3ra-205/14 — Contestarea actului administrativ.

Dosar nr. 3ra- 205/14 Instanţa de fond: Judecătoria Cahul, Judecător: Buşuleac Mihail Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Vavrin T. Dimitradi I. Dănilă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Goliat-Vita”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Goliat- Vita” împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 12 noiembrie 2013, prin care apelul declarat de SRL „Goliat-Vitas” a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 martie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 14 iunie 2012 reclamanta SRL „Goliat-Vita” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, solicitînd anularea actului de audit post-vămuire din 20.03.2012 şi a deciziei nr. 22. din 26.03.2012, prin care s-a dispus încasarea de la SRL „Goliat-Vita” a sumei în mărime de 30094, 36 lei pentru efectuarea importului neachitat, a echipamentului în perioada anilor 2009-2010 şi a penalităţii în mărime de 6014,58 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la data de 20.03.2012, Şeful secţiei de audit post-vămuire al Biroului Vamal Cahul, Lupacescu Iulian, Inspectoratul Principal al secţiei de audit post-vamal al Biroului Vamal Cahul, Cocev Nadejda, Inspectorul Principal al IFP pe ATO Găgăuzia, Bairactar Ivan au efectuat auditul post-vamal al activelor importate de întreprinderea SRL „Goliat-Vita”, 1 destinate pentru a fi introduse în capitalul social cu scutirea plăţilor vamale, în rezultatul căruia s-a constatat, că întreprinderea ar fi comis o eroare, şi anume: echipamentul tehnic importat în baza declaraţiei vamale nr. 2510124 din 06.01.2009 şi nr. 25101573 din 14.06.2010 nu poate fi inclus în capitalul social al întreprinderii, deoarece se pretinde că nu au fost respectate cerinţele p. 4 a Hotărîrii Guvernului RM nr. 102 din 30.01.2007, la fel nu au fost corect indicate conturile.

În temeiul circumstanţelor expuse, la data de 26.03.2012, a fost luată hotărîrea nr. 22 privind încasarea de la întreprinderea SRL ”Goliat-Vita” a sumei de 30 094, 36 lei, pentru importul neachitat a echipamentului în perioada anilor 2009-2010 şi amenzi în mărime de 6014,58 lei. Ulterior, reclamantul a indicat faptul că, hotărîrea nr. 22 din 26.03.2012 şi actul de audit post-vamal din 20.03.2012 le consideră ca fiind ilegale, nefondate şi pasibile de a fi casate, deoarece întreprinderea SRL ”Goliat-Vita” a creat legal capitalul social în partea activelor importate din contul: mijloacelor fondatorului, venitului nerepartizat, recalcularea valorii, precum şi în conformitate cu p. 4 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 102 din 30.01.2007, art. 103 alin. (1) p. 23 CF RM, art. 28, pct.(q) al Legii RM „Cu privire la tariful vamal” nr. 1380-XIII din 20.11.1997.

La fel a menţionat şi despre faptul cu privire la evaluarea echipamentului importat de către Camera de Comerţ şi Industrie în conformitate cu care a fost majorat capitatul social al întreprinderii SRL „Goliat-Vita” în suma mijloacelor băneşti de fapt transferate şi creat din contul venitului nerepartizat şi doar în mărimea reevaluării efectuate, cu aplicarea contului 341. La data de 22.03.2012 pentru prima dată reclamantul a făcut cunoştinţă cu actul de audit post-vamal din 20.03.2012, în legătură cu care, la data de 11.04.2012 pîrîtului i-a fost expediată o cerere de referinţă cu nr. 28, în care au fost indicate argumentele şi obiecţiile în privinţa actului menţionat, cu rugămintea de a fi anulată în ordine extrajudiciară.

La data de 17.05.2012 a fost primit un răspuns de refuz. La 18.06.2010, reclamantului i-a fost dată permisiunea pentru importarea echipamentului menţionat în conformitate cu legislaţia în vigoare, adică la momentul importării echipamentului Biroul Vamal Cahul nu avea obiecţii faţă de întreprinderea SRL ”Goliat-Vita”. Mai mult ca atît, Biroul Vamal Cahul a încălcat sever cerinţele art. 266 alin. (3) al CV RM, deoarece, conform notificării nr. 520-6 din 26.03.2012 întreprinderea a fost chemată la data de 02.04.2012, pe cînd notificarea a fost primită doar la data de 03.04.2012, adică reprezentantul întreprinderii fizice nu a putut să fie prezent la examinarea cauzei privind încălcarea normelor vamale.

Biroul Vamal Cahul, la fel a încălcat sever cerinţele art. 216 al Capitolului V al Codului Fiscal al RM, deoarece întreprinderea nu a avut la dispoziţie 15 zile pentru înaintarea obiecţiei asupra actului, deoarece actul a fost adoptat la 20.03.2012, iar hotărîrea a fost adoptată la 26.03.2012. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 martie 2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Goliat-Vita” către Biroul Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 12 noiembrie 2013, a fost respins ca nefondat apelul depus de către SRL „Goliat-Vita”, hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 martie 2013 a fost menţinută.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 10 decembrie 2013, SRL „Goliat- Vita” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului SRL „Goliat-Vita” a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, recurentei i-a fost expediată copia motivată a deciziei instanţei de apel la data de 30 decembrie 2013, iar recursul a fost declarat la 10 decembrie 2014. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Biroul Vamal Cahul la cererea de recurs declarată de SRL „Goliat-Vita”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 10 decembrie 2013. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de SRL „Goliat-Vita” este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la 3 art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Goliat-Vita”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către SRL „Goliat-Vita” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 4