ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.02.2017

2ra-184/17 — încasarea sumelor

HOTĂRÂRE
08.02.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
încasarea sumelor
Temei legal
restanţelor la salariul şi la achitarea indemnizaţiei pentru concediul nefolosit
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2ra-184/17 — încasarea sumelor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Judecătoria Râșcani Dosarul nr.2ra-184/17

Mun. Chișinău

Judecător: L. Ursu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Iuliana Oprea

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat

Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

judecând recursurile declarate de Grosu Pavel și Societatea pe Acțiuni

„Monolit”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Grosu Pavel împotriva Societății pe Acțiuni „Monolit” cu privire la încasarea

diferenței salariului neachitat, indemnizației de concediere, indemnizației pentru

concediul nefolosit, penalităților de întârziere, indemnizației pentru șomaj, ratei

inflației, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016,

La 19 iulie 2013, Grosu Pavel s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Monolit”, prin care a solicitat încasarea diferenței de salariu pe

perioada aprilie 2010 - iulie 2013, inclusiv calculată incorect și neachitată conform

contractului colectiv pe anii 2010-2013, înregistrat la ITM Chișinău, sub nr. 65/1

OR din 15 aprilie 2010, în sumă de 41127 lei 11 bani; penalitatea în mărime de

0,1% de la suma neachitată în termen pe perioada aprilie 2010 - iulie 2013, în sumă

de 25532 lei 85 bani; compensația pentru concediul nefolosit, în sumă de 14537 lei

57 bani și a penalității de 1337 lei 46 bani; indemnizația de concediere, în sumă de

48932 lei 68 bani și penalitate de 4501 lei 81 bani; indemnizația de șomaj pentru

mai-iunie 2013, în sumă de 12372 lei 36 bani și penalitate 0,1 % în sumă de 569 lei

13 bani; prejudiciul moral, în sumă de 50000 lei precum și cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 20 octombrie 1990 a fost

angajat în cadrul S.A. „Monolit”. Conform contractului colectiv de muncă pentru

anii 2010-2013, înregistrat la ITM Chișinău sub nr. 65/1 OR din 15 aprilie 2010, nu

i s-a calculat și achitat integral salariul în mărimea stabilită în contractul. Respectiv,

nu i se calcula și nu i se achitat vechimea în muncă, care constituie suma totală de

41127,11 lei, penalitate 0,15 % pentru salariul neachitat la timp în sumă de

25532,85 lei.

Notează reclamantul că, conform ordinului nr. 23 din 01 martie 2013 al SA

„Monolit” au fost reduse statele de personal în număr de 10 salariați, inclusiv și

funcția deținută de reclamant iar la 02 mai 2013 a fost concediat.

1

Susține că, la data concedierii nu i s-a calculat corect și nu i s-a achitat

compensația pentru zilele de concediu nefolosit, în sumă de 14537 lei 57 bani,

penalitate de 1337 lei 46 bani, indemnizația de concediere așa cum prevede

legislația muncii, indemnizația pe luna mai-iunie 2013 și penalitățile ce reies din

acestea.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a mai depus 4 cereri de

concretizare și majorare a pretențiilor, în ultima solicitând încasarea din contul

pârâtului în beneficiul său a salariului neachitat pentru perioada de 2010-2013, în

sumă de 117282 lei 26 bani, a ratei inflației în sumă de 34548 lei 16 bani; penalității

la salariul neachitat, în mărime de 180194 lei 56 bani; concediu nefolosit pentru 47

zile, în sumă de 10563 lei 16 bani și rata inflației pentru neachitarea indemnizației

pentru concediu neplătit, în sumă de 2440 lei 09 bani; penalitatea la concediu

nefolosit, în sumă de 10626 lei 54 bani; indemnizația de concediere prin reducere

pentru prima lună, în sumă de 41106 lei 10 bani și rata inflației pentru neachitarea

indemnizației de concediere în sumă de 9495 lei 51 bani; penalitatea la indemnizația

de concediere pentru prima lună, în sumă de 41352 lei 74 bani; indemnizația de

concediere prin reducere pentru a doua lună în sumă de 6548 lei 77 bani și rata

inflației pentru neachitarea indemnizației de concediere pentru a doua lună, în sumă

de 1421 lei 08 bani; penalitatea la indemnizația de concediere pentru a doua lună în

mărime de 6391 lei 60 bani; indemnizația de concediere pentru a treia lună, în sumă

de 6548 lei 77 bani și rata inflației pentru neachitarea indemnizației de concediere

pentru a treia lună în sumă de 1460 lei 38 bani; penalitatea la indemnizația de

concediere pentru a treia lună în mărime de 6188 lei 59 bani: diferența de șomaj, în

sumă de 14040 lei 70 bani și rata inflației pentru diferența de șomaj, în sumă de

2464 lei 15 bani, penalitatea ce rezultă din diferența de șomaj, în sumă de 10487 lei;

asigurarea acțiunii în sumă de 2500 lei și a ratei inflației, în sumă de 497 lei 50 bani;

cheltuielile pentru achitarea informației pentru Biroul Național de Statistică al RM

în sumă de 16 lei și prejudiciul moral în sumă de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06 iunie 216, corectată

prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată și s-a hotărât încasarea de la SA

„Monolit”, în beneficiul lui Grosu Pavel a diferența de salariu neachitată în sumă de

117 282 lei 46 bani, penalitatea de întârziere pentru salariul neachitat în sumă de

30980 lei, indemnizația de concediere prin reducere în sumă de 54203 lei 64 bani,

penalitatea de întârziere pentru neachitarea indemnizațiilor de concediere prin

reducere în sumă de 53932 lei 93 bani, indemnizația pentru concediul nefolosit în

sumă de 10 563 lei 16 bani, penalitatea pentru neachitarea indemnizației de

concediu nefolosit în sumă de 10 626 lei 56 bani, rata inflației pentru salariul

neachitat în sumă de 34 548 lei 16 bani, cheltuielile de judecată în sumă de 16 lei, în

total suma de 312 152,91 lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 iulie 2016, Grosu Pavel a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii contestate cu

admiterea tuturor cerințelor din cererea de chemare în judecată concretizată.

La 06 iulie 2016, SA „Monolit” a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei

noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă parțial cu

încasarea de la SA „Monolit” a restanțelor la salariul pentru luna aprilie și mai 2013

în sumă de 6352,05 lei, a restanțelor la achitarea indemnizației pentru concediul

2

nefolosit în sumă de 6631 lei 34 bani, a restanțelor la achitarea indemnizației pentru

concediere prin reducere în sumă de 30043 lei 30 bani, în total a sumei de 43026 lei

69 bani. De asemenea a solicitat încasarea de la Grosu Pavel a cheltuielilor de

judecată formate din achitarea taxei de stat.

În motivarea cererilor de apel, apelanții au indicat că, prima instanță la

adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de SA „Monolit” și s-a admis apelul declarat de Grosu Pavel.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 06 iunie

2016 în partea încasării penalității de întârziere pentru neachitarea indemnizației

pentru concediul nefolosit și penalității de întârziere pentru neachitarea

indemnizației de concediere.

S-a încasat din contul SA „Monolit”, în beneficiul lui Grosu Pavel

penalitatea pentru neachitarea indemnizației pentru concediul nefolosit, în sumă de

11 946 lei 97 bani și penalitatea pentru neachitarea indemnizației de concediere în

sumă de 61 250 lei 06 bani, calculate pentru perioada 02.05.2013 - 06.06.2016.

În rest hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 06 iunie 2016, s-a

menținut fără modificări.

Nefiind de acord cu decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016,

la 13 decembrie 2016 Grosu Pavel a declarat recurs prin care solicită admiterea

recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în

partea ce ține de respingerea încasării penalității în mărime de 165 014,55, lei

rezultată din diferența de salariu neachitată la timp, diferenței( indemnizației)

ajutorului de șomaj în sumă de 14 040,70 lei, cauzată ca prejudiciu din cauza

diminuării salariului, rata inflației la concediu nefolosit (47 zile) 2440,09 lei, rata

inflației la indemnizație de concediere pentru prima lună 9495,51 lei, rata inflației la

indemnizație de concediere pentru a doua lună 1421,08 lei, rata inflației la

indemnizație de concediere pentru a treia lună 1460,38 lei, cheltuielile de judecată

ce constau din asigurarea acțiunii 2500 lei cât și achitarea informației pentru Biroul

Național de Statistică al RM în mărime de 144 lei, prejudiciului moral in sumă de

50000 lei cu emiterea în această parte a unei noi decizii prin care să se decidă

încasarea de la SA „Monolit” in folosul lui Grosu Pavel a următoarelor sume:

penalității în mărime de 165014,55, lei rezultată din diferența de salariu neachitată

la timp, diferenței( indemnizației) ajutorului de șomaj în sumă de 14040,70 lei,

cauzată ca prejudiciu din cauza diminuării salariului, rata inflației la concediu

nefolosit (47 zile) 2440,09 lei, rata inflației la indemnizație de concediere pentru

prima lună 9495,511 lei, rata inflației la indemnizație de concediere pentru a doua

lună 1421,08 lei, rata inflației la indemnizație de concediere pentru a treia lună

1460,38 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei rezultate din

admiterea cererii de asigurare a acțiunii și ulterior anularea cererii de asigurare dar

admiterea in final a acțiunii cât și achitarea informației pentru Biroul Național de

Statistică 144 lei. De asemenea solicită admiterea cerinței de recuperare a

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În motivarea recursului, recurentul menționează că instanța de fond incorect a

calculat și a admis parțial suma penalității de - 30980 lei ( calcul incorect 7560

lei+7560 lei x 0.1% x2049 zile =30980 lei numai pentru ultimele două luni aprilie și

3

mai 2013) pentru salariul in sumă de 117282 lei și 26 bani admis de instanța de fond

pe perioada mai 2010 - mai 2013, penalitatea constituie - până la 01.02.16 -

180194,56 lei și respectiv la 06.06.2016 data emiterii hotărârii instanței de fond -

195994,55 lei (conform calculelor detailate anexate la dosar, anexele 1,2,3 și 4 din

31.05.16 + 6 zile data emiterii hotărârii instanței de fond) .

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au admis salariul neachitat

(diferența) integral iar penalitatea la salariu parțial. Diferența penalității care

necesită admisă de Curtea de apel în temeiul art.330 alin.(2) o consideră de

195994,55 lei - 30980 lei = 165014,55 lei.

De asemenea, recurentul consideră că diferența de șomaj a apărut în rezultatul

calculării incorecte a salariului diminuat din 3500 lei de către SA „Monolit” care

trebuia calculată din salariul minimal de 5600 lei + vechime în muncă de 1680 lei

conform contractului colectiv de muncă pe anii 2010-2013, înregistrat în ITM

Chișinău, sub nr.65/10R din 15 aprilie2010.

Notează recurentul că instanțe ierarhic inferioare au admis rata inflației numai

la salariul neachitat pentru anii 2010 -2013 în sumă de -34548,16 lei, iar rata

inflației (coeficientul inflației) n-a fost admisă la sumele admise de instanța de fond

și instanța de apel la: concediu nefolosit (47 zile) - L.05.20134 -L-12.2015 ;

10563.16 lei x23.1% = 2440,09 lei; indemnizația de concediere pentru prima lună -

L.05.2013-L.12.2015; 41106,10 lei x23, l % = 9495.51 lei; indemnizația de

concediere pentru a doua lună - L.06.2013 -L.12.2015 ; 6548,77 lei x 21,7% =

1421.08 lei; îndemnizația de concediere pentru a treia lună - L.06.2013 - L.12.2015;

6548,77 x 22,23% = 1460,38 lei.

Mai indică recurentul că instanțele nu s-au expus asupra cheltuielilor

cheltuielile de judecată suportate prin asigurarea acțiunii în sumă de 2500 lei, care

a fost efectuată în baza titlului executoriu și încheierii emise de Judecătoria

sectorului Râșcani la 16 octombrie 2013.

La 20 decembrie 2016, SA „Monolit” a prezentat cerere de recurs prin care

solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

22.09.2016 și a hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 06.06.2016, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă parțial cererea de chemare în

judecată înaintată de Grosu Pavel împotriva SA „Monolit” cu încasarea de la SA

„Monolit” a restanțelor la salariu pentru luna aprilie și mai 2013 în sumă de 6352,05

lei, a restanțelor la achitarea indemnizației pentru concediul nefolosit în sumă de

6631,34 lei, a restanțelor la achitarea indemnizației pentru concediere prin reducere

în sumă de 30043,30 lei, în total a sumei de 43026,69 lei, în rest acțiunea să se

respingă ca fiind neîntemeiată. De asemenea, solicită încasarea de la intimat a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului înaintat, SA „Monolit” invocă aplicarea eronată a

normelor de drept material, menționând că concluziile instanței de fond cât și a

instanței de apel potrivit cărora pretenția cu privire la încasarea diferenței de salariu

pe perioada 01.05.2010 - 01.05.2013 urmează a fi admisă, este una neîntemeiată și

vine în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Astfel, consideră recurentul că adresarea lui Grosu Pavel cu cereri de

eliberare a ordonanțelor judecătorești, confirmă faptul că dânsul recunoaște că

datoria SA „Monolit” de facto nu depășește limitele sumelor calculate de

contabilitatea întreprinderii.

La fel, susține recurentul că sunt neargumentate pretențiile intimatului privind

achitarea vechimii în muncă menționând că potrivit Contractului colectiv de

4

muncă încheiat între SA „Monolit” și angajați pentru perioada 2010-2013 (V.I f. d.

10 ) este indicat expres că salarizarea în ansamblu a societății se efectuează

conform Regulamentului „cu privire la salarizare”. La rândul său, Regulamentul cu

privire la salarizare indică că achitarea sporurilor suplimentare pentru vechimea în

muncă salariaților pe unitate de timp, se efectuează conform Hotărârii Guvernului

nr. 844 din 25.12.1995 (Volumul I f. d. 39 pct. II.3). Astfel, recompensa lunară

pentru vechimea în muncă se plătește din contul mijloacelor prevăzute pentru aceste

scopuri în calculele generalizatoare de deviz și prețurile contractuale coordonate cu

beneficiarul (pct. 2 al HG nr. 844 din 25.12.1995).

Notează recurentul că, în cadrul SA „Monolit” nu există și nu au existat

fonduri prevăzute pentru recompensa lunară pentru vechimea în muncă și contrariul

nu a fost dovedit de către intimat prin careva probe, iar potrivit principiului

contradictorialității și obligației probațiunii în judecată, neprezentarea unor

înscrisuri care ar confirma existența unor fonduri pentru achitarea vechimii în

muncă îl decade pe intimat din dreptul de a pretinde la încasarea unor sume pentru

vechime în muncă.

Mai concretizează recurentul că, instanța de apel contrar înscrisurilor

administrate la dosar a indicat că Grosu Pavel la 01.05.2010 ar fi avut o „vechime de

20 ani în cadrul SA „Monolit” , fapt ce nu corespunde realității, deoarece potrivit

inscripției în carnetul de muncă, intimatul a fost angajat în cadrul SU-17 al testului

„Monolitstroi” (succesor al căruia a devenit SA „Monolit”) la 17.10.1990 ar fi

dispus de dreptul la adaos doar începând cu 17.10.2010, dacă în cadrul întreprinderii

SA „Monolit” ar fi fost prevăzute mijloace bănești pentru achitarea vechimii în

muncă.

Consideră recurentul absolut neîntemeiate concluziile instanței de fond și a

instanței de apel în partea ce ține de calculul penalităților, deoarece SA „Monolit”

recunoaște doar suma de 43026,69 lei, formată din datoria la capitolul salarizare

(6352,05 lei), datorii pentru concediul nefolosit (6631,34 lei) și indemnizația de

concediere în sumă de (30043,30 lei) – intimatul ar avea dreptul să pretindă doar la

calcularea și achitarea penalității pentru suma de 43026,69 lei. Însă, faptul că în SA

„Monolit” nu au fost resurse financiare, situație valabilă și pentru moment este

recunoscut și prin răspunsul Inspecției muncii din 27.05.2013 (Volumul I f.d. 141)

potrivit căruia pe conturile bancare ale SA „Monolit” sunt aplicate interdicții de

către Inspectoratul Fiscal de Stat.

Astfel, susține recurentul că deoarece instanța de fond incorect a stabilit

salariul minim de bază ce urma a fi achitat intimatului - toate celelalte calcule la fel

nu corespund realității.

La 12 ianuarie 2017, Grosu Pavel a prezentat referință, prin care solicită

respingerea recursului înaintat de SA „Monolit” ca fiind nefondat.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Grosu Pavel și

Societatea pe Acțiuni „Monolit” au fost considerate admisibile și transmise spre

examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecând recursurile declarate împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificând, în limitele invocate în cererile de recurs, legalitatea deciziei atacate,

Colegiul conchide că recursurile declarate urmează să fie admise, pornind de la

următoarele.

5

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să-l admită și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina

spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că la adoptarea deciziei contestate, nu au fost constatate și elucidate

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce

impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanța de recurs este în

imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept

material, atunci când fondul a fost cercetat superficial.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și

cele prezentate.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 19

iulie 2013, Grosu Pavel s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA

„Monolit”, prin care a solicitat încasarea diferenței de salariu pe perioada aprilie

2010 - iulie 2013, inclusiv calculată incorect și neachitată conform contractului

colectiv pe anii 2010-2013, înregistrat la ITM Chișinău, sub nr. 65/1 OR din 15

aprilie 2010, în sumă de 41127 lei 11 bani; penalitatea în mărime de 0,1% de la

suma neachitată în termen pe perioada aprilie 2010 - iulie 2013, în sumă de 25532

lei 85 bani; compensația pentru concediul nefolosit, în sumă de 14537 lei 57 bani și

a penalității de 1337 lei 46 bani; indemnizația de concediere, în sumă de 48932 lei

68 bani și penalitate de 4501 lei 81 bani; indemnizația de șomaj pentru mai-iunie

2013, în sumă de 12372 lei 36 bani și penalitate 0,1 % în sumă de 569 lei 13 bani;

prejudiciul moral, în sumă de 50000 lei precum și cheltuielile de judecată.

De asemenea Colegiul constată că pe parcursul examinării cauzei, reclamantul

a mai depus 4 cereri de concretizare și majorare a pretențiilor, în ultima solicitând

încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului neachitat pentru perioada

de 2010-2013, în sumă de 117282 lei 26 bani, a ratei inflației în sumă de 34548 lei

16 bani; penalității la salariul neachitat, în mărime de 180194 lei 56 bani; concediu

nefolosit pentru 47 zile, în sumă de 10563 lei 16 bani și rata inflației pentru

neachitarea indemnizației pentru concediu neplătit, în sumă de 2440 lei 09 bani;

penalitatea la concediu nefolosit, în sumă de 10626 lei 54 bani; indemnizația de

concediere prin reducere pentru prima lună, în sumă de 41106 lei 10 bani și rata

inflației pentru neachitarea indemnizației de concediere în sumă de 9495 lei 51 bani;

penalitatea la indemnizația de concediere pentru prima lună, în sumă de 41352 lei

74 bani; indemnizația de concediere prin reducere pentru a doua lună în sumă de

6548 lei 77 bani și rata inflației pentru neachitarea indemnizației de concediere

pentru a doua lună, în sumă de 1421 lei 08 bani; penalitatea la indemnizația de

concediere pentru a doua lună în mărime de 6391 lei 60 bani; indemnizația de

concediere pentru a treia lună, în sumă de 6548 lei 77 bani și rata inflației pentru

neachitarea indemnizației de concediere pentru a treia lună în sumă de 1460 lei 38

bani; penalitatea la indemnizația de concediere pentru a treia lună în mărime de

6188 lei 59 bani: diferența de șomaj, în sumă de 14040 lei 70 bani și rata inflației

pentru diferența de șomaj, în sumă de 2464 lei 15 bani, penalitatea ce rezultă din

6

diferența de șomaj, în sumă de 10487 lei; asigurarea acțiunii în sumă de 2500 lei și a

ratei inflației, în sumă de 497 lei 50 bani; cheltuielile pentru achitarea informației

pentru Biroul Național de Statistică al RM în sumă de 16 lei și prejudiciul moral în

sumă de 50 000 lei.

Instanța de fond a admis parțial cererea de chemare în judecată și a hotărât

încasarea de la SA „Monolit” în beneficiul lui Grosu Pavel a diferența de salariu

neachitată în sumă de 117 282 lei 46 bani, penalitatea de întârziere pentru salariul

neachitat în sumă de 30980 lei, indemnizația de concediere prin reducere în sumă

de 54203 lei 64 bani, penalitatea de întârziere pentru neachitarea indemnizațiilor de

concediere prin reducere în sumă de 53932 lei 93 bani, indemnizația pentru

concediul nefolosit în sumă de 10 563 lei 16 bani, penalitatea pentru neachitarea

indemnizației de concediu nefolosit în sumă de 10 626 lei 56 bani, rata inflației

pentru salariul neachitat în sumă de 34 548 lei 16 bani, cheltuielile de judecată în

sumă de 16 lei, în total suma de 277604 lei 75 bani, în rest, a respins ca neîntemeiată

acțiunea, soluție susținută parțial de către instanța de apel care, a respins apelul

declarat de SA „Monolit” și a admis apelul declarat de Grosu Pavel. A modificat

hotărârea primei instanțe în partea încasării penalității de întârziere pentru

neachitarea indemnizației pentru concediul nefolosit și penalității de întârziere

pentru neachitarea indemnizației de concediere. A decis încasarea din contul SA

„Monolit”, în beneficiul lui Grosu Pavel penalitatea pentru neachitarea

indemnizației pentru concediul nefolosit, în sumă de 11 946 lei 97 bani și

penalitatea pentru neachitarea indemnizației de concediere în sumă de 61 250 lei 06

bani, calculate pentru perioada 02.05.2013 - 06.06.2016, în rest hotărârea primei

instanțe a menținut-o fără modificări.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră ilegală decizia instanței de apel pornind de la

următoarele.

Astfel, atât prima instanță cât și instanța de apel incorect au calculat diferența

de salariu neachitată în sumă de 117, 282 lei 46 bani, inclusiv și diferența pentru

adaosul la vechimea în muncă, or, la materialele dosarului nu există probe

pertinente care ar demonstra că Grosu Pavel ar fi avut o vechime în muncă de 20 ani

în cadrul SA „Monolit”, deoarece potrivit inscripției în carnetul de muncă dânsul a

fost angajat în cadrul SU-17 al trestului „Monolitstroi” (succesor al căruia a devenit

SA „Monolit”) la 17.10.1990 și prin urmare ar fi dispus de dreptul la adaos doar

începând cu 17.10.2010.

Totodată, Colegiul menționează că potrivit Regulamentului cu privire la

salarizare pentru anii 2010 – 2013, parte componentă a contractului colectiv de

muncă, Grosu Pavel nu întrunește condițiile pentru a beneficia de sporuri

suplimentare pentru vechimea în muncă, or, conform pct. 3 al Regulamentului

menționat, achitarea sporurilor suplimentare pentru vechimea în muncă salariaților

angajați pe unitate de timp, se efectuează lunar conform Regulamentului „privind

modul de stabilire, calculare și achitare a recompensei lunare pentru vechimea în

muncă a personalului organizațiile de construcții, precum și direcțiile de producție și

completare tehnologică subordonate acestora”, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 844 din 25.12.1995 și „Convenției colective de muncă la

nivel de ramură”. Sporul se calculează la salariul minimal.

Mai constată instanța de recurs că, instanța de apel greșit a concluzionat că

potrivit Anexei nr.1 la contractul colectiv de muncă al SA „Monolit”, Grosu Pavel

ar beneficia de spor suplimentar stabilit salariaților pentru vechimea în muncă de la

7

20 – 25 ani în mărime de 30 % lunar din cuantumul salariului de bază, or, Anexa

nr.1 la contractul colectiv de muncă (f.d. 41) este parte componentă a contractului

colectiv de muncă pentru anii 2008 – 2009, nu și a contractului colectiv de muncă

pentru anii 2010 – 2013, după cum pretinde recurentul Grosu Pavel.

Astfel, Colegiul statuează, că această probă ( Anexa nr.1 la contractul colectiv

de muncă f.d. 41) nu are relevanță pentru contractul colectiv de muncă pentru anii

2010 – 2013, recurentul Grosu Pavel inducând în eroare instanțele privind sporul la

salariu pentru vechimea în muncă.

Totodată, Colegiul consideră eronate concluziile primei instanțe și a instanței

de apel în partea ce ține de calculul penalităților, or, potrivit avizului consultativ al

Plenului Curții Supreme de Justiție „cu privire la modul de punere în aplicare a

prevederilor art. 330 alin. (2) Codul Muncii” din 17.11.2014 , Curtea indică expres

că formularea unei cereri în condițiile art. 330 alin. (2) Codul muncii, presupune

existența vinei angajatorului ca o condiție obligatorie prevăzută de lege pentru

angajarea răspunderii angajatorului și o altă condiție, ca cuantumul sumelor ce se

cuvin salariatului la eliberarea din serviciu să nu fie contestat, adică să excludă

litigiul cuantumului sumei ce urmează a fi achitată (art. 143 alin. (2) Codul Muncii.

Potrivit materialelor cauzei, SA „Monolit” recunoaște suma de 43026,69 lei,

formată din datoria la capitolul salarizare (6352,05 lei), datorii pentru concediul

nefolosit (6631,34 lei) și indemnizația de concediere în sumă de (30043,30 lei),

Grosu Pavel ar avea dreptul să pretindă la calcularea și achitarea penalității pentru

suma de 43026,69 lei, situație în care vina angajatorului ar fi fost evidentă, însă

răspunsul Inspecției muncii din 27.05.2013 (Volumul I f.d. 141), confirmă că pe

conturile bancare ale SA „Monolit” sunt aplicate interdicții de către Inspectoratul

Fiscal de Stat.

Conchide Colegiul, că toate aceste circumstanțe constituie un aspect

determinant în justa soluționare a litigiului, deoarece instanța de apel urma să se

expună asupra fondului apelului prin prisma verificării legalității soluției instanței

de fond.

În consecință, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, care are atribuții

de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat și

elucidat toate aceste circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii în fond, și,

ca urmare, a pronunțat o soluție ilegală.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit va admite recursurile

declarate, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, întru evitarea

încălcării dreptului la o cale de atac.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în

prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv,

conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în dependență de

situația stabilită, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Ținând cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

Se admit recursurile declarate de Grosu Pavel și Societatea pe Acțiuni

„Monolit”.

8

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grosu Pavel împotriva

Societății pe Acțiuni „Monolit” cu privire la încasarea diferenței salariului

neachitat, indemnizației de concediere, indemnizației pentru concediul nefolosit,

penalităților de întârziere, indemnizației pentru șomaj, ratei inflației, prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată și cauza se remite la rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău într-un alt complet.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Iuliana Oprea

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

9

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

2 cauze
Sursă