2ra-840/14 — Declararea dosarelor contravenţionale ca fiind intentate cu rea-credinţă şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Puica dosarul nr.2ra-840/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac DECIZIE 09 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ridha Tekaia reprezentat de către Victor Burac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ridha Tekaia împotriva executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco cu privire la declararea dosarelor contravenţionale ca fiind intentate cu rea-credinţă şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ridha Tekaia reprezentat de către avocatul Victor Burac, admis apelul declarat de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco, casată parţial hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 27 mai 2013 şi emisă în această parte o nouă hotărâre, în rest hotărârea a fost menţinută, c o n s t a t ă: La 27 decembrie 2012, Ridha Tekaia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco cu privire la declararea dosarelor contravenţionale ca fiind intentate cu rea-credinţă şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că deține funcția de președinte al BC ,,Mobiasbancă–Groupe Societe Generale” SA. Menţionează că la 01 iunie 2012, la sediul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, au fost primite două procese-verbale cu privire la contravenţie, întocmite în privinţa sa şi, anume, procesul-verbal nr. 020-345/12 din 29 mai 2010 pentru neexecutarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2012 de restabilire a lui V. Creţu în funcția deţinută anterior și procesul- verbal nr. 020-27r/12 din 29 mai 2010 pentru neexecutarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2012 de restabilire a lui E. Lupaşcu în funcția deţinută anterior. Susţine că în legătură cu faptul că el nici nu cunoştea de aceste procese- verbale, la 07 iunie 2012, a încheiat contractul de asistenţă juridică cu un avocat pentru reprezentarea intereselor sale în instanţa de judecată şi a achitat onorariul în sumă de 10000 lei.

În urma depunerii de către el prin intermediul avocatului său a contestaţiilor împotriva proceselor-verbale menţionate, acestea au fost repartizate aleatoriu la instanţa competentă, Judecătoria Botanica mun. Chişinău şi au fost distribuite la patru judecători diferiţi şi, anume, dosarul contravenţional nr. 4- 203/12 a fost distribuit judecătorului Sv. Garştea-Bria, dosarul contravenţional nr. 4-204/12 – judecătorului S. Teleuca, dosarul contravenţional nr. 5r-132/12 – judecătorului S. Dimitriu şi dosarul contravenţional nr. 5r-133/12 – judecătorului V. Stratan.

Afirmă că el a fost numit în funcţia de preşedinte al BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA la 01 mai 2012, respectiv, la mai puţin de o lună de la numirea sa în funcţie, împotriva sa au fost intentate patru dosare contravenţionale, fapt ce pe de o parte era absolut alogic, deoarece în calitate de preşedinte al BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA nu ar fi putut comite în circa 3 săptămîni contravenţiile imputate prin procesele-verbale din 29 mai 2012 şi nu putea fi responsabil pentru acţiunile sau omisiunile predecesorilor săi, iar pe de altă parte i-a cauzat stare de tensiune şi frustrare majoră. Invocă că pârâtul nu a participat la examinarea dosarelor contravenţionale, fiind legal citat.

Acest fapt denotă cert şi incontestabil, pe o parte, lipsa intenţiei pârâtului de a-l atrage la răspundere, iar pe de altă, intenţia pârâtului de a-i intenta cu rea-credinţă patru dosare contravenţionale. Mai invocă că în trei din cele patru dosare contravenţionale (nr. 4-203/12, 4- 204/12 şi 5r-132/12) s-a dispus încetarea procedurii contravenţionale în temeiul art. 455 alin. (2) din Codul contravenţional, absenţa agentului constatator, iar în dosarul contravenţional nr. 5r-133/02 s-a examinat contestaţia sa în fond şi prin hotărârea din 16 iulie 2012 s-a dispus anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie nr. 020-345/12 din 29 mai 2012 ca fiind ilegal.

Hotărârea respectivă a devenit irevocabilă la 01 august 2012. Prin încheierea din 11 septembrie 2012 a fost corectată eroarea comisă în hotărâre, fiind modificată data emiterii hotărârii din 12 iulie 2012 în 16 iulie 2012. În prezent, hotărârile judecătoreşti au intrat în vigoare prin neatacarea lor de către pârât, devenind astfel definitive şi irevocabile. Menţionează că din considerentul că în trei din cele patru dosare contravenţionale instanţele de judecată nu au ajuns la examinarea fondului cauzei contravenţionale, dispunând încetarea procesului din motivul absenţei pârâtului ca agent constatator, acestea nu s-au pronunţat asupra cheltuielilor de asistenţă juridică.

Prin urmare, solicită declararea a patru dosare contravenţionale (nr. 4- 203/12, 4-204/12, 5r-132/12 şi 5r-133/12) ca fiind intentate de către pârât împotriva sa în temeiul art. 318 din Codul contravenţional cu rea-credinţă şi încasarea de la pârât a sumei de 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului material, compus din cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul dosarelor contravenţionale în sumă de 10000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în prezenta pricină în sumă de 5000 lei şi a sumei de 100000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral. La 25 aprilie 2013, Ridha Tekaia a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, invocând temeiurile legale în baza căruia solicită repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 mai 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasată din contul executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco în beneficiul lui Ridha Tekaia suma de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru reprezentarea în dosarele contravenţionale. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 300 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ridha Tekaia reprezentat de către avocatul Victor Burac, admis apelul declarat de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru reprezentarea în dosarele contravenţionale şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţia menţionată a fost respinsă ca neîntemeiată. Respectiv, a fost casată hotărârea primei instanţe şi în partea în care s-a dispus încasarea de la executorul judecătoresc în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 300 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 23 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ridha Tekaia reprezentat de către avocatul Victor Burac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Ridha Tekaia reprezentat de către avocatul Victor Burac, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate. Menţionează că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Deşi, prima instanţă a indicat în hotărâre că buna credinţă a executorului judecătoresc se prezumă pînă la proba contrarie, reprezentantul recurentului nedemonstrând prin probe pertinente reaua credinţă a intimatului, această concluzie nu este confirmată prin probe veridice şi suficiente şi, respectiv, este eronată.

Or, atît intimatul, cît şi reprezentantul său au recunoscut în şedinţa de judecată din 18 aprilie 2013 faptul că toate procesele-verbale contravenţionale intentate recurentului au fost pornite pentru a „avertiza” recurentul, deci, fără scopul real de a-l atrage la răspundere contravenţională, respectiv însuşi au confirmat că au intentat aceste cauze contravenţionale fără scopul finalizării lor, deci cu rea-credinţă. Susţine că recurentul a prezentat 4 hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile emise de instanţele judecătoreşti, prin care toate cauzele contravenţionale intentate împotriva recurentului au fost clasate, majoritate pe motivul neprezentării intimatului.

Afirmă că urmare a examinării superficiale a pricinii, prima instanţă a încălcat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia aplicată – art. art. 94 alin. (1), 95, 123 alin. (6), 239 şi 254 alin. (3) CPC, ci a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată – art. art. 318 şi 319 din Codul contravenţional, art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi Primul Protocol adiţional la Convenţie. Invocă că instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată – art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional coroborat cu art. 441 alin. (2) din Codul contravenţional, care prevăd încasarea din contul intimatului a cheltuielilor suportate în proces.

Mai invocă că concluziile instanţei de apel precum că prevederile art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acest articol se aplică doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă recurentul ar fi declarat nevinovat sau răspunderea sa contravenţională este înlăturată, iar motivele pentru care au fost anulate procesele-verbale contravenţionale intentate recurentului nu presupun înlăturarea răspunderii contravenţionale sunt neîntemeiate. Din materialele cauzei rezultă cert că procesele contravenţionale au fost întocmite de către intimat la 29 mai 2012, adică peste circa 6 luni de la emiterea titlurilor executorii referitor la hotărârile judecătoreşti, în privinţa cărora recurentului i-au fost întocmite procesele-verbale cu privire la contravenţie.

Prin prisma art. 256 alin. (1) CPC, hotărârile judecătoreşti, în temeiul cărora au fost eliberate titlurile executorii din 01 noiembrie 2011 şi 20 decembrie 2011, vizau restabilirea la lucru şi, prin urmare, erau executorii imediat, responsabilitatea fiind pe predecesorul recurentului, astfel, termenul de executare a survenit la data emiterii acestora, respectiv la 19 octombrie 2011, prin urmare, termenul de prescripţie pentru presupusa neexecutare a hotărârilor judecătoreşti începerea să curgă din ziua următoare, adică din 20 octombrie 2011, stabilită pentru executarea hotărârilor respective. Însă, procesele-verbale cu privire la contravenţie au fost întocmite de către intimat după expirarea a aproape 18 luni de la data comiterii presupusei contravenţii de către recurent, ceea ce depăşeşte de 6 ori termenul de prescripţie pentru atragere la răspundere contravenţională.

Or, prin prisma art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional, depăşirea termenului de prescripţie de atragere la răspundere contravenţională constituie temei ce exclude răspunderea contravenţională a recurentului şi respectiv serveşte drept temei de încasare din contul intimatului a cheltuielilor de judecată. De asemenea, consideră că emiterea a patru hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care recurentul a fost declarat nevinovat, constituie temei de a încasa din contul intimatului a cheltuielilor de judecată prin prisma art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional.

Menţionează că concluziile instanţei de apel precum că legea nu prevede răspunderea materială a intimatului pentru intentarea cu rea credinţă a patru cauze contravenţionale este incorectă, or, această răspundere materială este prevăzută expres atât de legile cu aplicare generală – art. 95 CPC şi art. art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cît şi de legile cu aplicare specială - art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional. La fel, art. 25 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din Legea privind executorii judecătoreşti prevăd expres răspunderea civilă a intimatului pentru riscurile suportate în activitatea profesională.

Deci, legislaţia în vigoare prevede nu doar răspunderea materială a intimatului pentru daunele cauzate în rezultatul activităţii profesionale, dar şi modul şi condiţiile survenirii acestei răspunderi şi, anume, din contul asigurării obligatorii a intimatului de răspundere civilă pentru daune cauzate în rezultatul activităţii sale profesionale. Susţine că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural şi, anume, a judecat pricina în lipsa intimatului, care nu a fost legal citat. Prin referinţa depusă la 17 februarie 2014, executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 12 martie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 29 mai 2012, executorul judecătoresc, Alexandru Tcacenco a întocmit două procese-verbale cu privire la contravenţie nr. 020-345/12 şi nr. 020-27r/12, conform cărora persoana cu funcţie de răspundere Ridha Tekaia, preşedintele BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA nu a respectat cerinţele obligatorii ale executorului judecătoresc cu caracter de executare imediată, neexecutând hotărârile judecătoreşti ce privesc restabilirea în funcţie, care se execută imediat, încălcând, astfel, prevederile art. 8 din Codul de executare şi urmează a fi sancţionat în conformitate cu prevederile 318 din Codul contravenţional (f. d. 5-10).

De asemenea, s-a constatat că la 07 iunie 2012, Victor Burac, avocat în cadrul Cabinetului Avocatului „Victor Burac” şi Ridha Tekaia, preşedinte al BC „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” SA au încheiat contractul de asistenţă juridică nr. F/3/6-2012, prin care avocatul Victor Burac s-a obligat să presteze în favoarea lui Ridha Tekaia servicii de asistenţă juridică, ce ţine de reprezentarea intereselor acestuia în instanţele de judecată ale Republicii Moldova în litigiile referitor la contestarea proceselor-verbale contravenţionale nr. 020-27r/12 şi nr. 020-345/12 şi încetarea procedurilor contravenţionale iniţiate în baza lor, iar Ridha Tekaia s-a obligat să plătească avocatului remunerarea prevăzută în art. 13 al prezentului contract.

Conform bonului de plată nr. 026151 din 08 iunie 2012, Ridha Tekaia a achitat Cabinetului Avocatului „Victor Burac” suma de 10000 lei (f. d. 16). Ulterior, Ridha Tekaia, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Victor Burac, a depus contestaţii împotriva proceselor-verbale cu privire la contravenţie menţionate. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 iulie 2012 a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 020-345/12 din 29 mai 2012 privind tragerea la răspundere contravenţională a lui Ridha Tekaia pentru încălcarea prevederilor art. 318 din Codul contravenţional. De asemenea, prin hotărârile Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 12 iulie 2012, 13 august 2012 şi 13 septembrie 2012 au fost încetate procesele contravenţionale pornite în temeiul proceselor-verbale cu privire la contravenţie din 29 mai 2012, întocmite de agentul constatator, executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco, cu propunerea de sancţionare conform art. 318 din Codul de executare a persoanei cu funcţie de răspundere, Ridha Tekaia.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ridha Tekaia a solicitat declararea a patru dosare contravenţionale (nr. 4-203/12, 4-204/12, 5r-132/12 şi 5r- 133/12) ca fiind intentate de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco împotriva sa în temeiul art. 318 din Codul contravenţional cu rea-credinţă şi încasarea de la executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco a sumei de 15000 lei, în vederea reparării prejudiciului material, compus din cheltuielile de asistenţă juridică suportate în cadrul dosarelor contravenţionale în sumă de 10000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică suportate în prezenta pricină în sumă de 5000 lei şi a sumei de 100000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând din contul executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco în beneficiul lui Ridha Tekaia suma de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru reprezentarea în dosarele contravenţionale, iar în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către Ridha Tehaia reprezentat de către Victor Burac şi executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco, a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Ridha Tekaia reprezentat de către Victor Burac şi temeiniciei apelului declarat de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco, casând hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru reprezentarea în dosarele contravenţionale şi pronunţând în această parte o nouă hotărâre, prin care a respins pretenţia menţionată ca neîntemeiată, iar în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una întemeiată şi legală. Conform art. 383 alin. (3) din Codul contravenţional, persoana în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional se repune în dreptul de care a fost privată şi ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravenţională este înlăturată, cu excepţia cazului de amnistie. Reieşind din prevederile legale enunţate, persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional are dreptul la repararea cheltuielilor suportate în proces dacă, prin hotărâre judecătorească, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravenţională este înlăturată.

La caz, se reţine că procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 020-345/12 din 29 mai 2012, întocmit de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în privinţa lui Ridha Tekaia a fost anulat de către instanţa de judecată din motiv că Ridha Tekaia nu a fost informat despre drepturile sale, inclusiv despre dreptul său de a-şi alege un avocat, care să-i acorde asistenţă juridică în vederea apărării intereselor sale, iar procesele contravenţionale pornite în temeiul proceselor- verbale cu privire la contravenţie din 29 mai 2012, întocmite de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în privinţa lui Ridha Tekaia au fost încetate de către instanţa de judecată din motivul neprezentării agentului constatator, executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în şedinţa de judecare a cauzelor contravenţionale.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că motivele, pentru care a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 020-345/12 din 29 mai 2012, întocmit de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în privinţa lui Ridha Tekaia şi au fost încetate procesele contravenţionale pornite în temeiul proceselor-verbale cu privire la contravenţie din 29 mai 2012, întocmite de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco în privinţa lui Ridha Tekaia, nu presupune înlăturarea răspunderii contravenţionale a lui Ridha Tekaia şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins pretenţia recurentului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru reprezentarea în dosarele contravenţionale, cu atît mai mult cu cît, contravenientul nu a fost declarat nevinovat..

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins pretenţia recurentului cu privire la repararea prejudiciului moral, deoarece în speţă, nu a fost stabilită vinovăţia intimatului, executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco. Or, conform art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Totodată, instanţele judecătoreşti corect au respins şi pretenţia recurentului cu privire la declararea a patru dosare contravenţionale (nr. 4-203/12, 4-204/12, 5r- 132/12 şi 5r-133/12) ca fiind intentate de către executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco împotriva sa în temeiul art. 318 din Codul contravenţional cu rea- credinţă, deoarece executorul judecătoresc nu a acţionat cu rea-credinţă la întocmirea proceselor-verbale cu privire la contravenţie din 29 mai 2012, dar şi-a exercitat atribuţiile de agent constatator prin prisma art. 421 din Codul contravenţional, întocmind procese-verbale în privinţa recurentului în temeiul art. art. 318 şi 319 din Codul contravenţional. În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurentul Ridha Tekaia reprezentat de către Victor Burac în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către reprezentantul recurentului sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ridha Tekaia reprezentat de către Victor Burac.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 27 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ridha Tekaia împotriva executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco cu privire la declararea dosarelor contravenţionale ca fiind intentate cu rea-credinţă şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi