) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul 1 funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, funcţionarii publici de conducere şi de execuţie beneficiază de o plată în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau de recuperarea timpului lucrat cu păstrarea salariului mediu.

Invocă că însăşi pîrîtul, în răspunsul la cererea prealabilă din 22 mai 2013 recunoaşte dreptul său la beneficierea unei plăţi în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp. Solicită obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău să retribuie munca prestată suplimentar, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă. Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a fost obligat să achite salariul lui Petru Lipii pentru munca prestată suplimentar în zilele de sîmbătă 04 mai 2013, 11 mai 2013, în zilele de sărbătoare 01 mai 2013, 09 mai 2013 şi munca prestată peste durata normală a timpului de lucru 12 ore (între orele 07.00 – 19.00), pentru zilele de 30 aprilie 2013, 02-03 mai 2013, 06-07 mai 2013 şi pentru 10 mai 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă. La 05 mai 2014 şi 16 iunie 2014, Petru Lipii a declarat recurs şi recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul Petru Lipii, în motivarea recursului a menţionat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, fapt care a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Astfel, a invocat că normele juridice aplicate de către instanţa de apel în procesul judecării pricinii, atît din cadrul legislativ general (Codul muncii), cît şi din actul legislativ special (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008), nu contravin unei alteia, ci se completează reciproc.

De asemenea, indică că instanţa de apel a dat apreciere eronată remunerării muncii care i se cuvine salariatului pentru munca prestată suplimentar în zilele de odihnă, în zilele de sărbătoare şi în afara duratei normale a timpului de muncă, considerînd că pentru aceasta sunt necesare a fi alocate surse financiare suplimentare anume în acest scop. Astfel, menţionează că deoarece plata respectivă cuvenită salariatului constituie o remunerare a muncii, aceasta se achită direct de la Capitolul 111 „Remuneraţiei muncii” al Clasificaţiei bugetare al instituţiei din care face parte recurentul, nefiind necesare a fi alocate surse suplimentare în acest sens autorităţii publice. Prin urmare, consideră întemeiată concluzia primei instanţe precum că achitarea plăţilor salariale garantate de art. 19 al.

(3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, pentru munca prestată suplimentar în zilele de odihnă, în zilele de sărbătoare şi în afara duratei normale a timpului de muncă, urmează să survină în baza cererii scrise a salariatului şi nu a posibilităţii pe care o are angajatorul, în condiţiile în care însăşi legislaţia naţională stabileşte imperativ beneficierea de către salariat, în condiţiile expuse î, a unei plăţi în mărime dublă a salariului pe unitate de timp. Intimatul Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, prin referinţa depusă, a 2 solicitat respingerea recursului declarat de Petru Lipii ca depus în afara temeiurilor legale de declarare.

A menţionat că legiuitorul, în legea specială nu a indicat posibilitatea angajatului de a decide asupra modalităţii recuperării timpului suplimentar, or reieşind din posibilităţile sale financiare, angajatorul urmează să primească decizia în vederea unei sau altei posibilităţi prevăzute de lege, în vederea recuperării de către angajat a timpului lucrat peste program. Astfel, consideră incorectă poziţia recurentului precum că pentru munca prestată peste durata normală a timpului de muncă, în zilele de sărbătoare nelucrătoare şi/sau în zilele de repaus, nu sunt necesare alocaţii suplimentare în acest scop. Or, la articolul 111 „Retribuirea muncii”, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, din buget pentru anul 2013, i-au fost alocate surse financiare strict conform structurii fondului retribuirii muncii în baza schemei de încadrare aprobate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. S-a constatat că în baza ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 450 din 24 aprilie 2013, a fost instituit postul fiscal staţionar la agentul economic SRL „Vladalina”, la subdiviziunile de comercializare angro a mărfurilor.

Durata de funcţionare a postului fiscal a fost stabilită pe perioada de pînă la 12 mai 2013, componenţa postului fiscal urmînd a fi decisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău printr-un ordin suplimentar. Astfel, prin ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 89/i din 29 aprilie 2013, au fost numiţi funcţionarii responsabili de activitatea postului fiscal staţionar instituit la SRL „Vladalina”, la subdiviziunea amplasată în mun. Chişinău, str. Munceşti nr. 173 a fost numit Petru Lipii, inspector principal al Secţiei nr. 4 DAF Botanica, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău. Materialele cauzei denotă, că întru executarea ordinului Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 89/i din 29 aprilie 2013, Petru Lipii a lucrat în zilele de 04 mai 2013, 11 mai 2013 – zile de sîmbătă, 01 mai 2013, 09 mai 2013 – zile de sărbătoare, 30 aprilie 2013, 02 mai 2013, 03 mai 2013, 06 mai 2013, 07 mai 2013, 10 mai 2013 – peste durata normală a timpului de lucru (peste 12 ore) începînd cu 07.00 pînă la 19.00. Conform art. 19 al. (1) şi (2) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămînă. La dispoziţia conducătorului, funcţionarii publici pot lucra peste durata normală a timpului de muncă, în zilele de sărbătoare nelucrătoare şi/sau în zilele de repaus, în limita a 120 de ore într-un an calendaristic.

În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor funcţionarilor publici, poate fi extinsă pînă la 240 de ore. Intimatul nu contestă faptul că Petru Lipii a fost antrenat la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu peste durata graficului normal de lucru, în zilele de sărbătoare 3 nelucrătoare, precum şi în zilele de repaus pe perioada 29 aprilie 2013 – 12 mai 2013, însă invocă faptul că pentru anul 2013 nu au fost alocate surse întru achitarea orelor lucrate peste program, timpul lucrat suplimentar poate fi recuperat cu zile de odihnă cu păstrarea salariului (f.d.6). Conform art. 19 al. (3) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, în cazurile specificate la alin.(2), funcţionarii publici de conducere şi de execuţie beneficiază de o plată în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau de recuperarea timpului lucrat cu păstrarea salariului mediu.

Conform art. 76 al legii menţionate, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei speciale care reglementează activitatea funcţionarilor publici. Conform art. 157 al. (3) Codul muncii, compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite. Conform art. 158 al. (2) Codul muncii, la cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de repaus sau în zi de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită. Din textul normei citate rezultă că angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită doar la cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de repaus sau în zi nelucrătoare.

Însă, după cum rezultă din actele pricinii, Petru Lipii nu s-a adresat angajatorului cu o cerere privind acordarea zilelor libere care nu vor fi retribuite. Deci, prima instanţă întemeiat a concluzionat că pentru aplicarea prevederilor art. 19 al. (3) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, şi anume recuperarea timpului lucrat cu păstrarea salariului mediu, urmează să survină în baza cererii scrise a salariatului, dar nu a posibilităţii pe care o are angajatorul. Or, motivul invocat de intimat şi anume lipsa surselor financiare nu poate fi justificat în cazul în care legislaţia muncii prevede expres modul de retribuire pentru munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare.

Avînd în vedere cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă întemeiat a ajuns la concluzia privind obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău să-i retribuie lui Petru Lipii munca prestată suplimentar. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Petru Lipii, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide Se admite recursul declarat de către Petru Lipii.

4 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Lipii împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la retribuirea muncii prestate suplimentar. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari 5