2ra-609/14 — Stabilirea domiciliului copiilor minori

Prima instanţă: T.Berdilă dosarul nr. 2ra-609/14 Instanţa de apel: Gh. Eni, V.Movilă, N.Bondarenco ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentanţii recurentei Jana Bairac, Svetlana Gandrabur şi Vladimir Spoială, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Janei Bairac împotriva lui Nicolae Neicovcean cu privire la obligarea de a elibera acordul pentru plecarea din ţară a copiilor minori şi la cererea reconvenţională a lui Nicolae Neicovcean împotriva Janei Bairac cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 5 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Nicolae Neicovcean, a fost casată hotărârea judecătoriei Cantemir din 4 decembrie 2012 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cea reconvenţională a fost admisă c o n s t a t ă La 24 octombrie 2011, Jana Bairac a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Neicovcean cu privire la obligarea de a elibera acordul pentru plecarea din ţară a copiilor minori şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat, că în anul 2001 a înregistrat căsătoria cu pârâtul. Fiind în concubinaj, până a înregistra oficial căsătoria, s-au născut doi copii, fiul Nicolae Neicovcean, la 6 decembrie 1998 şi respectiv fiica, Tatiana Neicovcean, la 1 noiembrie 1999. Ulterior, prin hotărârea judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2004 căsătoria dintre reclamantă şi pârât a fost desfăcută, iar domiciliul copiilor minori a fost stabilit după mamă. În scurt timp după desfacerea căsătoriei reclamanta Jana Bairac a plecat la lucru în Spania, iar copii minori au rămas la locul de trai al mamei. Ulterior, după plecarea reclamantei peste hotare, pârâtul, a încălcat hotărârea judecătoriei Cantemir din 29 octombrie 2004, prin care domiciliul copiilor a fost determinat după mamă şi forţat a luat copiii din satul Ţiganca, raionul Cantemir ca să locuiască la el.

În perioada anilor 2008-2009, situaţia dintre reclamantă şi pârât s-a agravat esenţial, astfel încât comunicarea dintre mamă şi copii era imposibilă. În astfel de condiţii şi reieşind din faptul că, reclamanta s-a stabilit legal în Spania şi are o stare materială bună a cerut acordul tatălui, adică a pârâtului de a pleca cu copiii lor la loc de trai permanent în Spania, acord pentru care pârâtul refuză sa-l dea. Consideră reclamanta că pârâtul neîntemeiat refuză în a da acordul de a pleca cu copiii peste hotare la loc de trai permanent şi din care considerente cere reclamanta obligarea lui, a pârâtului de a elibera acordul pentru plecarea din ţară a copiilor minori, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 15 februarie 2012 Nicolae Neicovcean a depus cerere reconvenţională prin care a cerut determinarea domiciliului copiilor minori cu el. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a avut grijă de copii minori, precum şi faptul că are condiţii de trai decente în care ar putea locui copii. Prin hotărârea judecătoriei Cantemir din 4 decembrie 2012, acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 5 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Nicolae Neicovcean, a fost casată hotărârea judecătoriei Cantemir din 4 decembrie 2012 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cea reconvenţională a fost admisă.

Reprezentanţii recurentei, Jana Bairac, Svetlana Gandrabur şi Vladimir Spoială, au depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. În motivarea recursului, s-a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentanţii recurentei Jana Bairac, Svetlana Gandrabur şi Vladimir Spoială ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentanţilor recurentei Jana Bairac, Svetlana Gandrabur şi Vladimir Spoială se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă