3ra-161/14 — Obligarea furnizării informaţiei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: O. Vornicescu dosarul nr. 3ra-161/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ruslan Nastas, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ruslan Nastas împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ruslan Nastas şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 28 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 05 decembrie 2012, Ruslan Nastas a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform procedurii stabilite de către pârât, plasată pe site-ul oficial www.justice.gov.md, în vederea înregistrării asociaţiei obşteşti, urmează a fi confirmată denumirea acesteia de către pârât. Menţionează că prin scrisoare recomandată, pârâtului i-a fost expediat un demers, prin care a solicitat confirmarea mai multor variante de denumiri ale asociaţiei, care a fost recepţionat de către acesta la 17 octombrie 2012. Susţine că pînă în prezent, pârâtul, contrar prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la petiţionare, nu a oferit nici un răspuns. Afirmă că neoferirea răspunsului în termenele stabilite tergiversează procedura de înregistrare a asociaţiei, fapt care îl împiedică atît pe el, cît şi pe susţinătorii săi să promoveze ideile prin intermediul structurilor de bază ale societăţii civile, care sunt organizaţiile necomerciale, fiind adus şi un prejudiciu moral în proporţiile solicitate.

Prin urmare, solicită obligarea pârâtului să-i elibereze răspuns la demersul cu privire la confirmarea denumirii asociaţiei obşteşti, recepţionat pe 17 octombrie 2012 şi repararea prejudiciului moral cauzat prin neeliberarea răspunsului în termen în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligat Ministerul Justiţiei să elibereze lui Ruslan Nastas în termen de 15 zile de la devenirea definitivă a hotărârii un răspuns detailat la demersul de constatare a denumirilor asociaţilor obşteşti, depus la 17 octombrie 2012. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ruslan Nastas şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ruslan Nastas a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea pretenţiei menţionate. Recurentul Ruslan Nastas, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti. Menţionează că instanţele judecătoreşti au constatat cu certitudine violarea dreptului său de a primi de la Ministerul Justiţiei răspuns în termen. Astfel, orice încălcare a dreptului duce la repararea prejudiciului cauzat. În cazul dat, nici o satisfacţie echitabilă ca urmare a constatării încălcării dreptului lezat nu s-a dispus nici de către prima instanţă şi nici de instanţa de apel.

Susţine că instanţele judecătoreşti au ignorat totalmente practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie, conform căreia neoferirea unui răspuns în termen deja produce efecte negative psihice pentru petiţionar de a-şi realiza un interes al său, interes ce face obiectul cererii, la care nu a primit răspunsul solicitat în termen. Deci, instanţele judecătoreşti, în majoritatea cazurilor cînd se constată asemenea încălcări, revine dreptul/obligaţia de a stabili mărimea prejudiciului cauzat reieşind din complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor relevante. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ruslan Nastas nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Ruslan Nastas ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Ruslan Nastas se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi