2ra-2022/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Basarabeasca Dosarul nr. 2ra-2022/13 Judecător: V. Carapirea Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, M. Guzun, N. Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Caranicolov Valeri, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ivanov Stanislav către Iabanji Valeriu şi Caranicolov Valeri, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care apelul declarat de Caranicolov Valeri a fost respins, CONSTATĂ : La 17 iulie 2009, Ivanov Stanislav a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iabanji Valeriu, solicitînd încasarea datoriei în sumă de 2 350 euro, achivalentul a 36 571 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 15 iunie 2008, în prezenţa martorilor M. Tezec, I. Arabadji şi S. Arabadji a încheiat cu pîrîtul Iabanji Valeriu un acord de vînzare-cumpărare a automobilului FIAT PUNTO, fiind întocmită recipisa privind transmiterea sumei de 2 350 euro. Din spusele vînzătorului rezulta, că el este proprietarul automobilului procurat în Bulgaria de la Caranicolov Valeri şi care i-a eliberat procură. Caranicolov Valeri, la data vînzării nu a înaintat careva pretenţii asupra acestui fapt, însă la data de 25 aprilie 2009, inducînd-o în eroare pe mama sa, acesta a luat automobilul şi nu l-a mai restituit. Consideră, reclamantul, că dat fiind faptul, că vînzătorul a vîndut un bun asupra căruia nu avea nici un drept, contractul nu poate avea efecte juridice, el fiind nul, iar părţile urmează a fi repuse în poziţia iniţială.

Prin încheierea Judecătoriei Basarabeasca din 16 octombrie 2009, la cererea părţilor, în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Caranicolov Valeriu. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 29 decembrie 2011, acţiunea a fost admisă integral, s-a dispus încasarea de la Iabanji Valeriu şi Caranicolov Valeri în beneficiul lui Ivanov Stanislav suma de 2 350 euro, în valută naţională la momentul executării hotărîrii. 1 În motivarea soluţiei instanţa de fond a invocat prevederile art. 666, 668, 679, 680, 753 CC, menţionînd că autoturismul Fiat Punto a fost procurat de Stanislav Ivanov de la Valeriu Iabanji contra sumei de 2 350 euro, iar la 21.04.2009 Valeri Caranicolov, fără permisiunea lui S.Ivanov, a luat autoturismul din ograda părinţilor ultimului.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 29 decembrie 2011, Caranicolov Valeri a declarat apel împotriva acesteia, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinse pretenţiile lui Ivanov Stanislav către Caranicolov Valeri. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Caranicolov Valeri şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 29 decembrie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerinţele legii. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 12 aprilie 2013, Caranicolov Valeri a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2011 şi a hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 29 decembrie 2011, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă în partea încasării sumei de la Caranicolov Valeri.

În argumentarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu atragerea sa în proces, precum şi cu aplicarea sechestrului asupra automobilului litigios, deoarece acesta îi aparţine cu drept de proprietate. La fel, recurentul susţine că nu este clară poziţia instanţei în partea acceptării audierii martorilor indicaţi în recipisă, reieşind din dispoziţiile art. 211 CC. Caranicolov Valeri mai indică că instanţa de judecată a depăşit limitele judecării acţiunii, deoarece în materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma pretenţiile reclamantului către sine şi nici momentul atragerii sale în calitate de pîrît. Mai invocă recurentul încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de apel prin respingerea cererii de amînare.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Caranicolov Valeri a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea 2 cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, precum şi verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Potrivit materialelor cauzei, la 15 iunie 2008, Stanislav Ivanov a încheiat cu Iabanji Valeriu, în prezenţa lui Caranicolov Valeri un acord de vînzare-cumpărare a automobilului FIAT PUNTO, fiind întocmită recipisa privind transmiterea sumei de 2 350 euro.

Caranicolov Valeri, la data vînzării nu a înaintat careva pretenţii asupra acestui fapt, însă la data de 25 aprilie 2009, fără permisiunea lui Stanislav Ivanov, acesta a luat automobilul din ograda părinţilor ultimului şi nu l-a mai restituit. Drept urmare, Stanislav Ivanov s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere către Iabanji Valeriu, ulterior fiind atras în calitate de intervenient accesoriu şi Caranicolov Valeriu, privind restituirea sumei de 2 350 euro. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 29 decembrie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Iabanji Valeriu şi Caranicolov Valeri în beneficiul lui Ivanov Stanislav suma de 2 350 euro, în valută naţională la momentul executării hotărîrii.

Colegiul conchide că decizia instanţei de apel este ilegală, pornind de la următoarele. Aşa cum prevăd aliniatele (1) şi (2) art. 373 CPC, instanţa de apel, verifică în limitele cererii de apel şi ale referinţelor, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Colegiul susţine afirmaţia recurentului cum că instanţele de judecată au depăşit limitele judecării acţiunii, deoarece în materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma pretenţiile reclamantului către sine şi nici momentul atragerii sale în calitate de pîrît. Astfel, instanţa de fond, cît şi cea de apel, au admis o eroare de drept, care nu poate fi înlăturată în instanţa de recurs, încasînd solidar de la Iabanji Valeriu şi Caranicolov Valeri suma pretinsă de reclamant, ultimul fiind atras de către prima instanţă doar în calitate de intervenient accesoriu şi nu de copîrît.

Or, prin aceasta, Caranicolov Valeri a fost lipsit de dreptul de a-şi formula apărarea, deoarece către el iniţial nu au fost înaintate pretenţii de răspundere materială. Instanţa de apel în motivarea deciziei recurate, contrar argumentelor invocate de apelant sub acest aspect, nu s-a expus asupra acestui argument. Potrivit art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel. La caz, Colegiul constată că, instanţele indică în procesele-verbale a şedinţelor de judecată că Caranicolov Valeri participă la examinarea cauezi în 3 calitate de copîrît, fiind reprezentat de avocatul N. Harjan. Acest fapt este eronat, deoarece în privinţa acestuia nu a fost adoptat nici un act procedural prin care să-i fie schimbată calitatea sa de intervenient accesoriu atras în proces.

În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Caranicolov Valeri. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ivanov Stanislav către Iabanji Valeriu şi Caranicolov Valeri, privind încasarea datoriei şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4