2rc-43/14 — Validarea creanţelor

prima instanţă – A. Gavriliţa dosarul nr. 2rc-43/14 DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursului declarat de către Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „MoldovaAstroVaz” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Salensta”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, prin care a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii Societatea cu Răspunderea Limitată „Salensta”, ÎI „Zinaida Druguş”, împotriva cererii de validare a creanţei înaintată de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe acţiuni în mărime de 425547,13 lei, constată: La 05 decembrie 2012, SA 2MoldovaAstroVaz” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Salentsa”, fiind invocat motivul incapacităţii de plată a unei datoriei în sumă de 196263 lei.

Drept dovadă celor invocate creditorul a anexat titlul executoriu nr. 2e-214/2011 din 13 martie 2012 şi încheierea executorului judecătoresc nr. 025-224/12 din 26 octombrie 2012 de restituire a titlului executoriu din motivul imposibilităţii executării creanţei. Prin încheierea Curţii da Apel Chişinău din data de 12 decembrie 2012, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul CA „MoldovaAstroVaz” SA privitor la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Salensta” cu sediul în mun. Chişinău, bd. Dacia 49/6, c/f 1003600038821, fiind dispusă aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 (în vigoare la acel moment).

În calitate de administrator provizoriu a fost desemnată ÎI „Druguş Zinaida”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Salensta”, fiind desemnată în calitate de administrator al insolvabilităţii aceeaşi persoană ÎI „Druguş Zinaida”. 1 Totodată a fost convocată şedinţa de validare a mărimii creanţelor şi s-a propus creditorilor SRL „Salensta” să depună creanţele iar creditorilor cu creanţe garantate şi celor care deţin un drept de separare a bunurilor să precizeze neîntîrziat bunurile din masa debitoare asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi să prezinte aceste dovezi judecăţii.

La data de 21 iunie 2013, BC „Victoriabank” SA a depus cererea instanţei de insolvabilitate prin care a solicitat admiterea creanţelor în mărime de 425547,13 lei În cadrul şedinţei de validare a creanţelor, examinîndu-se chestiunea validării creanţelor creditorilor Societăţii cu Răspundere Limitată „Salensta” şi audierea raportului administratorului privind starea masei debitoare, administratorul insolvabilităţii a contestat creanţa înaintată spre validare de creditorul BC „Victoriabank” SA în valoare de 425547,13 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Salensta”, ÎI „Zinaida Druguş” împotriva cererii de validare a creanţei, înaintată de către BC „Victoriabank” în mărime de 425547,13 lei.

În susţinerea soluţiei sale, instanţa de insolvabilitate a reţinut prevederile art. 141, şi art. 144 alin. (6) din Legea insolvabilităţii, menţionînd că cererea de validare înaintată de către BC „Victoriabank” SA în valoare de 425547,13 lei nu este întemeiată pe titlu executoriu, pe cînd în acest caz sarcina probaţiunii aparţinînd creditorului. Totodată cu referire la prevederile art. 144 alin.(4) a Legii insolvabilităţii, instanţa de insolvabilitate a concluzionat că, între creditorul BC „Victoriabank” SA şi SRL „Salensta” în proces de insolvabilitate, există litigiul de drept referitor la încasarea datoriei rezultate din contractul de credit nr. 4303 din 29 octombrie 2008 în valoare de 425547,13 lei, soluţionarea căruia nu cade sub competenţa instanţei de insolvabilitate.

La 03 decembrie 2013, BC „Victoriabank” SA a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admiterea şi validarea creanţei înaintate de către BC „Victoriabank” SA în suma totală de 34380,70 dolari SUA. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, susţinând că în baza contractului de credit nr. 3665 din 05 aprilie 2007 BC „Victoriabank” SA a acordat SRL „Salensta” , un credit în sumă de 80.000,00 dolari SUA, scadent la data de 31 decembrie 2010. Susţine că la data intentării procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Salensta”, şi anume la 20 mai 2013, suma datoriei ultimei faţă de Bancă conform contractului de credit menţionat mai sus, constituie 34380,70 dolari SUA, dintre care 18919,47 dolari SUA- soldul creditului, 13138,50 dolari SUA – dobînda, 1948,73 – penalitate la dobîndă şi 374 dolari SUA – comision.

Menţionează că datoria indicată mai sus s-a confirmat prin rulajele de pe contul de credit care sunt anexate la dosar. Totodată, invocă datoria la creditul acordat conform contractului indicat mai sus, nu are cum să reiasă din altă parte decât din contractul de credit anexat, din rulajul indicat în extrasul din contul de credit şi cont curent, din inexistenţa ordinelor (dispoziţiilor) de transfer emise de către SRL „Salensta” conform cărora s-ar fi făcut plăţi cu destinaţia achitarea creditului. 2 Afirmă că unicul argument prompt în virtutea căruia ar fi putut să se certifice achitarea creditului, este prezentarea ordinelor de transfer avizate de către Bancă, conform cărora banii s-ar fi distribuit la plata pentru creditul eliberat, în sensul respectiv, în cadrul dezbaterilor judiciare instanţa de judecată a pus în sarcina administratorului insolvabilităţii prezentarea acestor ordine, însă administratorul insolvabilităţii nu l-ea prezentat invocând lipsa acestora.

Consideră că circumstanţa respectivă denotă temei pentru validarea creanţei înaintate de către Bancă, însă instanţa de judecată şi-a axat poziţia pe raportul companiei de audit SRL “Consulting-Modern”, prin care se explică că SRL „Salensta” a mai beneficiat de un credit eliberat de către BC „Victoriabank” SA conform contractului de credit nr. 3556 din 28 decembrie 2006 în sumă de 1000 000 lei şi acesta a fost achitat, însă datoria la creditul acordat conform contractului de credit cu nr. 3665 din 05 aprilie 2007, care şi este obiect a validării din speţă, a rămas neachitată în cuantumul sumelor indicate mai sus.

Insistă că instanţa de insolvabilitate nu a estimat corect concluziile companiei de audit, deoarece referitor la achitările făcute conform contractului de credit cu nr. 3665 din 05 aprilie 2007 pentru care se solicită validarea creanţei, compania de audit nu s-a pronunţat în general, dat fiind faptul că nu dispunea de extrasele necesare eliberate de către bancă. Totodată, invocă că în situaţia în care creditul obiect al validării, s-ar fi achitat de către SRL „Salesta” în modul în care se invocă de către administratorul insolvabilităţii, efectuarea plăţilor la achitarea creditului ar fi avut loc din conturile curente ale întreprinderii, în conturile de credit ale acesteia, însă conform extraselor din conturile curente ale SRL „Salensta”, emise pentru perioada din 05 aprilie 2007 – 20 mai 2013, anexate recurs rezultă că după data de 30 septembrie 2011 de către debitor nu a mai fost făcută nici o plată la credit.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat şi urmează a fi admis cu casarea încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Salensta”, iar în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnat ÎI „Druguş Zinaida”. Totodată a fost dispusă convocarea primei adunări de raportare şi validare a creanţelor pentru 23 ianuarie 2013, ora 10:00 în incinta Curţii de Apel Bălţi. Prin aceiaşi hotărâre a fost convocată şedinţa de validare a mărimii creanţelor şi s- a propus creditorilor SRL „Salensta” să depună creanţele iar creditorilor cu creanţe garantate şi celor care deţin un drept de separare a bunurilor să precizeze neîntîrziat bunurile din masa debitoare asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi să prezinte aceste dovezi judecăţii.

3 La 21 iunie 2013, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de validare a creanţelor, solicitând admiterea acesteia şi validarea creanţei faţă de SRL „Salensta” în sumă de 425547,13 lei, cu includerea băncii şi sumei creanţei validate în tabelul creanţelor. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Salensta”, ÎI „Zinaida Druguş” împotriva cererii de validare a creanţei, înaintată de către BC „Victoriabank” în mărime de 425547,13 lei. Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii menţionate în raport cu criticele formulate în recurs şi materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile la caz, instanţa de recurs consideră că încheierea dată este una greşită, fiind emisă fără a fi respectată procedura şi cadrul legal în temeiul cărui urma a fi soluţionată o cerere de validare a creanţei a unui potenţial creditor.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. În conformitate cu prevederile art. 144 alin. (4) al aceleaşi legi, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată.

În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152. Cu referire la prevederile normelor de drept invocate, instanţa de recurs constată cu certitudine că, întru respectarea procedurii de soluţionare a litigiului legat de creanţele contestate, creditorul BC „Victoriabank” a depus cerere de validare a creanţelor, conform art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii.

Însă, instanţa de insolvabilitate a admis contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Salensta”, ÎI „Zinaida Druguş” împotriva cererii de validare a creanţei, înaintată de către BC „Victoriabank” în mărime de 425547,13 lei, reţinînd în acest sens, că cererea de validare a creanţelor menţionată nu este întemeiată pe titlu executoriu, iar între creditorul BC „Victoriabank” SA şi SRL „Salensta” în proces de insolvabilitate, există litigiul de drept referitor la încasarea datoriei rezultate din contractul de credit nr. 4303 din 29 octombrie 2008 în valoare de 425547,13 lei, soluţionarea căruia nu cade sub competenţa instanţei de insolvabilitate.

Colegiul consideră ilegală această soluţie, deoarece provine din interpretarea şi aplicarea eronată a prevederilor Legii insolvabilităţii, or, instanţa de insolvabilitate, deşi a constatat la caz litigiul de drept între creditorul BC „Victoriabank” SA şi SRL „Salensta” în proces de insolvabilitate, totodată a admis contestaţia administratorului insolvabilităţii şi a respins cererea BC „Victoriabank” SA cu privire la validarea creanţelor, fără a verifica temeinicia susţinerilor invocate de ultimul şi fără a motiva soluţia la care a ajuns. 4 În consecinţă instanţa de recurs constată că instanţa de insolvabilitate era obligată să examineze şi să verifice temeinicia cererii BC „Victoriabank” SA de validare a creanţelor prin prisma art. 144 a Legii insolvabilităţii şi să intenteze conform normei citate proces separat de confirmare a creanţei, or la caz instanţa de insolvabilitate nu s-a expus asupra fondului acestui litigiu de drept legat de creanţele înaintate.

Urmare a celor constatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie va dispune admiterea recursului declarate cu restituirea pricinii spre rejudecarea cererii de validare a creanţelor înaintate de BC „Victoriabank” SA. La rejudecarea cererii instanţa urmează să ţină cont de cele indicate în prezenta decizie, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importantă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013, prin care a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Salensta”, ÎI „Zinaida Druguş” împotriva cererii de validare a creanţei, înaintată de către BC „Victoriabank” în mărime de 425547,13 lei şi de a restitui pricina spre rejudecare. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acţiuni.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „MoldovaAstroVaz” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Salensta”, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii înaintate de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acţiuni cu privire la validarea creanţelor. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5