2ra-1427/13 — Constatarea notorietăţii mărcii

prima instanţă: A.Minciuna dosarul nr.2ra-1427/13 DECIZIE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Tamara Chişcă-Doneva Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA, la cererea depusă de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA, persoană interesată Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind constatarea notorietăţii mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012 prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, c o n s t a t ă La 10 octombrie 2012 ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA s-a adresat cu cerere privind constatarea notorietăţii mărcii.

În motivarea acţiunii petiţionarul a indicat că, „Banca Comercială Română Chişinău" SA activează în domeniul financiar-bancar din Republica Moldova începînd cu 22 octombrie 1998 şi oferă întreaga gamă de servicii bancare destinate persoanelor fizice şi juridice, deservind atît clienţi retail, cît şi clienţi corporativi. Menţionează petiţionarul că, pentru identificarea serviciilor sale „BCR Chişinău" SA utilizează marca „BCR", care este o marcă verbală şi reprezintă denumirea prescurtată. Sub marca „BCR" petiţionarul prestează servicii bancare, servicii care se încadrează în clasa CIPS 36 din Clasificatorul Internaţional a serviciilor şi produselor.

La 29.12.2010 de către „BCR Chişinău" SA a fost constituit la AGEPI depozitul nr. 028368 de înregistrare a mărcii verbale BCR, iar la 10.02.2012 Departamentul mărci, desene şi modele industriale a AGEPI a emis decizia cu privire la respingerea cererii menţionate, din considerentul coliziunii cu anteriorităţile internaţionale IR 1005827 - BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP şi IR 1005826 - DE 1 VIATA BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP, înregistrate pe numele WIENER STÂDTISCHE Versicherung AG Vienna Insurance Group.

Indică petiţionarul că, în scopul determinării gradului de cunoaştere a mărcii verbale „BCR" a fost efectuat de către Centrul de investigaţii sociologic şi marketing „CBS AXA", un sondaj de opinie în rîndul consumatorilor de servicii bancare, clienţi „BCR Chişinău" SA, dar şi a altor bănci, în urma căruia s-a stabilit că 98% din respondenţi cunosc sau au auzit de marca „BCR”, 91% din respondenţi cunosc că sub marca „BCR" se prestează servicii bancare, 94% cunoscînd detailat natura serviciilor prestate, 90 la sută din respondenţi au răspuns că prestator al serviciilor sub marca „BCR" este „BCR Chişinău" SA, 97% cunosc cu diferit grad de cunoaştere marca „BCR", considerînd-o promovată pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu anul 2000. Relativ calităţii serviciilor prestate sub marca „BCR", 88% din respondenţi consideră că serviciile prestate sub marca „BCR" sunt bune.

Astfel, „BCR Chişinău" SA consideră posibilă înaintarea prezentei cereri în procedură specială de recunoaştere a notorietăţii mărcii BCR. Cere petiţionarul, constatarea notorietăţii mărcii verbale ,,BCR” pe numele SA „Banca Comercială Română Chişinău", cu obligarea Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de a înscrie marca ,,BCR” în Registrul mărcilor notorii pe numele titularului ,,BCR Chişinău”SA şi eliberarea actului respectiv. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. La 11 martie 2013 „Banca Comercială Română Chişinău"SA a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare.

În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrea instanţei de judecată este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa a modificat obiectul şi temeiul acţiunii din oficiu, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Susţine recurentul că examinarea cererii în procedură de drept comun constituie încălcări ale regulilor procesuale care au determinat o soluţie greşită a cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii. În acest sens menţionează că instanţa de judecată urma să determine şi faptul că în procedura specială, criteriile prevăzute de normele legale sunt strict legate de circumstanţe care ţin de subiectul activ şi care nu reprezintă elemente ale unui conflict de drept comun, adică ceea ce invocă petiţionarul este strict legat de persoana şi activitatea sa şi nu sunt opuse sau revendicate împotriva unui alt subiect.

De asemenea, consideră că instanţa de judecată eronat a ajuns la concluzia respingerii cererii din motiv că nu a fost probată existenţa unei situaţii conflictuale, 2 astfel, ignorînd faptul că acest conflict a fost iscat prin refuzul autorităţii naţionale să înregistreze marca BCR pe considerentul coliziunii cu anteriorităţile menţionate. În opinia recurentului, temeiul casării hotărîrii judecătoreşti constituie şi faptul că instanţa de judecată a aplicat reguli care nu trebuiau să fie aplicate din considerentul abrogării acestora. Verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a constatat, că la 10.02.2012, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis decizia nr.1585 prin care a respins cererea de înregistrare a mărcii BCR deoarece este similară cu marca internaţională verbală DE VITA BCR ASIGURARI VIENNA INSURANCE GROUP nr. 1005826 din 09.04.2009 şi marca internaţională verbală BCR ASIGURARI VIENNA INSURANCE GROUP nr.1005827 din 09.04.2009. În conformitate cu art. 321 alin. (1) din Legea nr. 38/29.02.2008 privind protecţia mărcilor, marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.

Conform art. 322 alin. (1) şi (3) al aceleiaşi legi, în cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cunoscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de public vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credinţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel Chişinău, în conformitate cu prevederile art.166 din Codul de procedură civilă. Instanţa de recurs constată că, ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA s-a adresat Curţii de Apel Chişinău cu cerere privind constatarea unui fapt cu valoare juridică şi anume a notorietăţii mărcii ,,BCR”. Examinînd cererea de constatare a notorietăţii mărcii, instanţa de judecată corect a constatat circumstanţele cauzei şi în baza probelor pertinente administrate raportate la legea materială a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Conform art. 326 alin. (7) lit. b) al Legii nr. 38/29.02.2008 privind protecţia mărcilor, nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care există o marcă identică ori similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi produse ori 3 servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se solicită constatarea notorietăţii mărcii. Potrivit art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38/29.02.2008 privind protecţia mărcilor, o marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare.

Colegiul conchide că, prima instanţă cu certitudine a constatat că marca BCR este deja utilizată de anteriorităţile internaţionale IR 1005827 – BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP şi IR – 1005826 – DE VITA BCR ASIGURĂRI VIENNA INSURANCE GROUP, înregistrate pe numele WIENER STADTISCHE Versicherung AG Vienna Insurance Group, iar îmbinarea de litere ,,BCR” poate constitui abrevietura denumirii unor alţi agenţi economici, astfel, înregistarea mărcii verbale ,,BCR” ducînd la lezarea drepturilor acestora la denumirea aleasă. Mai mult ca atît, Colegiul reţine corectă concluzia primei instanţe privind respingerea cererii pe motiv că nu au fost prezentate probe privind existenţa unei situaţii conflictuale referitor la marca recurentului din care a reieşit necesitatea recunoaşterii notorietăţii mărcii, precum şi probe ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se poate face concluzia despre notorietatea semnului.

În acest sens argumentul recurentului precum că existenţa conflictului a fost iscat prin refuzul autorităţii naţionale să înregistreze marca BCR pe considerentul coliziunii cu anteriorităţile menţionate, nu poate fi reţinut ca întemeiat, or, recurentul urma să probeze existenţa unei situaţii conflictuale referitor la marca sa în cadrul unui segment de public vizat. Astfel, instanţa de recurs reţine că pentru admiterea cererii de recunoaştere a notorietăţii mărcii, solicitantul nu poate respecta doar o parte din condiţiile impuse de legislaţia în vigoare, urmînd să se conformeze tuturor formalităţilor şi cerinţelor indicate.

Nu poate constitui temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului precum că instanţa de judecată a admis încălcarea regulilor procesuale prin faptul că a examinat cererea în procedură de drept comun, deoarece o astfel de încălcare a normelor procedurale nu este reglementată de prevederile art. 432 alin. (3) CPC, cu atît mai mult că săvîrşirea acestei încălcări nu a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Cît priveşte argumentul recurentului privitor la faptul că instanţa de judecată a aplicat reguli care nu trebuiau să fie aplicate din considerentul abrogării acestora, Colegiul menţionează că în hotărîrea sa instanţa de judecată face referire şi reţine că procedura de recunoaştere a notorietăţii este o procedură specială reglementată de Legea nr. 588/22.09.1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor 4 (Legea dată fiind abrogată o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 38-XVI din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor), aceasta fiind o omisiune a instanţei, deoarece ulterior în motivarea hotărîrii instanţa de judecată face trimitere şi îşi întemeiază soluţia pe prevederile Capitolului III Secţiunea 11 ,,Constatarea notorietăţii mărcii” a Legii nr. 38-XVI /29.02.2008 privind protecţia mărcilor.

Alte argumente invocate de recurent nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept material. Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge cererea de recurs declarată de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, la cererea depusă de ,,Banca Comercială Română Chişinău”SA, persoană interesată Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind constatarea notorietăţii mărcii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişcă-Doneva Iuliana Oprea Valentina Clevadî 5