- Dosarul nr.
- 2ra-1071/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 7 mai 2014
- Părțile
- Varinschii Alexandru vs Luca Mihail, intervenient accesoriu Varinschii Iurii
- Pe scurt
- Aprecierea probelor, contractul de împrumut, noţiunea actului juridic, nulitatea actului juridic fictiv sau simulat, nulitatea absolută a actului juridic
2ra-1071/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă:V. Stratan dosarul nr: 2ra-1071/14 instanţa de apel:D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Alexandru Varinschii, reprezentat de avocatul Ana Nani în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Varinschii împotriva lui Mihail Luca cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Mihail Luca împotriva lui Alexandru Varinschii şi Iurii Varinschii cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Alexandru Varinschii şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 05 martie 2013, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă constată: La 27 iunie 2011, Alexandru Varinschii a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Luca cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a indicat că 16 decembrie 2008, între Alexandru Varinschii în calitate de împrumutător, Mihail Luca şi Iurii Varinschii în calitate de împrumutaţi, a fost încheiat contractul de împrumut, autentificat de notarul privat Adelina Florea, înregistrat cu nr. 8311. În temeiul acestui contract Mihail Luca şi Iurii Varinschii au împrumutat în mod egal de la Alexandru Varinschii suma în valoare de 20000 dolari SUA, care fiind recalculaţi în MDL conform cursului oficial al BNM, la data semnării contractului, constituia 207000 lei.
Conform pct. 2 al contractului de împrumut, Mihail Luca şi Iurii Varinschii sau obligat în mod egal să întoarcă împrumutul în sumă de 20000 dolari SUA până la data de 31 decembrie 2009. Menţionează că doar împrumutatul Iurii Varinschii şi-a executat obligaţia de rambursare a împrumutului, restituind reclamantului la 29 decembrie 2009 suma de 10000 dolari SUA, iar Mihail Luca s-a eschivat de la executarea obligaţiei de rambursare a părţii egale de împrumut primit, cauzând în acest mod, reclamantului prejudicii considerabile.
Astfel, indică că, datoria lui Mihail Luca conform, contractului de împrumut din 16 decembrie 2008, constituie 10000 dolari SUA, sau echivalentul în monedă naţională – 115765 lei, (conform cursului oficial al BNM din 27 iunie 2011). Susţine că contrar angajamentelor contractuale asumate, Mihail Luca nu şi-a îndeplinit obligaţiile de restituire a împrumutului în termen, iar la numeroasele adresări şi propuneri de a executa benevol obligaţiile de plată scadente, pârâtul nu a reacţionat, ba chiar a ignorat demersul privind soluţionarea litigiului patrimonial respectiv prin mijloace extrajudiciare, demonstrând rea-credinţă, precum şi eschivându-se în mod ilicit de la executarea obligaţiilor privind rambursarea datoriei.
Consideră reclamantul că, prin neexecutarea de către Mihail Luca a obligaţiilor de achitare a datoriei, sunt prejudiciate drepturile şi interesele sale şi ca consecinţă, indică că încasarea din contul pârâtului a sumei dobânzii de întârziere, conform calculului anexat, este imperioasă, urmărind acordarea unei despăgubiri echitabile pentru prejudiciului cauzat prin neexecutarea de către Mihail Luca a angajamentelor pecuniare asumate prin contractul de împrumut. Prin urmare, menţionează că conform calcului, mărimea prejudiciului ce urmează a fi încasat de la pârât, cu titlu de dobândă de întârziere constituie 21873,21 lei. Solicită Alexandru Varinschii, încasarea din contul lui Mihail Luca în beneficiul său a datoriei la împrumut în sumă de 10000 dolari SUA, sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNM la data executării hotărârii, precum şi a dobânzii de întârziere în mărime de 21873,21 lei, recuperarea din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 iulie 2011, a fost admisă cererea de aplicare a măsurilor asiguratorii, fiind aplicat sechestru asupra bunului imobil - 1/2 cotă – parte din construcţie comercială şi prestări servicii cod cadastral 0100112.168.01 cu suprafaţa de 189,4 m.p., situată în mun. Chişinău, str. Independenţei 21. La 02 mai 2012, Mihail Luca a depus cerere reconvenţională, împotriva lui Alexandru Varinschii şi Iurii Varinschii cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008. În motivarea cererii reconvenţionale, Mihail Luca a invocat că contractul de împrumut încheiat la 16 decembrie 2008, între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii, a fost încheiat cu scopul ca suma prevăzută în contract să fie remisă creditorului lor comun – Vasile Rîhlea, cu care dânşii se aflau în litigiu şi intenţionau să încheie o tranzacţie de împăcare.
Totodată declară că, dânsul nu a primit şi nici nu a văzut bani de la Alexandru Varinschii, iar după semnarea contractului simţindu-se rău a propus părţilor să meargă singuri să transmită suma de 20000 dolari SUA lui Vasile Rîhlea, iar ulterior, a aflat că suma de bani respectivă de fapt nu a fost remisă şi nici dânsului nu i-a fost transmisă. Declară că, clauzele contractului de împrumut nu conţin date privitor la faptul dacă au fost transmişi sau nu banii, cui au fost transmişi şi când, ceia ce în opinia dânsului, denotă faptul că contractul a fost încheiat datorită faptului că a fost indus în eroare de către reclamanţii Varinschii, care au folosit mijloace dolosive pentru a determina să încheie contractul de împrumut.
Consideră că atât Alexandru Varinschii cît şi Iurii Varinschii, intenţionat l-au dus în eroare, afirmând că suma respectivă este destinată pentru a stinge datoria faţă de Vasile Rîhlea, determinându-l în aşa mod să semneze actul juridic, pe care de altfel, nu l-ar fi semnat. Indică că actul juridic a fost încheiat anume în împrejurările respective şi pot fi demonstrate atât prin adresările lui Mihail Luca la organele de resort, precum şi de înscrisurile care dovedesc aceste împrejurări. Solicită Mihail Luca, recunoaşterea nulităţii contractului de împrumut din 16 decembrie 2008, înregistrat cu nr. 8311, încheiat între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii, autentificat de notarul privat Adelina Florea.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 martie 2013, a fost respinsă acţiunea iniţială, iar acţiunea reconvenţională, a fost admisă, fiind declarat nul contractul de împrumut din 16 decembrie 2008, încheiat între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii înregistrat cu nr. 8311. Totodată, sechestrul asupra bunului imobil (1/2 cotă – parte din construcţie comercială şi prestări servicii cod cadastral 0100112.168.01 cu suprafaţa de 189,4 m.p., situată în mun. Chişinău, str. Independenţei 21), impus prin încheierea din 04 iulie 2011, a fost anulat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Alexandru Varinschii, iar hotărârea primei instanţe a fost menţinută.
La 03 februarie 2014, Alexandru Varinschii, fiind reprezentat de avocatul Ana Nani, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu adoptarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Alexandru Varinschii, să fie admisă integral, iar acţiunea reconvenţională înaintată de Mihail Luca privind declararea nulităţii contractului de împrumut să fie respinsa ca fiind nefondată, abuzivă, ilicită şi tardivă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală. Afirmă că la adoptarea deciziei contestate, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, iar instanţa de fond şi de apel nu au aplicat legea care urma a fi aplicată, astfel interpretând eronat normele de drept.
Indică că instanţele inferioare nu au luat în consideraţie faptul că acţiunea reconvenţională a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Susţine că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au atribuit o forţă probantă decisivă unor pretinse circumstanţe prezentate de martorul Vasile Rîhlea, precum că ar fi existat un litigiu civil între Vasile Rîhlea, Iurii Varinschii şi Mihail Luca şi s-au dus negocieri cu Vasile Rîhlea în vederea soluţionării pricinii printr-o tranzacţie de împăcare, conform căreia debitorii Iurii Varinschi şi Mihail Luca urmau să-i achite lui Vasile Rîhlea suma de 20000 dolari SUA, însă care aşa şi nu a fost achitată. Consideră însă, că nu pot fi calificate ca mijloace de probă pertinente nişte circumstanţe prezentate de un martor, care nu pot fi verificate şi nici confirmate prin alte mijloace de probă.
Totodată declară recurentul că depoziţiile martorului Vasile Rîhlea nu pot servi ca probă deoarece acesta, nu a putut explica care ar fi legătura dintre litigiul pe care l-a avut dânsul cu Mihail Luca, Iurie Varinschii şi încheierea contractului de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008. Acesta a explicat instanţei că poate explica doar printr-o „deducţie” conexiunea între aceste două evenimente. Astfel, susţine că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, fără a da o apreciere critică şi adecvată depoziţiilor martorului Vasile Rîhlea şi fără a analiza în coroborare acest pretins mijloc de probă în raport cu alte probe administrate la dosar, a motivat nejustificat soluţia de declarare a nulităţii unui contract de împrumut autentificat notarial.
Indică că martorul Vasile Rîhlea nu a asistat la încheierea şi semnarea Contractului de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008, nu a cunoscut scopul încheierii acestui contract şi prin urmare nu este în măsură să confirme sau să infirme faptul primirii de către intimatul Luca Mihail a banilor care a constituit obiectul împrumutului. Prin urmare califică depoziţiile martorului Vasile Rîhlea, ca fiind lipsite de valoare probantă în sensul art. 121 al CPC. Consideră că instanţa de apel şi prima instanţă eronat au conchis că scopul contractului de împrumut a fost anume de a-i transmite lui Vasile Rîhlea suma de 20000 dolari SUA. Mai indică că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au apreciat incorect ca fiind stabilite pretinsele circumstanţe care nu au nici cea mai elementară conexiune cu dosarul privind încasarea datoriei la împrumut.
Astfel, a fost ignorat faptul că între recurent şi Vasile Rîhlea, nu au existat şi nici nu există nici un fel de relaţii, nu s-a angajat să-i transmită vreodată careva sume de bani nici în nume propriu şi nici în numele terţelor persoane. În această ordine de idei, susţine că prima instanţă, nejustificat a atribuit o forţă probantă decisivă declaraţiilor martorului Vasile Rîhlea, neglijând alte mijloace de probă pertinente şi concludente care figurează în dosar. În sensul articolelor 210 alin. (1) şi art. 211 alin. (1) din Cod civil al RM, consideră că în cazul de faţă Rîhlea Vasile nu a participat la încheierea contractului de împrumut şi prin urmare nu cunoaştea intenţia şi circumstanţele încheierii acestui contract.
Referitor la concluziile instanţei de fond şi instanţei de apel cu privire la pretinsa nulitate a contractului de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008, prin prisma art. 221 al Codului civil al RM, le califică a fi injuste, lezând grav drepturile şi interesele lui. Făcând referire la prevederile art. 221 Cod civil, recurentul menţionează că în cazul de faţă, contractul de împrumut a fost autentificat la notar, iar intenţia reală a părţilor a fost verificată de către notar, fapt pentru care părţile au semnat prevederile contractului de împrumut, respectiv contractul în cauză a fost încheiat cu intenţia de a produce efecte juridice. De asemenea, un element ce constată nulitatea a contractului de împrumut este crearea aparenţei juridice pentru terţi.
În acest context, suma de 20000 euro a fost transmisă de către recurent către intimat şi respectiv recurentul şi-a executat obligaţia primordială stabilită la art. 867 alin. (1) din Cod civil. Este de opinia că având în vedere că obligaţia a fost solidară şi o parte din obligaţie a fost restituită,Vasile Rîhlea, ca debitor solidar urmează să-şi execute obligaţia imputabilă. Susţine că în cazul de faţă, acest contract de împrumut este real şi nu se încadrează în prevederile ce reglementează fictivitatea contractului. Menţionează că contractul de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008, fiind semnat şi executat de către împrumutătorul Alexandru Varinschii, este pretins a fi fictiv doar de către împrumutatul Mihail Luca care se eschivează în acest mod să-şi execute obligaţiile contractuale.
Indică că, Mihail Luca în şedinţa de judecată nu a adus nici un mijloc de probă pertinent şi admisibil susceptibil să răstoarne prezumţia legalităţii, autenticităţii şi obligativităţii contractului de împrumut din 16 decembrie 2008, autentificat notarial. Califică constatările instanţelor ierarhic inferioare, precum că „contractul de împrumut nu conţine date privitor la faptul dacă au fost transmişi banii, cui au fost transmişi şi când”, precum şi că „reclamantul/apelantul/ nu a prezentat careva dovezi, în afară de contractul de împrumut, probe care ar ti denotat dacă au fost sau nu transmişi banii, cui au fost transmişi şi când au fost transmişi” este neîntemeiată contrar prevederilor legale şi esenţei contractului de împrumut încheiat.
Consideră, aceste constatări ca fiind eronate întrucât, obligaţia de executare a contractului şi efectele neexecutării reiese însăşi din contractul de împrumut încheiat. Anume acest contract este proba pertinentă şi concludentă care demonstrează faptul că au avut loc anume raportul de împrumut şi nu o altă formă. Invocă că nici instanţa de fond nici cea de apel nu au constatat nici o intenţie a recurentului de a duce în eroare terţii şi care ar fi scopul acesteia. Alegaţiile acestora precum că încheierea acestui contract de împrumut este legată de executarea unei datorii solidare a lui Mihail Luca şi Iurii Varinschi faţă de Vasile Rîhlea nu şi-a găsit nici un temei atât de drept cât şi de fapt.
În declaraţiile sale Vasile Rîhlea a menţionat că doreau să încheie o tranzacţie de împăcare, însă această afirmaţie este în contradicţie cu circumstanţele reale. Între Vasile Rîhlea şi Iurii Varinschii, Mihail Luca exista deja un litigiu în instanţa de judecată cu privire la încasarea datoriei. Respectiv, părţile nu au prezentat nici un document care să confirme intenţia de a încheia o tranzacţie de împăcare cum ar fi procesul-verbal al şedinţelor de judecată în care să fie consemnată intenţia părţilor de a încheia o tranzacţie de împăcare. Mai mult ca atât, de către Curtea de Apel Chişinău, prin decizia anexată la dosar a dispus respingerea pretenţiilor lui Vasile Rîhlea faţă de Mihail Luca şi Iurii Varinschii, ceea ce este în contradicţie cu afirmaţiile martorului Vasile Rîhlea.
Afirmă că soluţia instanţei de fond şi instanţei de apel de a respinge acţiunea de încasare a împrumutului pe motivul că nu a fost întocmită suplimentar o recipisă este neîntemeiată şi constituie expresia aplicării eronate în speţă a normelor de drept material stipulate de art. art. 208, 210, 211, 867 ale Codului civil al RM cu privire la forma actului juridic şi esenţa contractului de împrumut. În acest sens declară că, contractul de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008 constituie proba exclusivă şi suficientă a încheierii valabile a contractului de împrumut şi apariţia drepturilor şi obligaţiilor corelative ale părţilor contractante. Astfel, indică că, nu are relevanţă persoana care a primit împrumutul ci anume persoana care a semnat contractul de împrumut.
Mai indică că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au luat în calitate de probe declaraţiile date de către Iurii Varinschii şi recipisa semnată de acesta precum că a restituit suma de 10000 euro lui Alexandru Varinschii, calificând aceste probe ca critice întrucât Iurii Varinschii este tatăl lui Alexandru Varinschii. Declară că în cazul de faţă Iurii Varinschii are calitatea de intervenient accesoriu şi în conformitate cu art. 131 alin. (1) din CPC, pe lângă declaraţiile date de către acesta a mai fost anexat contractul de împrumut autentificat notarial şi recipisa semnată de către Alexandru Varinschii şi Iurii Varinschi care fiind prezentate sub răspunderea penală, urmează de analizat în ansamblu.
În acest context, recurentul consideră că, în speţă nu există nici o clauză de nulitate absolută a contractului de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008. Totodată, consideră că, în ipoteza unor pretinse motive de nulitate relativă a actului juridic, intimatul Mihail Luca a omis orice termen de prescripţie pentru invocarea acestei pretinse nulităţi, adresându-se în instanţa de judecată peste patru ani de la încheierea contractului de împrumut, iar examinarea unei acţiuni tardive constituie o încălcare a principiului legalităţii şi securităţii raporturilor juridice. Menţionează că prima instanţă şi instanţa de apel, prin lipsirea nejustificată şi contrară legii, a recurentului de posibilitatea valorificării judiciare a unei creanţe certe şi exigibile, a adus atingere dreptului acestuia de proprietate a recurentului.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că la 02 decembrie 2013, a fost expediată în adresa părţilor copia deciziei recurate, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 191), fiind recepţionată de către recurent la 04 decembrie 2013 (f. d. 202). Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 02 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.
După cum rezultă din materialele cauzei, la 16 decembrie 2008 între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii a fost încheiat contractul de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008, autentificat de notarul privat Adelina Florea şi înregistrat cu nr. 8311, potrivit căruia Mihail Luca şi Iurii Varinschii au luat cu titlu de împrumut de la Alexandru Varinschii suma de 20000 dolari SUA, cu termenul de rambursare până la 31 decembrie 2009 (f. d. 7). Înaintând acţiunea în instanţa de judecată, Alexandru Varinschii a solicitat încasarea din contul lui Mihail Luca în beneficiul său a sumei de 10000 dolari SUA sau echivalentul în lei la cursul oficial al BNM la data executării hotărârii, a dobânzii de întârziere în mărime de 21873,21 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată, ca temei invocând contractul de împrumut nr. 8311 din 16 decembrie 2008. Mihail Luca, la rândul său, prin acţiunea reconvenţională, a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de împrumut din 16 decembrie 2008, încheiat între dânsul, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii, înregistrat cu nr. 8311, autentificat de notarul privat Adelina Florea.
Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale înaintată de Alexandru Varinschii, aceasta fiind respinsă, totodată stabilind temeinicia acţiunii reconvenţionale înaintată de Mihail Luca, care a fost admisă, declarat nul contractul de împrumut din 16 decembrie 2008, înregistrat cu nr. 8311, încheiat între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii, soluţie menţinută şi de instanţa de apel. Instanţa de recurs constată că instanţele de judecată ierarhic inferioare, motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, reieşind din cumulul de probe prezentate de părţi şi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, corect au ajuns la concluzia respingerii acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale.
Astfel, conform prevederilor art. 867 alin. (1) Cod civil prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. În sensul norme citate, este de înţeles că contractul de împrumut reprezintă o înţelegere (acord) conform căreia împrumutătorul se obligă să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiaşi sumă de bani sau bunuri de acelaşi gen, calitate sau cantitate. La fel, contractul de împrumut impune condiţia ca în cazul împrumuturilor băneşti predarea cu titlu de împrumut în vederea încheierii contractului să fie efectuată în aşa mod încât împrumutatul să poată dispune de sumele împrumutate din momentul acordării împrumutului.
Raportând la caz prevederile legale susmenţionate, Completul conchide că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel temeinic au constatat că Alexandru Varinschii nu a făcut dovada îndeplinirii întocmai a obligaţiilor contractuale impuse prin contractul de împrumut nr. 8311din 16 decembrie 2008 şi transmiterea lui Mihail Luca a sumei de 10000 dolari SUA, respectiv nu poate pretinde la restituirea acestei sume în temeiul contractului dat. Or, condiţia specifică a contractului de împrumut ce ar demonstra existenţa unei obligaţii valabile este transmiterea de către Alexandru Varinschii şi primirea de Mihail Luca a sumei solicitate, fapt ce nu rezultă, însă, din conţinutul contractului de împrumut, faptul dat nefiind demonstrat nici prin alte probe.
În această ordine de idei urmează de remarcat şi dispoziţiile art. 195 Cod civil, care stipulează că act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, prin prisma normei enunțate, instanța de recurs relevă că doar semnarea contractului de împrumut, fără a exista dovada transmiterii mijloacelor băneşti nu demonstrează şi existenţa raporturilor juridice între părţi, care ar permite admiterea acţiunii cu privire la încasarea sumei. Or, prin noţiunea de act juridic în sensul art. 195 Cod civil, este de înţeles că unul din elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voinţă.
Având drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor raporturi cu alte persoane, voinţa autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată. Eficacitatea acestei voinţe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua cunoştinţă de ea. Manifestarea de voinţă trebuie să provină de la un subiect de drept civil - persoană fizică sau persoană juridică, întrucât actul juridic civil este un act volitiv şi conştient. Manifestarea de voinţă trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor juridice: naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Intenţia de a produce efecte juridice este un element necesar al actului juridic civil, astfel încât aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decât dacă o asemenea intenţie a existat.
Astfel, cu referire la prevederile enunţate se atestă şi corectitudinea soluţiei instanţelor de judecată cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale şi declararea nulităţii contractului de împrumut din 16 decembrie 2008, încheiat între Mihail Luca, Iurii Varinschii şi Alexandru Varinschii înregistrat cu nr. 8311. Aceasta deoarece, argumentele lui Alexandru Varinschii se combat prin constatările stabilite la caz că contractul de împrumut în litigiu a fost semnat cu scopul de a stinge datoria faţă de Vasile Rîhlea, cu care se aflau într-un litigiu cu privire la restituirea datoriei, iar după mai multe negocieri şi înţelegeri prealabile (ultima fiind la 16 decembrie 2008) au intenţionat să încheie o tranzacţie de împăcare cu încetarea procesului la etapa examinării litigiului în ordine de apel, numită pentru 17 decembrie 2008 la Curtea de Apel Chişinău.
Faptul dat a fost confirmat de însuşi Vasile Râhlea, prin declaraţiile avute în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe din 04 februarie 2013 (f. d. 149 (verso), 151-153), care a susţinut şi explicaţiile date în acest sens de el şi la CPS Botanica mun. Chişinău (f. d. 63-64), totodată, martorul menţionând că mijloacele financiare în sumă de 20000 dolari SUA, aşa şi nu au ajuns la destinaţia preconizată, adică în beneficiul lui, respectiv scopul încheierii contractului de împrumut nu s-a soldat cu succes.
Pe acest temei, instanţele de judecată ierarhic inferioare, având la bază dispozițiile art. 221 alin. (1) Cod civil, care prevăd că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul, în mod corect au reţinut ca întemeiată acţiunea reconvenţională înaintată de Mihail Luca cu privire la nulitatea contractului de împrumut din 16 decembrie 2013, astfel încât argumentele recurentului cu privire la netemeinicia hotărârilor instanţelor de judecată în sensul dat sunt nefondate. Şi invocarea recurentului precum că instanţele inferioare eronat au atribuit o forţă probantă circumstanţelor prezentate de martorul Vasile Rîhlea este lipsită de suport legal, deoarece în corespundere cu art. 132 alin. (1) CPC, martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricină.
Iar Vasile Rîhlea a prezentat mărturiile, atât instanţei de judecată cât şi organelor de urmărire penală, cu lux de amănunte, care, de altfel, din start au fost invocate şi de Mihail Luca, mărturii care direct indică la legătura cauzală cu obiectul litigiului speţei în cauză. Nu poate constitui temei de admitere a recursului, în mod legal fiind respinsă de instanţa de apel, şi susţinerea recurentului cu privire la faptul că acţiunea reconvenţională a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Or, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv (art. 221 CC)) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţite în art. 195 Cod civil – intenţia de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile.
Pe când, acţiunea de constatare a nulităţii absolute, conform art. 217 Cod civil, este imprescriptibilă În conexiunea celor relatate nu pot fi reţinute nici alte argumente invocate în recurs, deoarece acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, dar constituie o tratare subiectivă a contractului de împrumut, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt.
Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar criticele formulate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Alexandru Varinschii. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.
Chişinău din 05 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Varinschii împotriva lui Mihail Luca cu privire la încasarea datoriei şi la cererea reconvenţională a lui Mihail Luca împotriva lui Alexandru Varinschii şi Iurii Varinschii cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală Ala Cobăneanu