2rac-255/14 — Rezilierea contractului de locaţiune

Prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-255/14 Judecător: D. Mardari Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, S. Arnaut, T. Pelin ÎNCHEIERE 08 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de SRL „Intero & Co”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Viva- Plus” împotriva SRL „Intero & Co” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea plăţii pentru chirie, penalităţii aferente şi cheltuielilor de judecată, la acţiunea reconvenţională înaintată de SRL „Intero & Co” împotriva SRL „Viva-Plus” cu privire la anularea contractului de locaţiune, repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2012 şi a fost emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : SRL „Viva-Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Intero & Co” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea plăţii pentru chirie, penalităţi aferente şi recuperarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Viva-Plus” a indicat, că la 01 septembrie 2011 cu SRL „Intero & Co” în calitate de locatar a încheiat contractul de locaţiune a bunului imobil cu destinaţie nelocativă. Prin contractul de locaţiune, locatorul s-a obligat să dea celeilalte părţi, locatarului două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2, situat pe str. Voluntarilor 3/1, un bun determinat individual în folosinţă temporară, iar acesta s-a obligat să plătească plata pentru chirie.

Menţionează reclamanta că prevederile art. 876 alin. (1) Cod Civil, care stipulează că Contractul de locaţiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris, au fost respectate, contractul fiind perfectat în forma scrisă, fiecare parte fiind de acord şi acceptând condiţiile stipulate în contract. Indică reclamanta că, bunul imobil dat în locaţiune a fost transmis locatarului la 01 septembrie 2011 fiind instalat în încăperi utilaj industrial pe care pârâtul a început să-l utilizeze şi a efectuat plata chiriei pentru lunile septembrie şi octombrie a anului 2011. Atenţionează că încăperile date în chirie nu sunt construcţii capitale, ci construcţii ușoare, respectiv, aceste construcţii pot fi ușor demontate, şi care nu urmează a fi înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial.

Prin scrisoarea din 08.11.2011 administratorul SRL „Intero & Co” Corobcean S. a solicitat prezentarea schemelor cadastrale a încăperilor situate pe str. Voluntarilor 3/1. La 08 noiembrie 2011, prin scrisoare, SRL „Intero & Co” a motivat că cerinţa de prezentare a schemelor cadastrale a încăperilor situate pe str. Voluntarilor 3/1 nu poate fi satisfăcută deoarece o astfel de obligaţie nu este prevăzută de contract. Mai mult ca atât, solicitarea locatarului de prezentare a schemei cadastrale este nefondată şi reieşind din prevederile exprese a art. 876 alin. (2) care stipulează că contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile.

Contractul încheiat la 01 septembrie 2011 între SRL „Viva-Plus” în calitate de locator si SRL „Intero & Co” are un termen conform pct. 3.1 până la data de 01 septembrie 2013, prin urmare este încheiat pe un termen de 2 ani şi nu trebuie înscris în registrul bunurilor imobile. Conform pct. 5.3.1 a contractului locatarul este obligat la timp, nu mai târziu de data de 30 a lunii să achite în prealabil chiria, obligaţie care de către locatar nu a fost îndeplinită. Mai mult decât atât, indică reclamanta că a avertizat locatarul că în caz de reţinere a achitărilor dintre părţi persoana vinovată achită persoanei păgubite o amenda în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi în caz de neonorare a obligațiunii de plată vor fi nevoiţi să rezilieze contractul şi să încaseze sumele chiriei şi a amenzilor prin intermediul instanţelor judecătoreşti.

Cere, reclamanta SRL „Viva-Plus”, admiterea acţiunii; rezilierea contractului de locaţiune încheiat la 01 septembrie 2011 între SRL „Viva- Plus” în calitate de locator şi SRL „Intero & Co” a bunului imobil cu destinaţie nelocativă a două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2, situat pe str. Voluntarilor 3/1; încasarea de la locatar SRL „Intero & Co” chiria pentru lunile noiembrie 2011- ianuarie 2012 în sumă de 15 000 lei şi amenzile aferente în sumă de 900 lei. A încasa de la pârât cheltuielile de judecată. A dispune evacuarea locatarului şi restituirea bunului locatorului.

La 16 august 2012, reclamanta SRL „Viva-Plus” a înaintat o cerere privind mărirea cuantumului pretenţiilor în motivarea cărei indică, că în fapt SRL „Intero & Co” nu şi-a onorat în continuare obligaţiunile sale de locatar în baza contractului de locaţiune din 01 septembrie 2011 încheiat cu SRL „Viva-Plus” şi în special nu a efectuat plata chiriei pentru perioada noiembrie 2011- iulie 2012. Conform p. 5.3.1 a contractului locatarul este obligat la timp, nu mai târziu de data de 30 a lunii să achite în prealabil chiria. Solicită SRL „Viva-Plus” admiterea acţiunii, încasarea din contul locatorului SRL „Intero & Co” plata pentru chirie pentru perioada noiembrie 2011 - iulie 2012 în sumă totală de 45 000 lei şi amenzile aferente în sumă de 3155 lei.

A încasa de la SRL „Intero & Co” cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 2 500 lei. La rândul său, la 16 octombrie 2012, SRL „Intero & Co” a înaintat acţiune reconvenţională către SRL „Viva-Plus” cu privire la anularea contractului de locaţiune, recuperarea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reconvenţionale SRL „Intero & Co” a indicat, că la data de 01 ianuarie 2012 societatea SRL „Viva-Plus” s-a adresat către SRL „Intero & Co” cererea de chemare în judecată privind rezilierea contractului de locaţiune încheiat la 01 septembrie 2011 între SRL „Viva-Plus” şi SRL „Intero & Co” asupra a două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2 din mun.

Chişinău, str. Voluntarilor 3/1, încasarea chiriei în sumă de 15000 lei şi amenzii de 900 lei. Menţionează, că SRL „Intero & Co” este o societate comercială şi se ocupă cu producere, iar scopul încheierii contractului de locaţiune a fost producerea articolelor din piatră şi pentru o astfel de activitate este obligatoriu obţinerea autorizaţiei conform Regulamentului privind eliberarea autorizațiilor respective, aprobat prin Hotărârea Consiliului municipal Chişinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, iar pentru a obţine autorizația este necesar de a prezenta organelor de resort contractul de locaţiune al lor împreună cu planul cadastral. Menţionează că la 08 noiembrie 2011 a solicitat de la SRL „Viva-Plus” planul cadastral al încăperilor, acesta însă a refuzat să-1 prezinte pe motiv că construcţiile date în locaţiune nu sunt capitale şi nu urmează a fi înregistrate la organul cadastral.

Indică SRL „Intero & Co” că în astfel de circumstanţe încheierea contractului de locaţiune nominalizat nu are nici un sens, deoarece în lipsa documentației necesare, nu poate desfășura activitatea legală de întreprinzător. Aşadar, contractul de locaţiune încheiat la 01 septembrie 2011 cu SRL „Viva-Plus” asupra două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2 din mun. Chişinău, str. Voluntarilor 3/1, este lovit de nulitate absolută, deoarece contravine normelor imperative şi anume: a) SRL „Viva- Plus” nu are dreptul să desfăşoare activitatea privind darea încăperilor în locaţiune în lipsa înscrierii despre astfel de gen de activitate în documentele de constituire şi extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice; b) SRL „Viva-Plus” nu avea dreptul să dea în locaţiune încăperile în lipsa documentației necesare, inclusiv planul cadastral.

De asemenea, indică SRL „Intero & Co” că în rezultatul acţiunilor abuzive din partea SRL „Viva-Plus” a suportat prejudiciu material în mărimea totală de 29 425,22 lei, care se compune din următoarele: în contul chiriei în baza dispoziţiei de plată nr. 87 din 19 august 2011 SRL „Intero & Co” a transferat SRL „Viva-Plus” 10 000 lei pentru organizarea procesului normal de producere a efectuat următoarele lucrări în încăperile închiriate în suma totală de 6 913,30 lei: instalarea utilajului electric conform facturilor fiscale seria MZ 3869577 din 23 august 2011 în sumă de 4915,30 lei, seria FV 4790370 din 15 septembrie 2011 în sumă de 745,65 lei; achitarea serviciilor meșterului Orbu Anatolie conform contractului nr. 3 din 12 septembrie 2011 în sumă de 990 lei, achitarea cotizațiilor în Casa Naţională de Asigurări în mărime de 23% - 227, 70 lei, achitarea asigurării medicale în mărime de 3,5%-34,65 lei; pentru încălzirea pereților au fost efectuate următoarele lucrări în încăperile închiriate în suma totală de 7451,92 lei: procurarea profilului conform facturii fiscale seria FV 4833413 din 06 octombrie 2011 în sumă de 766.92 lei; procurarea polistirenului conform facturii fiscale seria FV 4833427 din 06 octombrie 2011 în sumă de 3190,00 lei; MДO conform facturii fiscale seria FV 3982814 06 octombrie 2011 în sumă de 1230,00 lei;

procurarea fortanului conform facturii fiscale seria JB 0155246 din 31 octombrie 2011 în sumă de 1000.00 lei; achitarea serviciilor meşterului Cebotari Igor conform contractului nr. 1 din 03 octombrie 2011 în sumă de 1000 lei, achitarea cotizaţiilor în Casa Naţională de Asigurări în mărime de 23% - 230 lei, achitarea asigurării medicale în mărime de 3,5%-35 lei, pentru instalarea şi evacuarea strungurilor au fost efectuate următoarele lucrări în suma totală de 5060 lei: achitarea serviciilor meşterului Cebotari Igor conform contractului nr. 2 din 10 septembrie 2011 în sumă de 4000 lei, achitarea cotizaţiilor în Casa Naţională de Asigurări în mărime de 23% - 920 lei, achitarea asigurării medicale în mărime de 3,5% - 140 lei; achitarea serviciilor autoloaderului (încărcătorului auto) la evacuarea strungurilor conform facturii fiscale seria FV 5481210 din 20 decembrie 2011 în sumă de 360 lei.

La 19 noiembrie 2012, SRL „Intero & Co” a înaintat o cerere reconvenţională suplimentară în motivarea cărei face trimitere la prevederile art. 206 alin. (2) din Codul civil, potrivit căruia obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil şi să fie determinat sau determinabil cel puţin în specia sa. Aşadar, indică SRL „Intero & Co” că potrivit pct. 1.2. şi pct. 1.3. al contractului de locaţiune, bunul transmis în locaţiune constituie bun imobil şi este înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu Nr. 010030813601. Potrivit art. 290 şi art. 321 alin. (2) Cod Civil, dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, grevările acestor drepturi, apariţia, modificarea şi încetarea lor sunt supuse înregistrării de stat, iar dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile.

Susţine SRL „Intero & Co” că, reprezentantul reclamantei SRL „Viva- Plus” în şedinţa de judecată a declarat că, obiectul contractului de locaţiune din 01 septembrie 2011 - două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2 din mun. Chişinău, str. Voluntarilor 3/1, nu sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile. Astfel, obiectul contractului de locaţiune, în calitate de bun imobil, nefiind înscris în registrul bunurilor imobile, nu se află în circuitul civil. Potrivit art. 315 alin. (1) CC, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

În această ordine de idei, pârâta-reclamantă SRL „Intero & Co” indică că, dacă un bun imobil nu este înscris în registrul bunurilor imobile, asupra acestuia nu pot fi exercitate drepturile de dispoziţie, inclusiv transmiterea în locaţiune, iar unicul documentul care poate confirma dreptul de proprietate asupra unui bun imobil este extrasul din registrul bunurilor imobile, care în cazul examinat lipseşte în privinţa obiectului contractului de locaţiune. Sub aspectul celor invocate, obiectul contractului de locaţiune din 01 septembrie 2011 încheiat cu SRL „Viva-Plus” nu este licit, iar actul juridic contestat a fost fondat pe o cauză falsă şi ilicită, astfel, nu poate avea nici un efect. Respectiv, acesta este lovit de nulitate absolută potrivit art. 220 alin. (1) CC, contravine normelor imperative invocate mai sus.

Un temei suplimentar pentru invocarea nulităţii absolute este semnarea contractului de locaţiune de către o persoană neîmputernicită, astfel, susţine SRL „Intero & Co” că a aflat despre acest fapt pregătind prezenta acţiune suplimentară, atunci a constatat că, semnătura directorului SRL „Intero & Co” de pe contractul de locaţiune şi răspunsul din 08 noiembrie 2011 la somația nr. 3 din 08 noiembrie 2011, sunt diferite. Aşadar, indică SRL „Intero & Co” că semnătura în contractul de locaţiune din partea SRL „Viva-Plus” nu aparţine a directorului acesteia Niaz Durdîev, ce demonstrează nulitatea absolută a acestuia. De asemenea, contractul de locaţiune nominalizat este lovit şi de nulitate relativă datorită faptului că a fost încheiat în baza unei erori considerabile, atât de fapt cât şi de drept, precum şi încheierea acestuia a fost determinată de comportamentul dolosiv din partea conducătorului SRL „Viva-Plus”.

În acest sens reclamanta invocând că este o societate comercială şi scopul încheierii contractului ce locaţiune a fost producerea articolelor din piatră, fapt stipulat expres în pct. 1.2. a contractului.

Pentru ambele părţi contractante era evident la data semnării contractului contestat că, pentru o astfel de activitate este obligatoriu obţinerea autorizaţiei de funcționare a unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor conform Regulamentului privind eliberarea autorizațiilor de funcționare a unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul municipiului Chişinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007. În asemenea circumstanţe, indică SRL „Intero & Co” că pentru a o determina să încheie contractul de locaţiune, conducătorul reclamantei, Niaz Durdîev, intenționat l-a indus în eroare pe Serghei Corobcean referitor la calitățile substanţiale ale obiectului actului juridic şi anume asupra autenticității şi apartenenței bunului închiriat.

Astfel, în contractul de locaţiune au fost introduse date false şi eronate referitor la faptul că bunul transmis în locaţiune constituie proprietate privată a arendatorului - pct. 1.1. şi pct. 1.3. al contractului, de asemenea că bunul transmis în locaţiune constituie bun imobil - pct. 1.2. şi pct. 1.3. al contractului; bunul transmis în locaţiune este înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu nr. 010030813601. Susţine, SRL „Intero & Co” că eroarea sau reprezentarea falsă a realității la încheierea unui act juridic civil asupra elementelor enumerate este una considerabilă, deoarece în cazul în care ar fi fost cunoscută realitatea, contractul de locaţiune nu s-ar fi încheiat.

Mai mult că, bunul imobil din speţa dată, obiect al contractului de locaţiune, nu are o calitate substanțial şi anume - nu are documentele care permit locatarului folosirea acestui conform pct. 1.2 al contractului de locaţiune, iar din declaraţiile reprezentantului SRL „Viva-Plus” în şedinţa de judecată urmează că, obiectul contractului de locaţiune sunt nişte construcţii neautorizate. Despre inducerea în eroare şi comportamentul dolosiv din partea SRL „Viva-Plus” în persoana conducătorului ei, a aflat şi s-a convins la şedinţa de judecată precedentă, atunci când reprezentantul reclamantului a declarat categoric că, bunul transmis în locaţiune nu constituie bun imobil, nu este o construcţie capitală şi nu este înregistrat în Registrul bunurilor imobile, iar numărul cadastral 010030813601 se referă la un complex imobil, din care nu face parte obiectul contractului.

În această ordine de idei, mai menţionează SRL „Intero & Co” că încercând să soluționeze neclaritățile pe calea amiabilă şi înaintând reclamația din 08 noiembrie 2011, a primit un răspuns evaziv şi neclar în sensul invocat, iar adevărul a aflat doar în şedinţa de judecată. În acest sens repetă SRL „Intero & Co” că, bunul imobil nu este înregistrat la OCT, ceea ce înseamnă că locatorul, conform art. 290 alin.(l) CC, nu putea transmite acest bun în folosinţă altei persoane până când el însăși nu şi-a înregistrat dreptul de proprietate. Locatorul el însăși încă nu avea dreptul de dispoziţie, ceea ce înseamnă că nu putea să transmită altei persoane careva drepturi asupra bunului imobil. Dreptul de a decide soarta bunului imobil îl are persoana ce deţine dispoziţia - atribut al dreptului de proprietate.

La capitolul actului juridic încheiat prin dol mai menţionează că, locatorul a ascuns faptul că bunul imobil nu este înregistrat la OCT, însă, a admis încheierea contractului pentru a obţine foloase de la locatar. Locatarul, însă, nu a putut folosi bunul imobil, fiind în imposibilitate de a obţine de la locator actele de proprietate a acestui bun şi în baza acestora - autorizația necesară desfăşurării activităţii conform pct. 1.2 al contractului de locaţiune. Solicită SRL „Intero & Co” admiterea cererii reconvenţionale şi declararea nulă a contractului de locaţiune a două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m2 situate în mun. Chişinău, str. Voluntarilor 3/1 încheiat la 01 septembrie 2011 între SRL „Viva-Plus” şi SRL „Intero & Co”, încasarea de la SRL „Viva-Plus” a prejudiciului material în mărimea totală de 29 425,22 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 28 noiembrie 2012, acțiunea înaintată de SRL „Viva-Plus” către SRL „Intero & Co” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea plăţii pentru chirie, penalităţii aferente şi cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională a fost admisă de deplin. A fost declarat nul contractul de locaţiune încheiat la 01 septembrie 2011 între SRL „Viva-Plus” în calitate de locator şi SRL „Intero & Co” în calitate de locatar a bunului imobil, asupra două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m.p. din str. Voluntarilor 3/1, mun. Chişinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de SRL „Viva-Plus”, hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 28 noiembrie 2012 a fost casată, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de SRL „Viva-Plus” către SRL „Intero & Co” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea plăţii pentru chirie, penalităţii aferente şi cheltuielilor de judecată a fost admisă pe deplin, iar acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Intero & Co” către SRL „Viva-Plus”. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 iulie 2013, a fost admis recursul declarat de SRL „Intero & Co”, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

După rejudecarea cauzei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Viva-Plus”, hotărîrea Judecătoriei Ciocana din 28 noiembrie 2012 a fost casată, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea iniţială înaintată de SRL „Viva-Plus” către SRL „Intero & Co” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea plăţii pentru chirie, penalităţii aferente şi cheltuielilor de judecată a fost admisă. A fost reziliat contractul de locaţiune încheiat la data de 01 septembrie 2011 între SRL „Viva-Plus” în calitate de locator şi SRL „Intero & Co” în calitate de locatar în privinţa a două încăperi cu suprafaţa totală de 108 m.p. din str. Voluntarilor 3/1 mun.

Chişinău. S-a încasat din contul SRL „Intero & Co” în beneficiul SRL „Viva-Plus” suma de 45 000 lei, plata pentru chirie pentru perioada noiembrie 2011 – iulie 2012, suma de 3 155 lei, amenda aferentă 5 000 lei, cheltuieli pentru asistenţă juridică 834 lei, cheltuieli pentru achitarea taxei de stat, iar în total suma de 53 989 lei. Acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Intero & Co” către SRL „Viva-Plus” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 martie 2014, SRL „Intero & Co” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana din 28 noiembrie 2012. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind bazată pe aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar probele au fost apreciate arbitrar.

La 25 aprilie 2014, SRL „Viva-Plus” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia şi menţinerea deciziei contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Intero & Co” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Intero & Co” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către SRL „Intero & Co” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă