2ra-1095/14 — Desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei alimentare etc.

prima instanță: I.Bulhac dosarul nr. 2ra-1095/14 instanța de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mocanu Vadim, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Mocanu Valentina împotriva lui Mocanu Vadim, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului, cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor, stabilirea domiciliului copilului minor şi acțiunea reconvențională depusă de către Mocanu Vadim împotriva lui Mocanu Valentina, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului, privind determinarea domiciliului copilului minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Mocanu Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 15 martie 2013, c o n s t a t ă: La 11.05.2012, reclamantul Mocanu Valentina s-a adresat cu acțiune împotriva lui Mocanu Vadim, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului, cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor şi stabilirea domiciliului copilului minor. În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a înregistrat căsătoria cu pârâtul la 10.10.2010 la OSC Ciocana, mun. Chişinău. Din căsătorie au un copil minor, fiul Mocanu Vivian, născut la data de 30.07.2009. A mai menționat că timp îndelungat, din cauza neînțelegerilor apărute pe fonul incompatibilității caracterelor, lipsa stimei şi ajutorului reciproc la îndeplinirea obligațiilor de întreținere a familiei, de îngrijire şi educație a copilului, părțile nu duc gospodărie comună şi domiciliază separat.

Totodată, a menționat că încercările de a aplana conflictele nu au dat rezultate, pârâtul devenind indiferent față de familie, fapt ce se demonstrează prin aceea că au fost abandonați peste hotarele statului de aproape un an. În această perioadă, a întreținut şi educat copilul singură, fiind lipsită de orice susținere financiară din partea soțului. Reclamantul a afirmat că menținerea familiei este imposibilă, de aceea a solicitat desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, precum şi încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime de 1/4 din toate veniturile pârâtului. La 21.10.2012, Mocanu Vadim a depus cerere reconvențională împotriva lui Mocanu Valentina, intervenient accesoriu Direcţia pentru protecția drepturilor copilului, privind determinarea domiciliului copilului minor.

În motivarea cererii, a menționat că Mocanu Vivian, copilul lor minor, se află împreună cu mama sa în Italia și nu are acces nici posibilitatea să participe la educarea acestuia. Mai mult, Mocanu Valentina îi face o reputație proastă în fața fiului prin răspândire de informații false, de aceea a solicitat determinarea domiciliului copilului minor cu tatăl, Mocanu Vadim, care poate să-i ofere real un viitor mai prosper. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 15.03.2013, acțiunea înaintată de către Mocanu Valentina a fost admisă, iar cererea reconvențională depusă de Mocanu Vadim a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29.10.2013, a fost respins apelul declarat de către Mocanu Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 15.03.2013. La 06.02.2014, Mocanu Vadim a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei instanței de apel pentru cunoștință este datată cu 04.12.2013, iar recursul a fost remis în adresa instanței prin poștă la 04.02.2014. Recurentul a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Mocanu Valentina și să fie admisă cererea reconvențională pe care a înaintat-o în instanța de fond. În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2), precum că la examinarea acțiunii în cauză instanța de judecată a încălcat normele de drept de material. Recurentul menționează că instanțele de judecată neîntemeiat au respins acțiunea reconvențională pe care a înaintat-o privind stabilirii domiciliului copilului cu tata, Mocanu Vadim, iar aceasta în pofida faptului că este cetățean al Republicii Moldova, având domiciliul permanent în mun.

Chişinău, dispune de dreptul de proprietate asupra imobilului în mun. Chişinău și este angajat în câmpul muncii. Totodată, intimata Mocanu Valentina nu dispune de dreptul de proprietate la vreun imobil în Republica Moldova sau în Italia, iar în prezent condițiile de trai ale copilului nu sunt cunoscute. Menționează, că prin hotărârile judecătorești a pierdut toate drepturile asupra copilului său. Or, potrivit art. 58 CF părinții au drepturi şi obligații egale față de copiii lor minori. Cu toate acestea, nu mai are acces la copilul său, nu are posibilitatea să participe la educarea lui, în pofida faptului că în temeiul art. 60 alin. 2 CF, părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor săi minori.

Consideră că intimata Mocanu Valentina educă copilul împotriva recurentului contrar normelor legale și morale, prin care creează o imagine negativă și o reputație proastă a dânsului ca tată în fața fiului, prin răspândirea de informații false, ceea ce este inadmisibil. Astfel, educă prost copilul lor minor și provoacă suferință recurentului, deoarece copilul este singura fericire sufletească. Or, consideră că sufletul unui copil este păgubit atunci când rămâne numai cu un părinte prin decizia imatură a celuilalt părinte de a destrăma familia. Copilul care nu simte autoritatea paternă benefică va ajunge nesigur și derutat și ajunge să trăiască cu sentimentul că a fost abandonat, ceea ce produce o traumă suficient de mare din punct de vedere psihologic.

Mai afirmă, că în prezent fiul recurentului se află într-o țară străină. Însă, consideră oportun ca cetățenii Republicii Moldova să locuiască şi să primească educație în ţara natală. Or, atmosfera în localitatea unde în prezent se află fiul recurentului este una negativă şi neprietenoasă, mai ales din considerentul că viața în concubinaj a lui Mocanu Valentina grav v-a acţiona psihicul copilului minor. În același timp, în Republica Moldova fiul său are absolut toate cele necesare: locuință, iubirea din partea tatălui şi bunicilor, iar în Italia este absolut străin. Recurentul mai invocă, în situația când nu are acces la copilul său, art. 64 CF prin care este stabilit că părintele care locuiește împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuiește separat.

Regretabil, dar intimata Mocanu Valentina ignoră această normă juridică, iar copilul lor minor a fost pus într-un moment dificil fiind traumatizant prin faptul de a fi pus să aleagă între cei doi părinți. Astfel, există o serie de schimbări radicale care se produc datorită faptului că minorul lor este lipsit de atenția paternității, s-a mutat în altă casă, la altă grădiniță și a fost nevoit să-și schimbe cercul de prieteni. Recurentul, consideră că fiul Mocanu Vivian trebuie să locuiască cu tata, Mocanu Vadim, deoarece copilul minor este cetățean al Republicii Moldova la fel ca și recurentul, care are domiciliul permanent în Republica Moldova, fiind coproprietar al apartamentului nr. 110, situat în mun.

Chişinău, str. Igor Vieru și este angajat în câmpul muncii. Mai consideră, că este bine pentru copil să locuiască în continuare, după divorț, în casa în care s-a născut, a crescut şi să frecventeze aceeași grădiniță. Totodată, recurentul afirmă că Mocanu Valentina, mama copilului, nu are vreun domiciliu în Republica Moldova, iar în Italia domiciliază temporar și în mod abuziv încalcă drepturile părintești ale recurentului în calitate de tată și drepturile copilului minor Mocanu Vivian prin faptul că nu permite contactul cu tatăl său. De aceea, a solicitat prin cerere reconvențională stabilirea domiciliului copilului minor Mocanu Vivian cu tata, Mocanu Vadim. Recurentul și-a mai întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.art.

432 alin.(2), 429, 430, 434, 437, 442, 445 CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Mocanu Vadim este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Mocanu Vadim, precum că decizia instanței de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mocanu Vadim, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Mocanu Vadim, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală