2ra-2425/13 — Încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2425/13 prima instanţă: E. Clim DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd recursurile declarate de către Nadejda Sandu şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nadejda Sandu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 03 decembrie 2012, Nadejda Sandu a depus în Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 02.09.2002 a fost angajată în calitate de profesoare de matematică la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Prin ordinul nr. 17/1 din 02.06.2003 angajatorul a concediat-o din această funcţie, iar prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 15.07.2005 ea a fost restabilită în funcţie cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă. Indică reclamanta că imediat după restabilirea în funcţie, în temeiul hotărârii irevocabile la 16.08.2005, angajatorul a concediat-o din nou, motivând că ea a fost angajată prin cumul.

Astfel, la 12.05.2006 reclamanta a înaintat o nouă acţiune civilă împotriva angajatorului solicitând în esenţă, anularea ordinului de concediere şi restabilirea în funcţie, întemeindu-şi acţiunea, în principal, pe faptele stabilite de hotărârea Judecătorie Dubăsari din 15.07.2005, decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.10.2005 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12.04.2006, potrivit cărora ea nu a fost angajată pe o perioadă determinată sau prin cumul. Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 12.07.2006 s-a admis acţiunea reclamantei, dispunându-se restabilirea ei la locul de muncă. La 28.07.2006 angajatorul a contestat cu apel hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2006, s-a admis apelul declarat de către angajator cu casarea hotărîrii judecătoriei Centru şi remiterea cauzei civile la rejudecare în primă instanţă.

La 04.05.2007 Judecătoria Grigoriopol a pronunţat hotărârea de restabilire a reclamantei în funcţie cu încasarea de la angajator a plăţilor salariale, inclusiv şi a dobânzilor de întârziere pentru reţinerea plăţilor salariale. Angajatorul a contestat cu apel hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.02.2008, s-a admis parţial apelul declarat de angajator, casându-se hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de încasarea de la angajator a dobânzilor de întârziere în sumă de 196 475 lei 15 bani 9 257 lei 42 bani, cu respingerea acestor pretenţii. Totodată, instanţa de apel a modificat hotărârea primei instanţe, micşorând suma prejudiciului moral de la 8 906 lei 60 bani la 1000 lei.

Susţine reclamanta că atât ea, cât şi angajatorul au contestat cu recurs decizia instanţei de apel. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18.06.2008 s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.02.2008 şi hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 04.05.2007 cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoriei Dubăsari. Judecătoria Dubăsari la 11.12.2008 a pronunţat o hotărâre prin care a respins cererea reclamantei privind restabilirea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale.

Reclamanta a contestat hotărârea primei instanţe şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25.03.2009, această hotărâre a fost casată, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care s-au admis parţial pretenţiile înaintate şi s-a hotărât a o restabili pe reclamantă la locul muncă, cu încasarea sumei de 36 038,30 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la cocul de muncă, sumei de 183 956,95 lei cu titlu de dobânzi de întârziere pentru întârzierea achitării salariului şi sumei de 890,66 lei cu titlu de prejudiciu non-pecuniar. Precizează reclamanta că această decizie a devenit irevocabilă prin neatacare, cu excepţia mărimii prejudiciului non-pecuniar judecat, care în această parte a fost contestată de reclamantă cu recurs, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18.11.2009 acest recurs a fost declarat inadmisibil.

Cere Nadejda Sandu, constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei iniţiată împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” privind restabilirea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale, încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 80000 lei, precum şi toate costurile suportate în legătură cu încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil. În urma înaintării acţiunii din 03 decembrie 2012, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 07 februarie 2012, pricina civilă a fost strămutată spre examinare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, acţiunea Nadejdei Sandu a fost admisă parţial, s-a constata încălcarea dreptului Nadejdei Sandu la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la acţiunea Nadejdei Sandu către Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” cu privire la restabilirea în funcţie, s-a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul Nadejdei Sandu prejudiciul moral în sumă de 4000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

La 24 mai 2013, Nadejda Sandu a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului cu: - casarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2012, în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral şi încasarea costurilor şi cheltuielilor; - pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral şi să se încaseze de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, suma în mărime de 80 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma în mărime totală de 6064,40 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. În motivarea recursului recurenta a invocat că hotărârea primei instanţe este legală ş urmează a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea esenţială a normelor de drept material şi procedural, care la rândul său au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

În special, a invocat că instanţa de fond a adjudecat suma prejudiciului moral într-o mărime inacceptabilă şi neconformă jurisprudenţei CEDO. Instanţa de fond, deşi, a constatat încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil, a respins pretenţia privind încasarea costurilor şi cheltuielilor legate de constatarea acestei încălcări, în sumă de 177,40 lei pentru expedieri poştale Curţii Europene a Drepturilor Omului şi suma de 5 887 lei pentru acordarea asistenţei juridice.

Concomitent, menţionează recurenta că ilegalitatea hotărârii instanţei de fond în partea ce ţine de adjudecarea într-o mărime necorespunzătoare a mărimii despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat, precum şi încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nemotivării hotărârii în partea ce ţine de respingerea pretenţiei privind încasarea costurilor şi cheltuielilor legate de constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, duc în ansamblul lor la ilegalitatea hotărârii din 17.12.2012 şi la necesitatea casării ei cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cereri de chemare în judecată. Totodată, la 11 iulie 2013, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului; casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri în vederea respingerii integrale a pretenţiilor faţă de Ministerul Finanţelor.

În motivarea recursului recurentul a invocat că la emiterea hotărîrii instanţa de fond a încălcat normele de drept procedural prevăzute în Legea nr. 87 din 21.04.2011, potrivit căreia în art.4 a legii sus menţionate instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar. Consideră recurentul că hotărîrea primei instanţe este neîntemeiată, reieşind şi din faptul că reclamantul nu a prezentat careva probe concludente, prin care ar demonstra cu certitudine suportarea prejudiciului moral în mărime de 4000 lei.

În acest sens, nu există nici o probă pertinentă, nici un înscris care să susţină faptul că reclamantului i-a fost cauzate careva suferinţe fizice sau psihice. Prin urmare, subliniază recurentul că instanţa nu a supus examinării aspectele care au dus la aşa zisa tergiversare a examinării cauzei, şi anume, nu a ţinut cont de particularităţile prevăzute de Legea nr.87 din 21.04.2011, potrivit căreia examinarea pricinii se efectuează în baza raportului motivat prezentat de către autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii date. Astfel, Ministerul Finanţelor prin demersul nr. 19-09/434 din 10.02.2012) a solicitat autorităţilor implicate, raportul în baza art. 4 al Legii 87. Raportul Curţii Supreme de Justiţie nr. C-25/12 a parvenit la data de 16.02.2012, a Judecătoriei Dubăsari nr. 1380/04C – la data 27.02.2012 şi a Curţii de Apel Chişinău nr. 95 – la data de 03.03.2012 în baza cărora urma să se expună instanţa.

Totodată, instanţa de fond nu a luat în considerare, alin.(2) al art. 5 din Legea nr.87 din 21.04.2011, potrivit căruia instanţa de judecată la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie. Complementar, menţionează recurentul că în cazul în care instanţa de recurs va găsi întemeiată pretenţia privind repararea prejudiciului moral, suma acordată de prima instanţă să fie încadrată în limite rezonabile. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Ministerul Finanţelor ca neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

Concomitent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Nadejda Sandu întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea hotărîrii primei instanţe în partea cuantumului prejudiciului moral încasat, cu majorarea sumei acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la 02.09.2002 reclamanta a fost angajată în calitate de profesoară de matematică la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Prin ordinul nr. 17/1 din 02.06.2003 angajatorul a concediat-o din această funcţie, iar prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 15.07.2005 ea a fost restabilită în funcţie cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă. Imediat după restabilirea în funcţie a reclamantei în temeiul hotărârii irevocabile la 16.08.2005 angajatorul a concediat-o din nou, motivând că ea a fost angajată prin cumul.

La 12.05.2006 reclamanta a înaintat o acţiune civilă împotriva angajatorului, solicitând în esenţă, anularea ordinului de concediere şi restabilirea în funcţie, întemeindu-şi acţiunea în principal pe faptele stabilite de hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 15.07.2005, decizia Curţii de Apel Chişinău din 13.10.2005 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12.04.2006, potrivit cărora ea nu a fost angajată pe o perioadă determinată sau prin cumul. Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 12.07.2006 s-a admis acţiunea reclamantei, dispunându-se restabilirea ei la locul de muncă. La 28.07.2006 angajatorul a contestat cu apel hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2006 s-a admis apelul declarat de angajator cu casarea hotărârii Judecătoriei Centru şi remiterea cauzei civile la rejudecare în primă instanţă.

La 04.05.2007 Judecătoria Grigoriopol a pronunţat hotărârea de restabilire a reclamantei în funcţie cu încasarea de la angajator a plăţilor salariale, inclusiv a dobânzilor de întârziere pentru reţinerea plăţilor salariale. Angajatorul a contestat cu apel hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.02.2008, s-a admis parţial apelul declarat de angajator, casându-se hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de încasarea de la angajator a dobânzilor de întârziere în sumă de 196 475 lei 15 bani şi 9 257 lei 42 bani, cu respingerea acestor pretenţii. Totodată, instanţa de apel a modificat hotărârea primei instanţe, micşorând suma prejudiciului moral de la 8 906 lei 60 bani la 1000 lei.

Atât reclamanta, cât şi angajatorul au contestat cu recurs decizia instanţei de apel. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18.06.2008 s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.02.2008 şi hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 04.05.2007, cu remiterea cauzei la rejudecare Judecătoriei Dubăsari. Judecătoria Dubăsari la 11.12.2008 a pronunţat hotărâre prin care a respins cererea reclamantei privind restabilirea în funcţie şi încasarea plăţilor salariale.

Reclamanta a contestat hotărârea primei instanţe şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25.03.2009 această hotărâre a fost casată, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care s-au admis parţial pretenţiile înaintate şi s-a hotărât a o restabili pe reclamantă la locul de muncă, cu încasarea sumei de 36 038,30 lei cu titlu de salariu pentru lipsa forţată de la locul de muncă, sumei de 183 956,95 lei cu titlu de dobânzi de întârziere pentru întârzierea achitării salariului şi sumei de 890,66 lei cu titlu de prejudiciu non-pecuniar. Această decizie a devenit irevocabilă prin neatacare, cu excepţia mărimii prejudiciului non-pecuniar adjudecat, care în această parte a fost contestată de reclamantă cu recurs, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18.11.2009 acest recurs a fost declarat inadmisibil.

Astfel, la 03 decembrie 2012, Nadejda Sandu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral. În situaţia descrisă mai sus, instanţa judecătorească a pronunţat hotărîrea respectivă de admitere parţială a acţiunii. Analizînd materialele dosarului Colegiul ajunge la concluzia că hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural, însă la aprecierea mărimii prejudiciului moral, instanţa nu a ţinut cont de toate circumstanţele cauzei, motiv pentru care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră necesar de a modifica hotărîrea în această parte.

Potrivit art. 2 alin. (1) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) a legii menţionate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cît mai curînd posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil. Conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Reglementări similare se regăsesc şi în art. 41 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se ţine cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părţilor, precum şi miza pentru reclamant.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate. Or, acordarea prejudiciului moral în cauzele de tergiversare, este condiţionat de către legiuitor prin constatarea faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil, conform art. (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011.

Complementar, potrivit pct. (2) din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr 17. Din 19.06.2000 „Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale”, criteriile de apreciere a termenului rezonabil de judecare a cauzei sunt complexitatea cazului; comportamentul părţilor la proces; comportamentul organelor extrajudiciare şi al instanţelor de judecată care urmează să participe la soluţionarea cazului. Respectarea termenului rezonabil la judecarea cauzei concrete se asigură de către instanţa ierarhic superioară în procesul examinării cazului respectiv pe căile de atac şi în caz de constatare, acesta urmînd a fi argumentat în hotărîrea respectivă.

Curtea Europeană reiterează că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei ţinînd cont de următoarele criterii: complexitatea cauzei; comportamentul reclamantului şi al autorităţilor relevante; importanţa cauzei pentru reclamant. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se efectueze într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac. Este cazul de a se preciza că la stabilirea obiectivă a duratei de examinare a unei cauze anumite, este imperios necesar de reţinut termenul de examinare în fiecare instanţa.

Actele cauzei denotă că Nadejda Sandu s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată la data de 12.05.2006 şi procedurile judiciare s-au finisat la 14.09.2012, constituind în total 4 ani, 3 luni şi 2 zile. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că instanţa de fond corect a constatat în bază echitabilă, încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil prin încălcarea termenilor rezonabile de judecare a pricinii. În acelaşi timp, acordarea reclamantei a sumei de 4000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este contrară principiului de recuperare echitabilă a unei recompense morale. Colegiul menţionează, că aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile de apreciere.

Colegiul ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi că suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare şi că sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se pretenţii excesive şi vădit exagerate.

Reieşind din jurisprudenţa CEDO în materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, că sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1000 EURO şi 2500 EURO, pentru 5 sau 10 ani şi că cea mai mică sumă de CEDO s-a acordat în cauza Deservire SRL, 600 EURO, pentru 6 ani şi cea mai mare în cauza Cravcenco, 3000 EURO, pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă, Colegiul consideră că acordarea unei despăgubiri morale în valoare de 4000 lei nu poate constitui o satisfacţie echitabilă pentru încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei. În sensul declarat, recursul Nadejdei Sandu este fondat prin cele expuse, de aceea hotărîrea primei instanţe este necesar de modificat prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat şi cu precizarea că suma prejudiciului moral se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor.

Conform art. 5 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată, iar în temeiul art. 6 alin. (4) din aceeaşi lege titlul executoriu se va executa de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu procedura şi termenele stabilite prin Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

Astfel, ţinînd cont de cele menţionate supra, prejudiciul moral pentru 4 ani 3 luni 2 zile de tergiversare a examinării cauzei, urmează a fi calculat ,în principiu, în corespundere cu jurisprudenţa CEDO. În acelaşi sens, în speţă este vorba de un litigiu de muncă, care potrivit art. 355 alin. (4) Codul muncii, instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărîre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă, de aceea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 10000 lei este suficientă pentru satisfacerea cerinţei recurentei de a i se repara prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Cu referire la încasarea de la bugetul de stat a costurilor şi cheltuielilor în sumă de 6064,40 lei, Colegiul precizează că potrivit art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Totodată, potrivit art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Prin urmare, din materialele dosarului se constată că recurenta a făcut dovada doar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5887 lei (f.d. 155), sumă pe care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează a fi încasate de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul recurentei Nadejda Sandu. Prin urmare, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 în partea respingerii cerinţelor de încasare a cheltuielilor de judecată urmează a fi casată cu darea unei noi hotărîri de admitere parţială a cerinţelor în această privinţă în sumă de 5887 lei.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi de a admite parţial recursul declarat de către Nadejda Sandu, în sensul expus în decizia respectivă. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.e), b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi se admite recursul declarat de către Nadejda Sandu.

Se modifică hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nadejda Sandu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, încasarea prejudiciului material şi moral, prin majorarea sumei prejudiciului moral încasat, de la 4000 (patru mii) lei la 10000 (zece mii) lei. Aceeaşi hotărîre a Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 în partea respingerii cerinţelor de încasare a cheltuielilor de judecată se casează şi se emite o hotărîre nouă, prin care se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Nadejdei Sandu cheltuielile de judecată în cuantum de 5887 (cinci mii opt sute optzeci şi şapte) lei.

În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Valentin Clevadî Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima