2rac-25/14 — Declararea nulităţii a contractului de cesiune a creanţelor

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr. 2rac-25/14 instanţa de apel: A. Minciuna, L. Bulgac, L. Popova, DECIZIE 26 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Întreprinderea Individuală „Gheorghiu Veaceslav” şi Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Vlah Domnovici” împotriva Băncii Comerciale „ProCreditBank” Societate pe Acţiuni şi Întreprinderii Individuale „Gheorghiu Veaceslav” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune a creanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Vlah-Domnovici”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La data de 25 octombrie 2012, întreprinderea individuală “Vlah Domnovici” a depus cerere de chemare în judecată împotriva VC „ProCreditBank” şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune a creanţelor. În motivarea cererii reclamantul a invocat că la data de 17 mai 2012, între BC „ProCreditBank” şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav” a fost încheiat contractul cesiunii de creanţă nr. 17/05/2012, prin care BC „ProCreditBank” a cedat iar ÎI „Gheorghiu Veaceslav” a preluat dreptul de creanţă faţă de ÎI „Vlah Domnovici” ce reies din contracturile de împrumut nr. C18092/C22259 din 29 mai 2007 cu anexe şi nr. C18092/C23156 din 19 septembrie 2008 cu anexă, încheiat între ÎCS „Procredit” SA, succesor de drepturi a căreia este BC „ProCreditBank” SA şi ÎI „Vlah Domnovici”.

Susţine că despre existenţa Contractului cesiunii de creanţă nr. 17/05/2012 din 17 mai 2012, a aflat doar în luna iunie 2012, în cadrul examinării de către Judecătoria Comrat dosarului civil la cererea de chemare în judecată a BC „ProCreditBanc” SA împotriva lui Vlah Vasile şi Vlah Ella, cu participarea intervenientului ÎI „Vlah Domnovici” cu privire la transmiterea forţată în posesie a bunurilor gajate. Menţionează că conform pct. 7.3 al contractelor de împrumut nr. C18092/C23156 din 19 septembrie 2008 şi nr. C18092/C22259 din 29 mai 2007, urma să fie informat despre intenţia împrumutătorului de a cesiona drepturile de creanţă terţilor persoane cu 10 zile înainte de data cesiunii. Dacă împrumutatul în timp de aceste 10 zile nu stinge datoria şi procentele cuvenite, cesiunea drepturilor de creanţă se consideră acceptată de către împrumutat şi împrumutatul refuză de orice pretenţie referitor la cesiunea drepturilor de creanţă.

Afirmă că obligaţia contractuală de notificare conform pct. 7.3 a Contractelor de împrumut nu a fost efectuată în modul corespunzător de către copîrîtul BC „ProCreditBank” SA, iar deoarece nu a primit nici o notificare în acest sens a fost lipsită de posibilitatea de a stinge datoria faţă de BC “ProCreditBank” SA şi de a evita transmiterea cesiunilor de creanţă persoanei terţe, şi anume ÎI „Gheorghiu Veaceslav”. Drept dovada imposibilităţii de a primi notificarea respectivă, invocă faptul că în perioada încheierii contractului din 17 mai 2012 s-a aflat peste hotarele ţării, ce se confirmă prin inscripţia respectivă în paşaportul străin.

Consideră, transmiterea cesiunilor de creanţă din contractual de împrumut persoanei terţe ÎI „Gheorghiu Veaceslav” este inacceptabilă deoarece contractele de împrumut au fost încheiate cu instituţia de credit ÎCS „ProCredit” SA (al cărei succesor de drept este BC “ProCreditBanc” SA), iar transmiterea cesiunilor de creanţe unei persoane fizice terţe creează o situaţie de incertitudine legat de faptul că persoana în cauză nu este un participant profesional al pieţei de creditare. Mai invocă că prin transmiterea doar drepturile de creanţă fără transmiterea şi obligaţiilor corespunzătoare este pusă în situaţia de incertitudine şi nu poate pretinde la o protecţie echitabilă a drepturilor sale, cum ar avea dreptul de a pretinde conform prevederilor contractelor de împrumut încheiate, cu atît mai mult că, la încheierea contractului cesiunii de creanţă ÎI „Gheorghiu Veaceslav” nu a acţionat în interesele sale ci în interesele fostului său soţ Vlah Vasile.

Solicită declararea nulităţii contractului cesiunii de creanţă nr. 17/05/12 din 17 mai 2012 încheiat între BC “ProCreditBank” SA şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către ÎI „Vlah Domnovici”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă şi declarat nul contractul de cesiune a creanţelor nr. 17/05/2012 din 17 mai 2012 încheiat între BC „ProCreditBank” SA şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav”. La data de 21 octombrie 2013, ÎI „Gheorghiu Veaceslav”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerându-o ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea, în judecarea pricinii au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului.

Susţine că este cert faptul că prin pct. 7.3 al contractelor de împrumut nr. C18092/C23156 din 19 septembrie 2008 şi nr. C18092/C22259 din 29 mai 2007, încheiat între BC „ProCreditBank” Sa şi ÎI „Vlah-Domnovici” au fost stabilite obligaţiunile BC „ProCreditBank” de a notifica împrumutatul despre cesionarea creanţelor terţilor, respectiv, ţinînd cont de obligaţiunile contractuale menţionate, pînă la încheierea contractului cu privire la cesiune de creanţă, BC „PrtoCredfitBank” SA a expediat în adresa ÎI „Vlah-Domnovici” o notificare prin care i-a comunicat despre intenţia de a cesiona drepturile de creanţă unui terţ, cît şi i-a acordat un termen pentru restituirea împrumutului. Indică că notificare menţionată a fost expediată la adresa juridică a ÎI „Vlah- Domnovici”: mun.

Comrat, str. Ostrovschii 6, care la fel a fost invocată în actele de constituire şi în contractele de împrumut. Menţionează că ÎI „Vlah-Domnovici”, în conformitate cu prevederile art. 26 alin.(1) Cod civil, practică activitatea de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual. Iar potrivit extrasului din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, adresa ÎI „Vlah-Domnovici” este indicată aceiaşi: mun. Comrat, str. Ostrovschii 6. Afirmă că, ÎI „Vlah-Domnovici” nu i-a comunicat BC „ProCreditBank” nici într-un mod, inclusiv prin publicarea unui aviz, despre schimbarea sediului întreprinderii, sau expedierea corespondenţei pe numele său la o altă adresă, mai mult că această condiţie este stabilită expres la Capitolul 5 lit. h) a contractelor de împrumut.

Insistă că contractul de cesiune a creanţelor, declararea nulităţii căruia se solicită în speţă, a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale şi condiţiilor contractuale, respectiv, nu poate fi declarat nul în baza temeiurilor invocate de instanţa de apel, fapt ce indică la aprecierea eronată de către instanţa de apel a prevederilor normelor materiale, cît şi circumstanţelor faptice a cauzei.

La fel indică că cauza a fost examinată şi cu încălcarea normelor procesuale, şi anume cu încălcarea regulilor privind limba de desfăşurare a procesului, ceia ce s-a exprimat prin neasigurarea sa, ca persoanei care nu posedă limba de stat, a unui interpret la şedinţele de judecată din 03 iulie 2013, 17 iulie 2013 şi 24 iulie 2013, iar ca urmare, dînsul a fost lipsit de posibilitate de a face cunoştinţă cu actele anexate la materialele cauzei în cadrul şedinţelor menţionate, de a înainta cereri şi demersuri cît şi de a expune opinia sa vis-a-vis de probele şi susţinerile invocate. Totodată, indică că instanţele nu au soluţionat problema antrenării în proces, în calitate de intervenienţi accesorii, a lui Vlah Vasilie şi Vlah Ella, care sunt debitori ipotecari, considerînd că hotărîrea pronunţată la caz ar putea să influenţeze drepturile sau obligaţiile lor faţă de una din părţi.

La data de 22 noiembrie 2013, BC „ProCreditBank” SA la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că la data de 29 mai 2007, ÎCS „Procredit” SA în conformitate cu contractul de împrumut nr.C18092/C22259 (modificat şi completat ulterior) a acordat ÎI „Vlah Domnovici” un împrumut în sumă de 28000,00 dolari SUA, pe un termen de 60 luni cu scadenţa la data de 04 iunie 2012. Ulterior, la data de 19 septembrie 2008, ÎCS „ProCredit” SA conform contractului de împrumut nr.C18092/C23156 (modificat şi completat ulterior) a mai acordat ÎI „Vlah-Domnovici” un împrumut în sumă de 25000,00 dolari SUA, pe un termen de 60 luni cu scadenţa la data de 19 septembrie 2013. Contractele sus menţionate au fost semnate de către ca administratorul ÎI „Vlah – Domnovici” - Vlah Ella.

Menţionează că conform contractului de transmitere a activelor din 11 iunie 2010 contractele de împrumut sus menţionate au fost cesionate Băncii Comerciale „ProCredit Bank” SA, iar la data de 17 mai 2012 Banca la rândul său a cesionat drepturile de creanţă în privinţa împrumuturilor sus menţionate cât şi drepturile asupra garanţiilor cu care au fost garantate ÎI „Gheorghiu Veaceslav”. Indică că în conformitate cu prevederile contractelor de împrumut şi anume pct. 7.3. BC „ProCreditBank” SA obligată să notifice intimatul ÎI „Vlah-Domnovici despre cesiune, ceea ce a fost efectuat şi respectiv la data de 03 mai 2012 a expediat o notificare prin scrisoare recomandată pe adresa mun. Comrat, str. Ostrovschii 6, care a fost recepţionată la data 07 mai 2012 de către Vlah Ella – administratorul ÎI „Vlah- Domnovici”.

Afirmă că adresa pe care a fost expediată notificarea reprezintă adresa juridică a intimatului care a fost indicată în contractele de împrumut. Cu atât mai mult la materialele dosarului a fost anexat extrasul din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali unde adresa întreprinderii a rămas aceeaşi mun.

Comrat, str. Ostrovschii 6. Consideră neîntemeiată afirmaţia intimatei adusă atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel, precum că notificarea nu a fost recepţionată de Vlah Ella, din motivul că ultima nu se afla în ţară, or, din proba anexată la materialele dosarului, şi anume copia paşaportului străin, rezultă că Vlah Ella şi-a deschis viză în China pentru perioada 07 mai 2012-07 august 2012, cu o singură intrare, durata maximă de şedere 30 zile, respectiv ultima a ajuns în China cu escală prin Chişinău - Istanbul (16 mai 2012), Istanbul - China (17 mai 2012), după care s-a întors China - Istanbul - Chişinău (23 mai 2012 – 24 mai 2012), fapt ce denotă că ultima se află în ţară la data primiri notificării şi a primit notificarea personal, dovada fiind semnătura pe cotorul la data de 07 mai 2012. Cît priveşte argumentul intimatei cu referire la faptul că Banca nu a înştiinţat-o în mod corespunzător despre cesiunea creanţelor şi că a adus la cunoştinţă Băncii despre faptul că numai locuieşte pe adresa mun.

Comrat, str. Ostrovschii 6, dovada indicînd contractul de locaţiune a spaţiului locativ din 18 noiembrie 2010, consideră neîntemeiate şi lipsite de suport legal, deoarece, Vlah Ella nu a înştiinţat Banca despre schimbarea adresei juridice şi nu a publicat în Monitorul Oficial un aviz despre modificarea acesteia, cu atât mai mult că adresa de domiciliu a persoanei fizice nu are nimic comun cu adresa juridică a persoanei juridice. Insistă că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel precum că domiciliul Ellei Vlah este în mun. Comrat str. Cotovschii 102, ap.10, iar adresa la care a fost transmisă notificarea mun.

Comrat, str Ostrovschii 6 este adresa fostului sot al administratorului Vlah Ella - Vlah Vasile, deoarece intimata nu a demonstrat cu nici o probă în instanţa de judecată faptul ca Banca a fost înştiinţată despre schimbarea adresei juridice a întreprinderii, pe cînd adresa de domiciliu a administratorului întreprinderii nu are nimic comun cu adresa juridică a ÎI „Vlah-Domnovici” indicată în Registrul de stat a întreprinzătorilor individuali. Consideră că Banca a înştiinţat intimata în mod corespunzător la adresa juridică indicată în contractele de împrumut, respectiv obligaţia contractuală de notificare fiind îndeplinită în modul corespunzător.

Celelalte temeiuri invocate de instanţa de apel în motivarea deciziei din 04 septembrie 2013 referitor la faptul că, Gheorghiu Veaceslav, a participat în calitate reprezentant al lui Vlah Vasile în toate procesele de judecată şi la încheierea contractului de cesiune a acţionat tot în interesele lui şi că Vlah Ella a prezentat dovada faptului că a depus la data de 03 septembrie 2013 pe contul Băncii suma restantă în mărime de 495000 lei, consideră deviante de la obiectul litigiului care nu au nici o legătură cauzală cu valabilitatea juridică a contractului de cesiune a creanţelor din care urmează a fi lăsate fără examinare. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului deşi rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurenţilor, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 205), însă menţiunea cu privire la data expedierii acesteia lipseşte. Instanţa de recurs consideră că recurenţii ÎI „Gheorghiu Veaceslav” şi BC „ProCreditBank” SA s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 21 octombrie 2013 şi respectiv la 22 noiembrie 2013 în termen, mai mult că ultimul insistă că a recepţionat decizia instanţei de apel la data de 26 septembrie 2013, iar alte probe care ar confirma contrariu la materialele cauzei lipsesc. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva BC „ProCreditBank” SA şi ÎI „Gheorghiuv Veaceslav”, ÎI „Vlah-Domnovici” în persoana administratorului – Vlah Ella, a solicitat declararea nulităţii contractului de cesiune nr. 17/05/2012 din 17 mai 2012, încheiat între BC „ProCreditBank” SA şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav”.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecând apelul declarat de către ÎI „Vlah-Domnovici”, instanţa de apel a găsit drept greşită soluţia primei instanţe, a admis apelul Întreprinderii, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii prin declararea nulităţii contractului de cesiune a creanţelor nr. 17/05/2012 din 17 mai 2012 încheiat între BC „ProCreditBank” SA şi ÎI „Gheorghiu Veaceslav”. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, a reţinut că procedura de notificare prealabilă a ÎI „Vlah-Domnivici” şi administratorului Vlah Ella, nu au fost respectate.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat circumstanţele cauzei, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de ÎI „Vlah-Domnovici” şi respingerii acesteia. Astfel, pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la data de 29 mai 2007, Întreprinderea cu Capital străin „ProCredit” SA, conform contractului de împrumut nr. C18092/C22259, modificat şi completat ulterior, a acordat Întreprinderii Individuale „Vlah-Domnovici” un împrumut în sumă de 28000 dolari SUA, pe un termen de 60 luni, cu scadenţa la 04 iunie 2012 (f. d 9-18).

Ulterior, la data de 19 septembrie 2008, Întreprinderea cu Capital Străin „ProCredit” SA, conform contractului de împrumut nr. C18092/C23156, modificat şi completat ulterior, a mai acordat Întreprinderii Individuale „Vlah-Domnovici” un împrumut în sumă de 25000 dolari SUA, pe un termen de 60 luni, cu scadenţa la 19 septembrie 2013 (f.d. 19-27). Tot actele cauzei atestă că, contractele de împrumut menţionate, la data de 11 iunie 2010, au fost cesionate Băncii Comerciale „ProCreditBank” SA conform contractului de transmitere a activelor. Iar la data de 17 mai 2012, BC „ProCreditBank” SA, la rîndul său, a cesionat drepturile de creanţă în privinţa împrumuturilor acordate ÎI „Vlah-Domnovici”, cît şi drepturile asupra garanţiilor cu care au fost garantate Întreprinderii Individuale „Gheorghiu Veaceslav” (f.d.

6-8). Este cert că în temeiul contractelor de împrumut nr. C18092/C22259 din 29 mai 2007 şi nr. C18092/C23156 din 19 septembrie 2008, şi anume pct. 7.3 a acestora, BC „ProCreditBank” SA s-a obligat să notifice ÎI „Vlah-Domnovici” cu 10 zile înainte de cesiune, despre intenţia de a cesiona drepturile de creanţă terţilor. Totodată, la acelaşi capitol al contractului fiind stabilit că în cazul în care împrumutatul în decurs de acestea 10 zile nu va stinge datoria şi dobînda aferentă, cesiunea drepturilor de creanţă se va consideră acceptată de către împrumutatul, respectiv, ultimul refuzîndu-se de orice pretenţie referitor la cesiunea drepturilor de creanţă, inclusiv şi de litigiile judiciare în acest sens.

Incontestabil este şi faptul că, BC „ProCreditBanc”, conformîndu-se prevederilor contractuale menţionate, la data de 03 mai 2012, pînă la încheierea contractului de cesiune a creanţelor, a expediat pe adresa ÎI „Vlah-Domnovici” – mun. Comrat, str. Ostrovschii 6, o notificare, prin care i-a comunicat ultimei despre intenţia de a cesiona drepturile de creanţă ce rezultă din contractele de împrumut nr. C18092/C22259 din 29 mai 2007 şi nr. C18092/C23156 din 19 septembrie 2008 şi a înştiinţat-o despre faptul că odată cu semnarea Contractului de cesiune, persona terţă (cesionar) va fi subrogat în drepturile creditorului (f.d. 54-55). Iar la data de 07 mai 2012, notificare menţionată, a fost recepţionată de către administratorul ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella, ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

53). Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile administratorului ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella cu referire la faptul că, BC „ProCreditBank” SA, nu a executat corespunzător obligaţia de notificare, iar avizul de recepţie nu a fost semnat de dînsa, ci de fostul său soţ, Vlah Vasile, cu care este în relaţii ostile şi care a rămas să locuiască pe adresa mun. Comrat, str. Ostrovschii 6, pe cînd dînsa locuieşte pe o altă adresă, şi anume, mun. Comrat, str. Cotovschii 102, ap.10. Aceasta deoarece, actele cauzei atestă cu certitudine că, adresa, la care a fost expediată notificarea, reprezintă adresa juridică a ÎI „Vlah-Domnovici”, care a fost indicată atît în actele de constituire a întreprinderii, cît şi în contractele de împrumut.

Cu atît mai mult că, în Registrului de stat al întreprinzătorilor individuali, sediul ÎI „Vlah-Domnovici” la fel a fost indicat în mun. Comrat, str. Ostrovski 6 (f.d. 51). În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 67 Cod civil, care indică că, persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. Stabilirea şi schimbarea sediului sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării de stat. Adresa poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă. Toate documentele şi scrisorile intrate la sediu se consideră recepţionate de către persoana juridică. Persoana juridică este obligată să publice un aviz în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea sediului sub sancţiunea plăţii de daune-interese.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, administratorul ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella, nu a comunicat BC „ProCreditBank” despre modificarea sediului întreprinderii şi nici nu a publicat în Monitorul Oficial al RM un aviz, în acest sens, mai mult că, această condiţie a fost stabilită expres şi la Capitolul 5 lit. h) a contractelor de împrumut, pe cînd contractul de locaţiune, invocat de intimata, nu constituie o dovada comunicării BC „ProCreditBank” despre modificarea sediului întreprinderii, în sensul normei citate. La caz, independent de acest aspect, este neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că BC „ProCreditBank” avea la cunoştinţă despre modificarea sediului ÎI „Vlah-Domnovici” pe adresa mun.

Comrat, str. Cotovschii 102, ap.10, reţinînd în acest sens cererea de chemare în judecată înaintată de BC „ProCreditBanc” împotriva Ellei Vlah şi intervenient accesoriu ÎI „Vlah-Domnovici”, deoarece din conţinutul cererii menţionate rezultă că BC „ProCreditBank” SA în calitate de pîrît a invocat pe Ella Vlah de la care se cere deposedarea silită a bunurilor gajate, respectiv invocînd adresa de domiciliul acesteia, iar ÎI „Vlah-Domnovici” fiind indicat în calitate de intervenient accesoriu cu sediul în mun. Comrat, str. Ostrovschii 6, adresa care a fost invocată atît în contract, cît şi în Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali (f.d.

37). De altfel, se reţine drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu privire la netemeinicia susţinerilor administratorului ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella precum că drept dovada imposibilităţii recepţionării notificării expediate de BC „ProCreditBank” serveşte şi faptul că în perioada încheierii contractului de cesiune a creanţelor din 17 mai 2012 se afla peste hotarele ţării, deoarece din conţinutul paşaportului, invocat drept probă de intimată, rezultă incontestabil că, Vlah Ella şi-a deschis viza în China pentru perioada 07 mai 2012 – 07 august 2012, cu o singură intrare şi durata maximă de şedere 30 zile.

Astfel, Ella Vlah s-a deplasat în China cu escală prin Chişinău – Istanbul (16 mai 2012), Istanbul – China (17 mai 2012), după care s-a întors China - Istanbul – Chişinău (23 mai 2012 – 24 mai 2012), ceea ce denotă că administratorul ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella, la data recepţionării notificării se afla pe teritoriul Republicii Moldova, respectiv a primit notificarea, iar dovada constituind semnătura aplicată pe avizul de recepţie la data de 07 mai 2012. La fel justificat, prima instanţă, a respins şi argumentul administratorului ÎI „Vlah-Domnovici” – Vlah Ella cu referire la faptul că transmiterea cesiunii de creanţă unei terţe persoane creează o situaţie de incertitudine şi persoana căruia i-a fost transmisă nu este un participant profesionist al pieţei financiare, corect remarcând că această susţinere este lipsită de suport legal şi probatoriu, or BC „ProCreditBank” a acţionat în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare care a cesionat dreptul său de creanţă unei terţe persoane, exercitînd, astfel, un drept prevăzut de lege şi de contract.

Cît priveşte afirmaţiile intimatei, susţinută şi de instanţa de apel, cu referire la faptul că, Gheorghiu Veaceslav, a participat în calitate de reprezentant al lui Vlah Vasile, fostului său soţ, în toate procesele de judecată şi la încheierea contractului de cesiune a acţionat tot în interesele lui şi că a prezentat dovada faptului că a depus la data de 03 septembrie 2013 pe contul Băncii suma restantă în mărime de 495000 lei, instanţa de recurs le consideră deviante de la obiectul litigiului, care nu au nici o legătură cauzală cu valabilitatea juridică a contractului de cesiune a creanţelor, şi care urmează a fi lăsate fără apreciere şi examinare. În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea înaintată de ÎI „Vlah-Domnovici”.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de către Întreprinderea Individuală „Gheorghiu Veaceslav” şi Banca Comercială „ProCreditBank” Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 septembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Vlah Domnovici” împotriva Băncii Comerciale „ProCreditBank” Societate pe Acţiuni şi Întreprinderii Individuale „Gheorghiu Veaceslav” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune a creanţelor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva