2ra-860/14 — Anularea ordinului de concediere, achitarea plăţilor restante şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Teleucă dosarul nr. 2ra-860/14 (Judecătoria Botanica mun. Chişinău) instanţa de apel: B.Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Iuliana Oprea, Liliana Catan examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursurile declarate de către Sultan Oxana şi Întreprinderea de stat Compania aeriană „Air Moldova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oxanei Sultan împotriva Întreprinderii de stat Companiei aeriene „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, achitarea plăţilor restante şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea de stat Compania aeriană „Air Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013 în partea anulării ordinului de concediere şi încasării compensaţiei pentru concediul nefolosit şi emisă în această parte o hotărâre nouă, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută, c o n s t a t ă La 29 august 2012 Sultan Oxana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CA „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, achitarea plăţilor restante şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin ordinul directorului ÎS CA „Air Moldova” nr. 19/p din 31 ianuarie 2001 a fost angajată în calitate de manager relaţii internaţionale, oficiul mun. Chişinău. La 02 mai 2001 a fost transferată pentru o perioadă de un an, în calitate de reprezentant al companiei aeriene în Atena, Grecia, începând cu 29 aprilie 2002 fiind întărită în funcţia respectivă pe o perioadă nedeterminată.

Astfel, începând cu 02 mai 2011 Sultan Oxana a activat în reprezentanţa ÎS CA „Air Moldova” în Atena, Grecia, în legătură cu deplasarea de serviciu respectivă alături de dânsa plecând şi membrii familiei sale – fiul minor şi soţul. Menţionează reclamanta că în martie 2012 a fost invitată de către angajator la Chişinău, unde în mod verbal i s-a adus la cunoştinţă despre lichidarea reprezentanţei din Atena, urmând a fi încheiat un contract de colaborare cu o terţă 1 societate pentru a reprezenta interesele ÎS CA „Air Moldova” pe teritoriul statului elen. Iar la 02 iunie 2012 a aflat despre faptul că întreprinderea „Europe Voyagers Enterprises” de acum încolo va reprezenta interesele angajatorului în aeroportul din Atena.

Ulterior, dânsa a mai fost chemată în sediul central al companiei, fiindu-i achitat biletul de călătorie doar în direcţia Atena – Chişinău, unde a fost anunţată despre adoptarea dispoziţiei nr. 6/p din 04 iunie 2012 întru executarea ordinului nr. 93 din 11 noiembrie 2011 cu privire la aprobarea şi implementarea structurii interne a ÎS CA „Air Moldova”, conform căreia în legătură cu trecerea reprezentanţei din Grecia în Republica Moldova, i-a fost propus transferul în funcţia de manager staţie Chişinău, cu modificarea contractului individual de muncă. Indică reclamanta că şi-a exprimat dezacordul cu ordinul respectiv pe motiv că în fapt a avut loc lichidarea reprezentanţei ÎS CA „Air Moldova” în Atena, Grecia, şi nu transferul acesteia în Chişinău, ceea ce condiţionează şi achitarea în beneficiul dânsei a compensaţiilor corespunzătoare prevăzute de lege.

Prin ordinul nr. 178-p din 11 iunie 2012 Sultan Oxana a fost concediată în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y) Codul Muncii – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă în cazul refuzului salariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu mutarea unităţii în această localitate. Nu i-a fost eliberată vreo copie a ordinului respectiv. Susţine că i s-a încălcat dreptul de a munci, concedierea fiind ilegală şi operată în scopul de a ascunde lichidarea în fapt a reprezentanţei din Republica Elenă, dânsei propunându-se transferul în Moldova într-o altă subdiviziune şi în funcţie total diferită, dar nu în aceeaşi funcţie de manager al reprezentanţei din Atena.

De asemenea, nu i s-au achitat compensaţiile cuvenite pentru 11 concedii anuale nefolosite şi nici nu i-au fost compensate cheltuielile legate de strămutarea sa, a membrilor familiei şi a bunurilor în mun. Chişinău. Subliniază că încălcările respective comise de către angajatorul ÎS CA „Air Moldova” au fost aduse la cunoştinţa Inspecţiei Muncii şi Procuraturii de transport, scrisorile de răspuns parvenite de la aceste instituţii confirmând caracterul ilegal al acţiunilor pârâtei.

Solicită reclamanta Sultan Oxana anularea ordinului de concediere nr. 178-p din 11 iunie 2012, prin care dânsa a fost eliberată din funcţie, cu modificarea temeiului concedierii în art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii, obligarea pârâtei ÎS CA „Air Moldova” să-i achite compensaţiile prevăzute de lege în legătură cu lichidarea reprezentanţei din Atena şi pentru 11 concedii anuale nefolosite, repararea prejudiciului material cauzat prin privarea ilegală de posibilitatea de a munci şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în mărime de 16 000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta şi-a concretizat cerinţele, solicitând încasarea de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul său a sumei de 365 061,30 lei cu titlu de compensaţie pentru concediile anuale nefolosite, 2 9 417,25 lei salariul pentru luna iunie 2012, 61 550,66 lei cu titlu de compensaţie pentru lichidarea reprezentanţei şi 3 441,57 lei penalităţi pentru reţinerea plăţilor cuvenite, iar în total suma de 609 157,51 lei (fără impozite). Ulterior, reclamanta a solicitat şi compensarea de către pârâtă a cheltuielilor suportate pentru transferul dânsei, a membrilor familiei şi a bunurilor din Grecia în Republica Moldova în mărime de 2 630 lei şi 1 068 Euro. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul de concediere nr. 178-p din 11 iunie 2012 şi încasată de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul Oxanei Sultan compensaţia pentru 11 concedii anuale nefolosite în sumă de 365 061,30 lei, salariul pentru iunie 2012 în mărime de 9 417,25 lei, cheltuielile de transport şi transfer în sumă de 2 630 lei şi 1 068 Euro şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în cuantum de 16 000 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de către ÎS CA „Air Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013 în partea anulării ordinului de concediere şi încasării compensaţiei pentru concediul nefolosit şi emisă în această parte o hotărâre nouă prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată pretenţia Oxanei Sultan privind anularea ordinului de concediere şi modificarea motivelor concedierii şi încasată de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul dânsei suma de 99 562 lei cu titlu de compensaţie pentru concediile anuale nefolosite pentru 3 ani, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută. La 18 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Sultan Oxana a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenta Sultan Oxana a invocat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, neacordând o apreciere juridică justă faptului că la caz dânsa a fost concediată din motivul refuzului de a fi transferată în funcţia de manager staţie Chişinău şi nu din motivul refuzului de a se transfera în altă localitate. Or, ţinând cont de declaraţiile ÎS CA „Air Moldova”, reprezentanţa din Atena nu a fost supusă procedurii de lichidare, dar s-a transferat cu sediul în mun. Chişinău, respectiv dânsa urmând să muncească în aceeaşi reprezentanţă strămutată geografic, în realitate însă fiindu-i propus alt post de muncă în subdiviziune diferită.

De asemenea, menţionează recurenta, Curtea de Apel Chişinău din oficiu a aplicat prescripţia extinctivă de 3 ani şi a diminuat suma compensaţiei pentru concediile anuale nefolosite, în pofida faptului că angajatorul nu a invocat scurgerea acesteia, iar suma realmente încasată diferă de calculul prezentat de ÎS CA „Air Moldova” pentru aceeaşi perioadă. Consideră recurenta Sultan Oxana că argumentele invocate se încadrează în limitele declarării recursului şi servesc drept temei de casare a deciziei recurate cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. 3 La 17 ianuarie 2014 şi ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului, recurenta ÎS CA „Air Moldova” a indicat asupra încălcării de către instanţele ierarhic inferioare a competenţei jurisdicţionale, instanţele de judecată din Republica Moldova nefiind în drept să examineze prezentul litigiu din motiv că munca salariatei Sultan Oxana a fost prestată pe teritoriul Greciei. Astfel, raporturile de muncă existente sunt guvernate de legislaţia Republicii Elene în conformitate cu criteriul competenţei spaţiale, şi nu de normele de drept ale Moldovei, iar pretenţiile intimatei-reclamante invocate în faţa instanţelor naţionale, sunt lipsite de temei juridic şi pasibile respingerii integrale. Totodată, recurenta ÎS CA „Air Moldova” a menţionat despre cuantumul excesiv al cheltuielilor de asistenţă juridică încasate în beneficiul Oxanei Sultan, subliniind că instanţele de fond şi de apel au omis să aplice la caz regula proporţionalităţii contrar prevederilor art. 94 şi art. 96 CPC.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia de pe decizia redactată a Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 a fost expediată în adresa recurentelor la 21 noiembrie 2013, fiind recepţionată de către ÎS CA „Air Moldova” la 22 noiembrie 2012. În circumstanţele relevate, recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 06 februarie 2014 în adresa Oxanei Sultan şi ÎS CA „Air Moldova” au fost expediate copiile recursurilor declarate cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 04 martie 2014 Sultan Oxana a depus referinţă la recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova”, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui.

Astfel, menţionează Sultan Oxana, argumentele recursului companiei aeriene reproduc cele invocate anterior în faţa instanţelor de fond şi de apel, asupra cărora acestea s-au pronunţat deja în modul corespunzător. Mai mult decât atât, temeiurile recursului referitoare la încălcarea competenţei jurisdicţionale sunt declarative, iar suma cheltuielilor de asistenţă juridică compensate satisface criteriile realităţii, necesităţii şi rezonabilităţii, corespunzând serviciilor de asistenţă juridică realmente prestate în beneficiul său. ÎS CA „Air Moldova”, la rândul său, nu a depus referinţă la recursul declarat de către Sultan Oxana. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 19 martie 2014 recursurile declarate de către Sultan Oxana şi ÎS CA „Air Moldova” au fost considerate admisibile.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentele recursuri se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 4 Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile declarate şi obiecţiile expuse în referinţa Oxanei Sultan, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acestea urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 122 CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că prin prezenta cerere de chemare în judecată recurenta-reclamantă Sultan Oxana pretinde asupra ilegalităţii concedierii sale, motivând că reprezentanţa ÎS CA „Air Moldova” în Atena, Republica Elenă, unde dânsa a activat în calitate de manager, a fost lichidată.

La rândul său, recurenta-pârâtă ÎS CA „Air Moldova” indică asupra transferului reprezentanţei sale din Grecia în mun. Chişinău în conformitate cu ordinul directorului general al companiei nr. 93 din 11 noiembrie 2011 „Cu privire la aprobarea şi implementarea structurii interne a ÎS CA „Air Moldova”. Dispoziţia nr. 6/p din 04 iunie 2012 prin care Oxanei Sultan i s-a propus transferul începând cu 04 iunie 2012 în funcţia de manager staţie Chişinău, cu modificarea condiţiilor contractului individual de muncă, şi ordinul ulterior de concediere nr. 178-p din 11 iunie 2012, prin care dânsa a fost eliberată din funcţie în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y) Codul Muncii, au fost emise întru executarea ordinului enunţat supra nr. 93 din 11 noiembrie 2011 în legătură cu strămutarea reprezentanţei din Grecia în Republica Moldova.

De asemenea, şi dispoziţia directorului general al ÎS CA „Air Moldova” nr. 3/p din 25 mai 2012 prin care s-a dispus trecerea reprezentanţei din Grecia în Republica Moldova, a fost emisă întru respectarea ordinului anterior nr. 93 din 11 noiembrie 2011. Se reţine că Curtea de Apel Chişinău în textul deciziei recurate din 29 octombrie 2013 s-a referit expres la ordinul nr. 93 din 11 noiembrie 2011, apreciindu-l ca probă pertinentă ce demonstrează efectuarea transferului reprezentanţei ÎS CA „Air Moldova” din Atena în Chişinău, alegaţiile Oxanei Sultan pe marginea lichidării reprezentanţei în cauză, fiind considerate neîntemeiate.

În acelaşi timp, materialele cauzei nu atestă prezenţa ordinului ÎS CA „Air Moldova” nr. 93 din 11 noiembrie 2011 „Cu privire la aprobarea şi implementarea 5 structurii interne a ÎS CA „Air Moldova” în conformitate cu care s-a operat încetarea activităţii reprezentanţei companiei în Republica Elenă cu concedierea ulterioară a salariatei Sultan Oxana. Iar în absenţa ordinului în cauză, este imposibil de a stabili cu certitudine care a fost temeiul sistării activităţii reprezentanţei companiei aeriene în Atena, precum şi de a elucida dacă reprezentanţa în cauză a fost transferată în Moldova sau lichidată ca entitate ce activa în teritoriul grecesc.

Or, dispoziţia directorului general al ÎS CA „Air Moldova” nr. 6/p din 04 iunie 2012, precum şi declaraţiile participanţilor la proces, atestă cu certitudine faptul că recurentei-reclamante Sultan Oxana i s-a propus transferul în funcţia de manager staţie Chişinău şi nu de manager în cadrul reprezentanţei companiei transferate din Atena. Astfel, în condiţiile în care chiar actul emis de angajator ridică chestiuni pe marginea veridicităţii transferului reprezentanţei companiei aeriene din or. Atena în mun. Chişinău, salariatei Oxanei Sultan nefiindu-i propus să lucreze în reprezentanţa recent transferată, şi ţinând cont de absenţa la materialele dosarului a probei concludente capabile să elucideze procedura reală de modificare a activităţii reprezentanţei ÎS CA „Air Moldova” în or.

Atena – transfer sau lichidare, instanţa de recurs conchide asupra imposibilităţii soluţionării cauzei în fond.

În situaţia când instanţa de recurs este în imposibilitate la examinarea pricinii în ordine de recurs să administreze dovezi noi conform art. 442 alin. (2) CPC, la cazul din speţă fiind necesară studierea întregului ansamblu al probelor, inclusiv acelor care sunt actualmente lipsă la materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, care urmează să reexamineze fondul cauzei, totodată reclamând şi proba apreciată de către Curtea de Apel Chişinău în cadrul pronunţării deciziei recurate din 29 octombrie 2013, dar realmente absentă de la materialele pricinii – ordinul directorului general al ÎS CA „Air Moldova” nr. 93 din 11 noiembrie 2011 „Cu privire la aprobarea şi implementarea structurii interne a ÎS CA „Air Moldova”.

Distinct de cele relatate, instanţa de recurs atrage atenţia asupra încălcării procedurii legale de examinare a apelului, Curtea de Apel Chişinău în cadrul şedinţei de judecată din 22 octombrie 2013 în urma audierii susţinerilor verbale şi replicilor participanţilor la proces, a amânat deliberarea pentru data de 29 octombrie 2013, iar la şedinţa respectivă completul în urma deliberării a pronunţat dispozitivul deciziei adoptate, deşi normele imperative de drept procedural nu prevăd posibilitatea amânării deliberărilor şi pronunţării dispozitivului deciziei instanţei de apel. Or, în conformitate cu art. 389 alin. (1) şi (2) CPC, după încheierea dezbaterilor şi susţinerilor orale, completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea deciziei.

În urma deliberării, completul de judecată pronunţă dispozitivul deciziei. 6 Astfel, legislatorul nu a prevăzut posibilitatea amânării deliberării şi pronunţării dispozitivului deciziei instanţei de apel în urma încheierii dezbaterilor şi susţinerilor orale. La fel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie atenţionează asupra aplicării corecte la examinarea prezentei pricini a prevederilor art. 119 Codul Muncii în care se stipulează expres că în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite. Referitor la competenţa jurisdicţională, instanţa de recurs reţine la caz că ambele părţi – atât salariata Sultan Oxana, cât şi angajatorul ÎS CA „Air Moldova” sunt subiecţi de drept din Republica Moldova, recurenta-reclamantă fiind domiciliată permanent pe teritoriul Moldovei, iar recurenta-pârâta avându-şi sediul în mun.

Chişinău, ceea ce în temeiul art. 38 CPC, condiţionează aplicarea regulii competenţei jurisdicţionale teritoriale a instanţelor naţionale. Suplimentar, se reţine că transferul recurentei Oxanei Sultan cu munca în reprezentanţa din Atena a avut un caracter temporar, raporturilor respective aplicându-se normele legislaţiei muncii privind detaşarea salariatului. Iar atât angajarea salariatei, cât şi transferul acesteia în reprezentanţa din străinătate, rechemarea în ţară şi, respectiv, concedierea, au fost efectuate de către ÎS CA „Air Moldova” în temeiul Codului Muncii al Republicii Moldova.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat într- o manieră certă lipsa suportului probatoriu pertinent la cazul litigiului, precum şi încălcarea normelor imperative de drept procedural la examinarea cauzei în ordine de apel, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanţa de recurs la examinarea cauzei în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Sultan Oxana şi ÎS CA „Air Moldova”, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Sultan Oxana şi Întreprinderea de stat Compania aeriană „Air Moldova”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oxanei Sultan împotriva Întreprinderii de stat Companiei aeriene „Air Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere, achitarea plăţilor restante şi repararea prejudiciului 7 material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan 8