2ra-3352/13 — Anularea înregistrării mărcii.

Dosarul nr. 2ra-3352/13 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecător: M.Anton Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva IonVîlcov, Vera Macinskaia examinând recursul declarat de Î.M „Vitamark-Ucraina” S.R.L. şi Agenţia de Stat pentru Protecţie Intelectuală, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Orhei-Vit” către S.R.L. „Rumitox”, succesor procedural Î.M. „Vitmark-Ucraina” S.R.L., intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, privind anularea înregistrării mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, prin care cererea de chemare în judecată depusă de către S.A.

„Orhei-Vit” a fost admisă, ACONSTATAT : La 16 septembrie 2011, S.A. „Orhei-Vit” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către S.R.L. „Rumitox”, succesor procedural Î.M. „Vitmark-Ucraina” S.R.L., intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, privind anularea înregistrării mărcii. În motivarea acţiunii indică reclamanta că, la 13 iunie 2011, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a înregistrat după titularul S.R.L. „Rumitox” marca combinată, individuală nr.21483, JAFFA NATURA, depozit nr.024948 din 13 februarie 2009, pentru produsele clasei 32 conform clasificării de la Nisa. Susţine reclamanta că, elementul JAFFA din conţinutul mărcii combinate JAFFA NATURA este susceptibil de a induce în eroare consumatorul vizavi de provenienţa/originea geografică a produsului.

Desemnarea JAFFA reprezintă o indicaţie geografică din Israel. 1 Indică reclamanta că înregistrarea desemnării JAFFA NATURA, în calitate de marcă pe numele unui titular autohton precum este S.R.L „Rumitox", va induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea produselor sau serviciilor. Pentru a nu induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea produselor sau serviciilor marcate cu desemnări, care conţin denumiri sau indicaţii geografice, în Legea nr. 66-XVI din 27.03.2008 legiuitorul a prevăzut procedura specială pentru înregistrarea indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate. Astfel, pentru a beneficia de o indicaţie sau o denumire geografică înregistrată, titularul urmează să prezinte caietul de sarcini, prin care să probeze originea sa sau a produselor, sau servicii pentru care se solicită înregistrarea.

Totodată indică reclamanta că, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, la înregistrarea mărcii nominalizate nu a ţinut cont de faptul că, aceasta conţine integral desemnarea JAFFA, care reprezintă o denumire de origine deja protejată pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu Angajamentul de la Lisabona privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaţională din 31.10.1958, înregistrată cu nr.512 din 17 octombrie 1969, titularul acesteia fiind înregistrat „The Citrus Marcheting Board”, Tel-Aviv, Israel. Astfel, marca „JAFFA NATURA” a fost înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, deşi au existat suficiente motive de refuz, specificate în Legea nr.38-XVI din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor, or, inadmisibilitatea înregistrării desemnării JAFFA, ca element protejabil al unei mărci combinate este reflectat în scrisoarea AGEPI nr.1412 din 21.09.2009, executată la interpelarea S.A.

„Orhei-Vit” privitor la posibilitatea înregistrării mărcii JAFFA. Reclamanta S.A „Orhei-Vit" menţionează că, anterior S.R.L. „Rumitox” şi Î.M. „Yitmark-Ucraina” S.R.L., în calitate de producător al mărfurilor, la care urmează să fie aplicată marca JAFFA NATURA, au avut încercări de a înregistra pe teritoriul Republicii Moldova mărci formate exclusiv din desemnarea JAFFA, fie mărci combinate, având în componenţă desemnarea respectivă, însă AGEPI a refuzat înregistrarea mărcilor respective. Menţionează reclamanta că, elementul NATURA nu putea fi înregistrat ca element al mărcii, întrucât este similar cu o marcă anterioară înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova pentru aceeaşi clasă de produse, marcă combinată, individuală nr.12910, NATURALIS înregistrată din 07.11.2005 pentru clasele de produse 29, 32 ale clasificării de la Nisa, ce aparţine S.A.

„Orhei-Vit” şi totodată, aduce atingere unui alt drept de proprietate industrială protejat conform legii. S.A. „Orhei-Vit” a înregistrat ca desen industrial ambalajul produselor sub marca comercială NATURALIS ca parte integrantă a unui întreg creat de compania produsului său, ceea ce a fost fixat în certificatul de înregistrare a DMI nr.801. 2 Mai mult decât atât, anterior, marca comercială NATURALIS, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2008 a fost recunoscută notorie pe teritoriul Republicii Moldova începând cu luna martie 2007, iar utilizarea mărcii JAFFA NATURA, având elementul NATURA similar mărcii notorii, ar aduce un profit nemeritat din caracterul distinctiv şi renumit al mărcii notorii.

Astfel, consideră că şi din perspectivele analizei celui de al doilea element al mărcii comerciale JAFFA NATURA, aceasta nu putea fi înregistrată, întrucât sunt prezente motive relative de refuz specificate în Legea privind protecţia mărcilor. Reiterează reclamanta că, atât Curtea de Apel Chişinău, cât şi Curtea Supremă de Justiţie prin hotărâri judecătoreşti au constatat cu certitudine că denumirea NATURA prin elementele sale este susceptibilă de nerecunoscut dintre produsele NATURALIS, deoarece sânt asemănătoare până la gradul de confuzie prin reprezentarea grafică, cuvinte, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, în special forma produsului, ambalajul Tetra Park, iar datorită asemănării din punct de vedere semantic a denumirii NATURA cu marca NATURALIS este prezent riscul de a duce în eroare consumatorul din motivul identităţii şi similitudinii produselor acoperite de ambele semne.

Consideră reclamanta că, prin înregistrarea mărcii comerciale JAFFA NATURA după S.R.L. „Rumitox”, AGEPI a admis situaţia în care a fost înregistrată o marcă care este similară până la gradul de confuzie cu o marcă NATURALIS, anterior înregistrată pe numele S.A. „Orhei-Vit” şi devenită notorie în Republica Moldova, induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică, calitatea ori natura produsului şi nu în ultimul rând conţine denumire de origine înregistrată şi protejată pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, există motive absolute de nulitate stipulate m Legea privind protecţia mărcilor. Reclamanta S.A. „Orhei-Vit” solicită instanţei de judecată: - anularea înregistrării mărcii nr.21483 JAFFA NATURA după S.R.L.

„Rumitox” pentru totalitatea produselor pentru care marca a fost înregistrată; aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, şi anume:  a suspenda valabilitatea certificatului de înregistrare a mărcii nr. 21483 JAFFA NATURA şi de a interzice S.R.L. „Rumitox” efectuarea oricăror acţiuni de utilizare a mărcii respective;  a interzice S.R.L. „Rumitox” importul mărfurilor cu denumirea JAFFA NATURA;  a interzice S.R.L. „Rumitox” realizarea mărfurilor cu denumirea JAFFA NATURA pe întregul teritoriului a Republicii Moldova;  a interzice S.R.L. „Rumitox” utilizarea mărcii comerciale JAFFA NATURA în activitatea comercială şi de publicitate, ce încalcă drepturile sale, până la soluţionarea litigiului de către instanţa de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2011 a fost primită cererea de chemare în judecată depusă de către S.A. „Orhei-Vit”, a fost admisă 3 cererea de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii depusă de către S.A. „Orhei-Vit”, a fost suspendată valabilitatea certificatului de înregistrare a mărcii nr.21483 JAFFA NATURA, a fost interzis S.R.L. „Rumitox” efectuarea oricăror acţiuni de utilizare a mărcii respective, a fost interzis S.R.L. „Rumitox” importul mărfurilor cu denumirea JAFFA NATURA, realizarea mărfurilor cu denumirea JAFFA NATURA pe întregul teritoriu al Republicii Moldova şi utilizarea mărcii comerciale JAFFA NATURA în activitatea comercială şi de publicitate, ce încalcă drepturile sale, până la examinarea pricinii în fond.

S.R.L. „Rumitox” a depus cerere de recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii primei instanţe în partea admiterii cererii de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii şi emiterea în această parte a unei noi încheieri cu privire la respingerea cererii de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2011 s-a admis recursul declarat de S.R.L. „Rumitox”, s-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03.11.2011, pricina fiind restituită în Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii cu privire la aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii depuse de S.A. „Orhei- Vit”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 s-a admis demersul înaintat de S.A.

„Orhei-Vit”, fiind dispusă înlocuirea pârâtului S.R.L. „Rumitox” cu succesorul procedural Î.M. „Vitmark-Ucraina” S.R.L, admiterea cererii de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii depusă de S.A. „Orhei-Vit”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10aprilie 2013 s-a admis recursul declarat de S.R.L. „Rumitox”, s-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06.12.2012 cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, cereree de chemare în judecată depusă de către SA „Orhei-Vit" către S.R.L „Rumitox", succesor procedural Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, privind anularea înregistrării mărcii, a fost admisă.

S-a dispus anularea mărcii nr.21483 JAFFA NATURA, înregistrată de Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală a Republicii Moldova la data de 13.06.2011 pe numele solicitantului S.R.L „Rumitox" cu numărul de depozit 024948, pentru totalitatea produselor înregistrate clasa 32, titular al mărcii Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 09 august 2013, Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L. a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către SA „Orhei-Vit", să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurentul indică încălcarea de către instanţa de judecată a normelor de drept material, au fost interpretate greşit actele normative 4 naţionale şi prevederile tratatelor internaţionale, aderate de RM, precum şi drepturile şi interesele legitime.

Copia motivată a hotărîrii instanţei de apel a fost trimisă în adresa recurentului la 10 iunie 2013. Conform avizului de recepţie copia motivată a fost recepţionată la 24 iunie 2013, iar recursul a fost declarat la 09 august 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. La 19 august 2013 Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013. În motivarea cererii de recurs, recurentul consideră hotărîrea primei instanţe ca ilegală şi pasibilă de anulare deoarece argumentele aduse s-au apreciat unilateral, fără a se aprecia şi cereta argumentele invocate.

Mai mult ca atît la adoptarea hotărîrii primei instanţe, s-au aplicat greşit normele de drept material cu interpretarea eronată a legii şi a prevederilor legislaţiei în vigoare. Copia motivată a hotărîrii instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 24 iunie 2013, iar recursul a fost depus la 19 august 2013 astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţa înaintată de AGEPI la cererea de recurs declarată de către Î.M „Vitmark Ucraina” S.R.L., a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 30 septembrie 2013. Ulterior, la 29 octombrie 2013 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa înaintată de către reprezentantul S.A.

„Orhei-Vit” – Oleg Şeinman la cererile de recurs declarate de Î.M „Vitmark Ucraina” S.R.L. şi AGEPI. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, S.A „Orhei-Vit" s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către S.R.L „Rumitox", succesor procedural Î.M „Vitmark-Ucraina" S.R.L, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, privind anularea înregistrării mărcii combinate, individuale nr.21483, JAFFA NATURA, depozit nr.024948 din 13.02.2009, pentru produsele clasei 32 conform clasificării de la Nisa.

Instanţa de judecată a stabilit că, conform cererii de înregistrare a mărcii nr. depozit 024948 din 13.02.2009, pârâtul S.R.L „Rumitox" a solicitat înregistrarea mărcii combinate „JAFFA NATURA" pentru produse din clasa 32. În rezultatul examinării semnului solicitat, prin decizia Departamentului mărci, modele şi desene industriale din 18.03.2010 s-a respins înregistrarea mărcii combinate, individuale 5 nr.21483, JAFFA NATURA, depozit nr.024948 din 13.02.2009, pentru produsele clasei 32 conform clasificării de la Nisa dat fiind faptul că s-a constatat că, acesta este similară cu denumirea de origine „JAFFA" nr.512 din 17.10.1969 înregistrată pe numele „The Citrus Marketing Board", Israel (în temeiul art.8 alin.(l) lit.b) al Legii privind protecţia mărcilor), precum şi că conţine elementul „JAFFA" în componenţa mărcii solicitate, care reprezintă indicaţie geografică JAFFA (partea sudică antică a oraşului israelian Tel Aviv) şi ar putea induce în eroare consumatorul privind locul de provenienţă a produselor (în temeiul art.7 alin.(l) lit.g) al Legii privind protecţia mărcilor.

Ulterior, la 17.05.2010, S.R.L „Rumitox" a depus contestaţie împotriva deciziei nominalizate, iar prin hotărârea Comisiei de contestaţii a AGEPI din 29.03.2011 s-a dispus abrogarea deciziei Departamentului mărci, modele şi desene industriale din 18.03.2010 privind respingerea cererii de înregistrare a mărcii combinate JAFFA Natura nr. depozit 024948 din 13.02.2009, cu dispunerea înregistrării mărcii combinate, individuale nr.21483, JAFFA NATURA, depozit nr.024948 din 13.02.2009, pentru produsele clasei 32 conform clasificării de la Nisa. Drept urmare, la data de 13.06.2011, AGEPI a înregistrat după titularul S.R.L „Rumitox" marca combinată, individuală nr.21483, JAFFA NATURA, depozit nr.024948 din 13.02.2009, pentru produsele clasei 32 conform clasificării de la Nisa.

Din materialele cauzei se constată cu certitudine că S.R.L „Rumitox" şi Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L. au solicitat la AGEPI înregistrarea mărcii JAFFA pe teritoriu Republicii Moldova. Tot din materialele cauzei se constată că de către S.R.L „Rumitox" şi Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L. în perioada dintre 2003-2009 au solicitat la AGEPI înregistrarea mai multor mărci cum ar fi : -JAFFA cu nr. de depozit 013857 din 14.11.2003; JAFFA cu nr. de depozit 019083 din 06.04.2006; JAFFA SELECT cu nr. de depozit 019084 din 06.04.2006; JAFFA GRAND cu nr. de depozit 019085 din 06.04.2006; JAFFA GOLD cu nr. de depozit 019148 din 06.04.2006; WORLD JUICE COLLECTION TRADE MARK JAFFA GOLD cu nr. de depozit 019086 din 07.04.2006; -WORLD JUICE COLLECTION TRADE MARK JAFFA GRAND cu nr. de depozit 019087 din 07.04.2006; -JUICE EXPERT JAFFA REGISTERED TRADE MARK SELECT cu nr. de depozit 019088 din 07.04.2006; - JAFFA NATURA cu nr. de depozit 024948 din 13.02.2009.

Este de constatat faptul că, la solicitarea de a înregistra mărcile susmenţionate AGEPI a refuzat înregistrarea acestora din motiv că în conformitate cu art.7 alin.(l), (2), (4) al Legii nr.588/1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, în 6 vigoare la acel moment, în calitate de mărci nu se înregistrează semnele identice sau similare care pot fi confundate cu denumirile de origine a produselor protejate în conformitate cu legea, precum şi cu indicaţiile geografice din Republica Moldova, exceptând cazurile când acestea sunt incluse ca elemente neprotejate în marca înregistrată pe numele persoanei autorizate să folosească o astfel de denumire sau indicaţie; nu se admite înregistrarea ca marcă sau elemente ale ei a semnelor false care ar putea duce în eroare consumatorul în privinţa unui produs, serviciu sau în privinţa producătorului acestora.

Astfel, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine ca dovadă admisibilă răspunsul Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală nr. 1412 din 21.09.2009, adresat S.A „Orhei-Vit", sau concluziile reţinute de autoritatea competentă privind înregistrarea mărcii „JAFFA” sunt întemeiate pe prevederile art. 5 a Legii privind protecţia mărcilor. Conform acestei legi pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Posibilitatea înregistrării unei mărci depinde de faptul, dacă aceasta corespunde prevederilor Legii.

Tot aici Colegiul reţine faptul că opinia concludentă a Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală expusă în acelaşi răspuns, care se axează pe faptul că reieşind din semnificaţia cuvîntului „JAFFA”, acesta reprezintă o denumire geografică din Israel şi poate servi în comerţ pentru a indica originea geografică a produselor sau serviciilor. În conformitate cu art..7 alin. (l) lit. c) Legii privind protecţia mărcilor, care stipulează expres că mărcile compuse exclusiv din astfel de semne sunt excluse de la protecţie. Astfel, ele ar putea fi înregistrate în cadrul unei mărci combinate, ca elemente neprotejate abile, cu condiţia că marca nu va induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea geografică a produselor/serviciilor art.7 alin.(l) lit.g) al Legii, fapt similar desemnării „JAFFA" dacă solicitantul ar fi din Israel.

Aici Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine faptul că, instanţa de fond corect a concluzionat asupra faptului că autoritatea emitentă în cazul desemnării în calitate de marcă ..JAFFA" mai persistă un alt aspect, ce constituie impediment la înregistrare şi care se referă la - denumirea de origine protejată pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu Aranjamentul de Ia Lisabona privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea lor internaţională, din 31.10.1958. Astfel, mărcile care conţin desemnarea „JAFFA" cad şi sub incidenţa art.8 alin.(4) lit.b) din Lege din 2008. Potrivit prevederilor art.7 alin. (4), denumirile de origine protejate pe teritoriul Republicii Moldova pot fi incluse în marcă, ca elementele neprotejate, doar în cazul în care solicitantul deţine dreptul de utilizare a denumirii respective.

7 Totodată, instanţa de recurs consideră necesar de a reitera şi prevederile art. 21 din Legea privind protecţia mărcilor, care statuiază expres că, (1) marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă: a) marca a fost înregistrată contrar prevederilor art.7; b) solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare.

La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. (2) O marcă înregistrată contrar prevederilor art.7 alin.(1) lit. b), c) sau d) nu poate fi declarată nulă dacă, în urma utilizării, ea a dobîndit, după înregistrare, un caracter distinctiv pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată. (3) În cazul în care motivul nulităţii vizează numai o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, nulitatea mărcii poate fi declarată numai în privinţa produselor şi/sau serviciilor respective.

În conformitate cu art. 2 alin.(l) al Legii privind protecţia mărcilor din 29.02.2008, marca de produs şi marca de serviciu constituie orice semn sau orice combinaţie de semne, susceptibile de reprezentare grafică, ce serveşte la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de produsele sau serviciile altei persoane fizice sau juridice, iar alin.(2) al articolului nominalizat stipulează că pot fi înregistrate ca mărci astfel de semne, cum ar fi: cuvintele (inclusiv numele de persoane), literele, cifrele, elementele figurative şi combinaţiile de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne perceptibile vizual.

Elementele figurative pot fi constituite din reprezentări grafice plane sau forme tridimensionale (în relief) cu o configuraţie distinctă, iar dispoziţiile art.4 alin.(l) şi (2) al aceleiaşi Legi stabilesc că protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului se asigură în temeiul înregistrării lor, în modul stabilit de prezenta lege, la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu excepţia mărcilor notorii protejate fără înregistrare în conformitate cu art.6-bis al Convenţiei de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. Protecţia juridică a mărcii şi a denumirii de origine a produsului înglobează aspectele referitoare la existenţa, achiziţionarea, aria de aplicare, 8 menţinerea drepturilor şi mijloacele de respectare a acestora, precum şi problemele referitoare la exercitarea drepturilor dobândite.

In temeiul art.6-bis al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1983, la care Republica Moldova a aderat în baza hotărârii Parlamentului RM nr.1328-XII din 11.03.1993, ţările uniunii se obligă, fie din oficiu dacă legislaţia ţării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică folosirea unei mărci de fabrică sau de comerţ care constituie o reproducere, imitaţie sau traducere putând crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a ţării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta convenţie şi ca fiind folosită pentru produse identice sau similare.

Se va proceda la fel atunci când partea esenţială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitaţie putând fi confundată cu aceasta. Conform art.10 bis alin.(3) lit.a) al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, vor trebui să fie interzise mai ales orice fapte care sunt de natură să creeze, prin oricare mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. Dispoziţiile art.10-bis al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, indică că ţările uniunii sunt obligate să asigure cetăţenilor uniunii o protecţie efectivă împotriva concurenţei neloiale. Constituie un act de concurenţă neloială orice act de concurenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială.

Studiind materialele dosarului în coraport cu cererile de recurs anexate, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că potrivit analizei diferenţiate a percepţiei mărcilor de suc Naturalis, S.A „Orhei-Vit" versus Natura (Vitmark-Ucraina), anexate la materiale pricinii denotă că denumirea celor două produse, Naturalis şi Natura, în faza recunoaşterii, face apel la aceiaşi categorie de cunoştinţe. Ţinând cont de faptul că în decizia de a procura un produs, cumpărătorul operează cu concepte supraordonate, care sunt mai uşor de accesat, iar calitatea produsului este asociată mai degrabă conţinutului semantic (sensul), decât imagistic (culoarea), se constată că decizia de a procura unul din produsele cercetate este slab diferenţiată, astfel, calităţile unui produs (Naturalis), notorietatea producătorului autohton (Orhei-Vit), asociativ pot fi atribuite celui (Vitmark-Ucraina).

Mai mult decât atât, ţinând cont de faptul că, conceptul supraordonat NATURA în prima fază a recunoaşterii, face apel la aceiaşi categorie de cunoştinţe. Denumirea şi stilistica inscripţiei celor două mărci Naturalis şi Natura, reieşind din datele cercetării, creează confuzii. Aceste confuzii sunt date de următoarele criterii: 9 linia curbată (specificul liniei care formează litera T prezentă în cuvântul Naturalis versus linia care subliniază cuvântul Natura). scrisul de mână, cursiv (ambii stimuli sunt scrişi cursiv, ori grafemele sunt percepute categorial după criteriul scris de mână). Rădăcina comună a celor doi stimuli favorizează interferenţa. Unicul criteriu de diferenţiere a celor două logouri este terminaţia „lis" a logo- ului ..Naturalis". Confuzia ce apare în perceperea diferenţiată a celor două cuvinte are la bază efectul primordialităţii cuvântului.

In acest sens, Completul Colegilui civil, comercial al Curţii Supreme de Justiţie reţine că hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 10.06.2013 conform căreia a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către S.A „Orhei-Vit", este una întemeiată şi bazată pe prevederi legale şi întemeiate. Dispoziţiile art.8 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1883 stabileşte că, numele comercial va fi protejat în toate ţările uniunii, fără obligaţia de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerţ.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care elementul „Natura" este unul esenţial, iar consumatorii, din considerentele enunţate, pot asocia ambele mărci între ele, creându-se, astfel, o confuzie între marca înregistrată pe numele S.R.L „Rumitox", cu marca înregistrată anterior pe numele reclamantei, SA „Orhei-Vit". Iar Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală urmează să asigure garantarea protecţiei dreptului de proprietate prin prisma art.46 alin.(l) din Constituţia RM, şi art.l din protocolul Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ale acestuia care prevăd că, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

În conformitate cu art.22 alin.(l) lit.a) al Legii privind protecţia mărcilor, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, şi în cazul când: a) există o marcă anterioară menţionată la art.8 alin.(2) şi se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(l) din articolul respectiv. Totodată, art.16 alin.(l) din Acordul TRIPS, privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ prevede că, titularul unei mărci de fabrica sau de comerţ înregistrate va avea dreptul exclusiv de a împiedica orice terţi acţionând fără consimţământul sau sa utilizeze în cadrul operaţiunilor comerciale semne identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare celor pentru care marca de fabrica sau de comerţ a fost înregistrată, in cazul in care o astfel de utilizare ar genera un risc de confuzie.

în caz de folosinţă a unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existenta riscului de confuzie va fi prezumata. Art.13 alin.(7) al Legii privind protecţia consumatorilor prevede că, o practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în 10 contextul situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o şi dacă această practică implică, orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu un alt produs, cu o altă marcă, cu numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent.

Prin urmare Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Crţii Supreme de Justiţie nu poate reţine argumentele invocate de către AGEPI în cererea de recurs, mai mult ca atît acesta este ca un garant în ceea ce ţine de relaţiile în domeniul protecţiei juridice şi folosirii mărcilor, iar prin aceasta, ei au dus la încălcarea principiilor instituite de Legea privind protecţia mărcilor, anume prin înregistrarea prin decizie a mărcii contestate, ce conţine elemente identice sau similare cu marca înregistrată anterior pe numele SA „Orhei-Vit". Toate acestea au menirea de a duce în eroare consumatorul în privinţa produselor realizate de către reclamanţi, fapt ce constituie termei de respingere a cererii de recurs ca fiind neîntemeiate.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că înregistrarea de către AGEPI a mărcii nr. nr.21483, „JAFFA NATURA", nu corespunde rigorilor Legii, aceasta neasigurând respectarea principiilor instituite prin Legea nominalizată, generând posibilitatea existenţei unei confuzii a consumatorilor între produsele şi serviciile oferite de reclamant şi S.R.L „Rumitox", instanţa de judecată ajunge la concluzia că, marca în litigiu a fost înregistrată contrar prevederilor legislaţii în vigoare.

În acest sens, instanţa respinge drept nefondate consideraţiunile AGEPI, conform căreia îmbinarea de cuvinte „JAFFA Natura" nu identifică anume asocierea cu zona geografică, ce desemna în antichitate partea sudică a oraşului Tel Aviv, Israel, şi respectiv, nu poate genera inducerea în eroare a consumatorului privind originea geografică a produsului, or această opinie este diametral opusă deciziilor emise anterior de Departamentului mărci, modele şi desene industriale privind refuzul în înregistrarea numeroaselor mărci, depuse de către aceluiaşi agent economic, în care se conţinea elementul verbal „JAFFA". Mai mult ca atît, în susţinerea celor menţionate, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie califică drept contradictorii şi nefondate concluziile Comisiei de contestaţii privind admiterea cererii în raport cu deciziile anterioare emise de către Departamentul mărci, modele şi desene industriale privind refuzul în înregistrarea numeroaselor mărci, care conţineau elementul verbal „JAFFA", or formula utilizată precum că la înregistrarea mărcii combinate, individuale nr.21483, JAFFA NATURA, solicitantul beneficiază de protecţia în limitele combinaţiei elementelor, apreciate în ansamblu şi nu separat,

iar elementul verbal „JAFFA" are mai multe semnificaţii decât cele constatate anterior 11 este una evident speculativă şi absolut eronată, dat fiindcă se exclud prin propriile acţiuni constatări şi concludente. Tot aici, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ca fiind neîntemeiate şi argumentele invocate de către recurentul Î.M „Vitmark Ucraina” S.R.L., deoarece în conformitate cu art.7 alin.(l) lit. g) al Legii privind protecţia mărcilor din 29.02.2008 expune obligativitatea refuzului în înregistrarea mărcilor care pot induce în eroare consumatorul în ceea ce priveşte calitatea sau natura produsului şi/sau serviciului, posibilitatea ce se regăseşte în prezenta speţă.

Concomitent, legislaţia în vigoare la data emiterii deciziei contestate prevedea necesitatea excluderii de către organul abilitat a oricărei posibilităţi de generare a unei confuzii a consumatorului referitor la produsele şi/sau serviciile prestate sub marca înregistrată şi să excludă orice posibilitate de inducere în eroare a consumatorului, concluzie ce reiese din normele citate mai sus, inclusiv în temeiul art. 7 al.(4) lit.a) al Legii nominalizate.

Iar conform art..26 al.(l) al Legii privind mărcile şi denumirile de origine din 22.09.1995 stabileşte că înregistrarea mărcii sau a denumirii de origine a produselor poate fi recunoscută nulă, integral sau parţial, în perioada termenului de valabilitate a acesteia, dacă: a) a fost efectuată cu încălcarea prezentei legi; b) folosirea mărcii induce în eroare consumatorul; c) s-au schimbat factorii naturali într-o zonă geografică; d) produsul pentru care este folosită o denumire de origine nu mai posedă calităţile deosebite specificate; e) au apărut alte motive întemeiate. Studiind probele administrate la dosar în coraport cu cererile de recurs, Completul găseşte temeiuri de a menţine hotărîrea primei instanţe ca fiind legală şi întemeiată, iar anularea înregistrării mărcii contestate reprezintă unicul procedeu de restabilire a drepturilor reclamantei dobândite în urma înregistrării mărcii după S.A.

„Orhei-Vit”, încălcate prin înregistrarea mărcii după S.R.L „Rumitox”. Mai mult de cît atît, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, prin înregistrarea mărcii contestate au fost încălcate drepturile reclamantei garantate de Legea privind mărcile şi denumirile de origine a produselor din 22.09.1995, cât şi art. l al Primului Protocol la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, având în vedere că în urma beneficierii de realizare a produselor sub marca înregistrată de SA „Orhei-Vit”, care practică activitate de antreprenoriat, şi care urmăreşte un scop de realizare a profitului drept urmare a vânzării şi promovării produselor realizate sub marca sa, identificată după gen, marca, care prin natura acesteia reprezenta de fapt, un bun de proprietate intelectuală.

12 Astfel, principiului legalităţii în sensul definit în jurisprudenţa CtEDO şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, expusă în hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 19.01.1998. publicată în M.O. nr.12-13/8 din 19.02.1998), reprezintă una din caracteristicile constituţionale ale statului de drept şi constituie obligaţiunea statului, autorităţilor lui publice, instituţiilor, persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuţiilor lor stabilite de Constituţie şi legi, cât şi aplicarea uniformă a legislaţiei în vigoare, care în speţă este concomitent confirmată şi prin acţiunile concludente ale părţii reclamate S.R.L „Rumitox”.

Colegiul judiciar reiterează şi confirmă drept contradictoriu şi formal argumentul pârâtului privind justificarea necontestării deciziilor AGEPI de respingere a mărcilor anterioare din lipsa de interes economic al solicitantului în acestea, or, acţiunile concludente ale acestuia realizate prin depunerea repetată la 13.02.2009 a cererii cu nr. de depozit 024948 pentru înregistrarea mărcii JAFFA NATURA denotă elocvent manifestarea acestui interes economic faţă de marcă, astfel, încât în conţinutul mărcii solicitate se regăseşte ca un fir roşu elementul verbal JAFFA, care este comun tuturor acestor mărci. Or, dispoziţiile art.l4 din Convenţie interzice tratarea în mod diferit a persoanelor aflate în situaţii compatibile (Fredin v. Suedia, 18.02.1991, Seria A nr.l92 § 60). Invers, faptul de a nu face diferenţe de tratament atunci când situaţiile nu sunt identice constituie de asemenea o discriminare (Thlimmenos v. Grecia, nr.34369/97 din 06.04.2000 §44).

în consecinţă diferenţa de tratamente în situaţii similare, precum şi orice similitudine de tratamente în situaţii diferite vor fi considerate discriminări în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile. Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că din materialele cauzei se constată că recurenţii nu au demonstrat care anume drepturi procedurale sau materiale au fost încălcate de către instanţa ierarhic inferioară, iar părţile în proces trebuie să invoce temeiurile de fapt şi de drept al pretenţiilor sale, şi avînd în vedere că instanţa de apel corect a elucidat pe deplin circumstanţele importante în vederea soluţionării litigiului dat, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile depuse de către Î.M „Vitmark Ucraina" S.R.L şi a Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, cu menţinerea hotărîrii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se resping recursurile depuse de către Î.M. „Vitmark Ucraina” S.R.L. şi a Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „Orhei-Vit” împotriva S.R.L. 13 „Rumitox”, succesor procedural Î.M. „Vitmark-Ucraina” S.R.L., intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, privind anularea înregistrării mărcii, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 14