2rac-78/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A.Us nr.2rac-78/14 instanţa de apel: N.Budăi, A.Nogai, V.Pruteanu ÎNCHEIERE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rogob”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Adenosar” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Rogob” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rogob” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 02 aprilie 2013 c o n s t a t ă La 31 ianuarie 2013 SRL „Adenosar” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Rogob” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii a invocat că, la 02 noiembrie 2012, SRL „Adenosar”, în calitate de transportator a încheiat cu SRL „Rogob”, în calitate de client două contracte de prestare a serviciilor de transport, contractul-comandă nr.1108 şi contractul-comandă nr.1109. Susţine că în temeiul acestor contracte SRL „Rogob” a beneficiat de serviciile de transport prestate de către SRL „Adenosar”, ce constau în livrarea mărfii din Germania în Republica Moldova. Pentru serviciile de transport, s-a convenit plata sumei de 1 900 euro ( pct.6 din contractul comandă din 02 noiembrie 2012) şi respectiv 2 900 euro (pct.6 din contractul comandă din 02 noiembrie 2012). Sumele băneşti ce constituie tariful de transport urmau a fi achitate în termen de 5 zile de la predarea CMR-scrisoarea de transport internaţional.

( pct.8 al contractelor comandă). Afirmă că fiind transportată marfa în două mijloace de transport, scrisoarea de transport internaţional nr.0021313 a fost înmînată pîrîtului la 14 noiembrie 2012, iar scrisoarea de transport internaţional nr.0021515 a fost înmînată la 16 noiembrie 2012. Suplimentar la actele încheiate, părţile au confirmat prestarea serviciilor de transport prin semnarea actelor de predare-primire a serviciilor cu suma de 45352,81 lei şi respectiv suma de 29713,91 lei. În acelaşi scop şi în vederea reflectării contabile s-a eliberat şi facturile fiscale ce justifică sumele datorate de către pîrît :45352,81 lei şi 29713,91 lei, iar în total 75066,72 lei. Mai menţionează reclamantul că pînă în prezent din suma datorată de către SRL „Rogob” a fost achitat doar 10 000 lei, deşi potrivit contractelor încheiate obligaţiile de plată urmau a fi executate în termen de 5 zile de la predarea CMR.

Despre datoria existentă de 65 066,72 lei, pîrîtul este în cunoştinţă de cauză, însă nu a luat nici o atitudine în acest sens, fiind somat pentru efectuarea plăţii. Susţine reclamantul că reieşind din prevederile contractelor comandă încheiate la 02 noiembrie 2012, în cazul neachitării în termen a plăţilor, clientul ( SRL „Rogob” )va suporta şi plata penalităţilor în mărime de 1% pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel fiind formată datoria de 65 066,72 lei, aplicînd cota de 1% pentru fiecare zi de neexecutare a obligaţiei principale, pîrîtul urmează să achite penalitatea în mărime de 39 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 02 aprilie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, fiind încasat din contul SRL „Rogob” în beneficiul SRL „Adenosar” datoria în sumă de 65066,72 lei şi penalitatea în mărime de 10 000 lei, fără a fi pusă sub executare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Rogob” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 02 aprilie 2013. La 02 decembrie 2013 SRL „Rogob” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013 şi parţială a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 02 aprilie 2013 cu emiterea unei noi decizii prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Rogob” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Rogob” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Rogob” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Rogob” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat