2rh-210/14 — Încasarea restanţei la salariu, a penalităţii şi a prejudiciului moral

dosarul nr. 2rh-210/14 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna instanţa de recurs: S. Novac, Iu. Bejenaru, T. Vieru ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Oleg Sternioală, Liliana Catan şi Tatiana Vieru examinând cererea de revizuire depusă de către Constantin Detişin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Detişîn împotriva societăţii pe acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea restanţei salariale, precum şi la cererea reconvenţională depusă de societatea pe acţiuni „Monolit” împotriva lui Constantin Detişîn cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014, prin care recursul declarat de către Constantin Detişin a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă: La 05 martie 2012, Constantin Detişîn s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea salariului restant în sumă de 71 499,10 lei, a penalităţii în mărime de 31 926,14 lei, a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că din anul 1976 este angajat în cadrul societăţii pe acţiuni „Monolit” în funcţia de şef al secţiei de beton. Potrivit schemei de încadrare şi salarizare a societăţii, aprobată prin ordinul nr. 65 din 26 octombrie 2009, salariul de funcţie i-a fost stabilit în sumă de 5 500 lei. Din luna ianuarie 2010, pîrîtul nu i-a achitat salariul, impunîndu-1 să plece în concediu fără menţinerea salariului. La 04 august 2010, a fost concediat ilegal din funcţia deţinută, fără achitarea salariului restant, fapt ce 1-a determinat să se adreseze în judecată, solicitînd restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 16 950 lei.

1 Menţionează că în luna mai 2010, pîrîtul a modificat unilateral cuantumul salariului de funcţie, de la 5 500 lei pînă la 4 000 lei. Astfel, prin hotărîrea judecătorească prin care a fost soluţionat litigiul enunţat, s-a dispus încasarea salariului, reieşind din salariul de funcţie de 4000 lei, nefiind încasată diferenţa de 5 651,79 lei. Despre faptul modificării cuantumului salariului a aflat în cadrul examinării de către Inspecţia Muncii a petiţiei lui din ianuarie 2012. Susţine că potrivit calculelor sale pîrîtul îi datorează suma de 71 499,10 lei. Consideră, Constantin Detişîn, că pentru neachitarea în termen a salariului, angajatorul este obligat să-i achite penalitatea în mărime de 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere, ceea ce constituie suma de 31926,14 lei.

Solicită, reclamantul, încasarea din contul societăţii pe acţiuni „Monolit” suma de 71 499,10 lei salariul pentru perioada ianuarie 2010 – decembrie 2011, suma de 31 926,14 lei penalitate de întârziere pentru neachitarea în termen a sumelor cuvenite, suma de 50 000 lei prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată. În cadrul examinării pricinii, societatea pe acţiuni „Monolit” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Constantin Detişîn cu privire la încasarea sumei de 13 605,38 lei cu titlu de prejudiciului material. În motivarea cererii reconvenţionale societatea pe acţiuni „Monolit” a invocat că prin ordinul nr. 44 din 26 mai 2010, s-a dispus predarea - primirea bunurilor aflate în gestiunea lui Constantin Detişin, cu transmiterea lor în gestiunea lui N. Vrînceanu.

În urma primirii-transmiterii bunurilor, s-a constatat lipsa materialelor în sumă de 13 605,38 lei. Susţine că, Constantin Detişîn refuză să repare prejudiciul în mod benevol, fapt pentru care întreprinderea solicită încasarea sumei în mod forţat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 octombrie 2012 acţiunea de bază a fost admisă integral, iar cererea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 a fost casată hotărîrea primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 iunie 2013 acţiunea de bază a fost admisă parţial. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Monolit” în beneficiul lui Constantin Detişîn restanţa la salariu în sumă de 71 499,10 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 60 938,90 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 4 400 lei şi prejudiciul moral în sumă de 5 500 lei.

În rest pretenţiile din acţiunea de bază au fost respinse. Cererea reconvenţională înaintată de societatea pe acţiuni „Monolit” împotriva lui Constantin Detişîn a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, societatea pe acţiuni „Monolit” a fost repusă în termenul de declarare a apelului. 2 Apelul declarat de societatea pe acţiuni „Monolit” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care: Acţiunea de bază a fost admisă parţial. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Monolit” în beneficiul lui Constantin Detişîn suma de 24 580,17 lei cu titlu de restanţe salariale pentru perioada ianuarie 2010 – decembrie 2010, suma de 23 841,65 lei penalitate pentru neachitarea salariului în termen şi suma de 4 400 lei asistenţă juridică.

În rest acţiunea a fost respinsă. Respectiv s-a micşorat de la suma de 4270,14 lei pînă la suma de 1 584,68 lei taxa de stat dispusă spre a fi încasată din contul societăţii pe acţiuni „Monolit” în beneficiul statului. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014, recursul declarat de către Constantin Detişin a fost considerat inadmisibil. La 08 mai 2014, Constantin Detişin a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanţei de recurs, cerând admiterea cererii de revizuire cu reexaminarea pricinii. Revizuentul, Constantin Detişin, în motivarea cererii de revizuire, a făcut referire la prevederile art. 449 lit. b) şi e) CPC, considerînd că instanţa de judecată, în lipsa unor probe precum ordinul cu privire la optimizarea structurii organizaţionale a Societăţii pe Acţiuni „Monolit” şi a contractului colectiv de muncă nu a putut aprecia obiectiv litigiul dat.

Astfel revizuentul a indicat că respectiva pricină civilă nu s-a examinat sub toate aspectele. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin.(3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Coroborînd prevederile art. 452 alin.(1) Codul de procedură civilă cu art.444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor potrivit regulilor de examinare a recursului.

3 Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 al. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că temeiurile de declarare a revizuirii sunt prevăzute expres la art. 449 CPC, astfel cererea de revizuire urmează a fi admisă numai atunci, când este invocat unul din motivele prevăzute de norma menţionată.

La caz, revizuentul, Constantin Detişin a anexat la cererea de revizuire drept temei pentru revizuire copia ordinului nr. 3 din 26 februarie 2010 cu privire la optimizarea structurii organizaţionale a Societăţii pe Acţiuni „Monolit” şi copia contractului colectiv de muncă pe anii 2010-2013 cu toate anexele sale. Instanţa de revizuire menţionează că înscrisurile prezentate de revizuent nu constituie circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior sau înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces. Respectivele înscrisuri nu au constituit obiectul examinării la judecarea pricinii în instanţele de judecată, pe motiv că nu au fost prezentate de către părţi.

Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel ţine de obligaţia părţilor antrenate în proces de a-şi exercita pe deplin obligaţia de a proba faptele invocate. Mai mult decît atît, reieşind din data emiterii respectivelor înscrisuri, 26 februarie 2010 şi 02 aprilie 2010, acestea existau la momentul examinării pricinii. Revizuirea hotărârii pronunţate în temeiurile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă nr.225 în redacţia din 30 mai 2003, invocate de revizuent poate fi admisă numai dacă, după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

Astfel de circumstanţe în cererea de revizuire nu au fost prezentate de către Constantin Detişîn. În cererea de revizuire, Constantin Detişîn, a făcut referire şi la art. 449 lit. e) CPC. În conformitate cu pct. e) al articolului invocat, drept temei de revizuire este situaţia cînd s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; Instanţa de revizuire constată că respectivul temei invocat de revizuent nu are nicio incidenţă asupra prezentei pricini civile la cererea de chemare în judecată înaintată de Constantin Detişîn. 4 În consecinţă completul reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare.

În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. În astfel de circumstanţe, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că cererea de revizuire înaintată de Constantin Detişin nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449 – 453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor în drept şi omisiunilor justiţiei, care urmează a fi aplicată într-o manieră compatibilă cu art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice. În temeiul prevederilor citate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă asupra soluţiei date de instanţă şi care, la pronunţarea hotărârii, nu era cunoscut şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de parte, aceasta din urmă poate să sesizeze instanţa cu o cerere de revizuire a acelei hotărâri.

Însă urmează a sublinia faptul că actele şi probele prezentate trebuie să conţină informaţii care nu ar fi putut fi obţinute mai devreme de către revizuent, însă acestea existau la momentul examinării litigiului. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive. În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că admiterea cererii de revizuire depuse de Constantin Detişin ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 06 decembrie 2005 în cazul Popov 2 împotriva Moldovei.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, temeiurile invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de art. 449 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

5 În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Constantin Detişin împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Detişîn împotriva societăţii pe acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea restanţei salariale, precum şi la cererea reconvenţională depusă de societatea pe acţiuni „Monolit” împotriva lui Constantin Detişîn cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Oleg Sternioală Liliana Catan Tatiana Vieru 6