2rac-330/13 — Încasarea datoriei şi a penalităţii

Instanţa de fond: Judecătoria Economică de Circumscripţie Dosarul nr.2rac-330/13 Judecător: L. Andriaş Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecătorii: B. Bîrca, T. Pelin, M. Moraru ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei , judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acţiuni către Societatea Comercială „Acces Business Grup” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea datoriei şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Acces Business Grup” Societate cu Răspundere Limitată, şi a fost modificată hotărârea primei instanţe constată La 16 mai 2011 ÎM „Moldcell” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Acces Business Grup” SRL, or.

Ialoveni, privind încasarea datoriei în mărime de 15 407,19 lei, a penalităţii în sumă de 12 920 lei şi a taxei de stat în sumă de 850 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011, cererea ÎM „Moldcell” SA a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul SC „Acces Business Grup” SRL, or. Ialoveni în beneficiul ÎM „Moldcell” SA a datoriei în sumă de 15 407,19 lei, a penalităţii în sumă de 12 920 lei şi a taxei de stat în sumă de 850 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2013 apelul declarat de SC „Acces Business Grup” SRL a fost admis. S-a dispus modificarea hotărârii primei instanţe prin micşorarea sumei penalităţii încasate de la SC „Acces Business Grup” SRL în folosul ÎM „Moldcell” SA de la 12 920 lei până la 4560 lei şi a taxei de stat de la 850 lei până la 599 lei.

În rest hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011 a fost menţinută. S-a mai dispus încasarea de la ÎM „Moldcell” SA în folosul SC „Acces Business Grup” SRL a cheltuielilor de judecată în sumă de 202,50 lei. 1 La 15 mai 2013 ÎM „Moldcell” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2013 cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel incorect a aplicat prevederile care reglementează aplicarea termenului de prescripţie extinctivă. Consideră recurentul că, instanţa a aplicat în mod eronat termenul special de prescripţie la calcularea penalităţii.

Din materialele cauzei rezultă că, copia motivată a deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la data de 28 februarie 2012. Dat fiind faptul că la materialele cauzei nu sunt prezente careva date despre recepţionarea acesteia de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs 2 consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎM „Moldcell” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele cauzei s-a stabilit că la 22 decembrie 2009 între ÎM „Moldcell” SA şi SC „Acces Business Grup” SRL a fost încheiat contractul de abonament, conform căruia reclamantului i-au fost prestate serviciile de telefonie mobilă celulară GSM. În conformitate cu prevederile contractuale reclamantul era obligat să utilizeze şi să achite serviciile prestate de către operator, în valoarea şi condiţiile indicate în facturile emise lunar. Reclamantul-recurent solicită în instanţa de judecată încasarea din contul reclamantului a datoriei în mărime de 15 407,19 lei, a penalităţii în sumă de 12 920 lei şi a taxei de stat în sumă de 850 lei. Referitor la argumentele expuse în cererea de recurs, instanţa de recurs menţionează că, conform art. 268 Cod Civil acţiunile privind încasarea penalităţii se prescriu în termen de 6 luni.

Penalitatea de întârziere este obligaţia de durată şi se calculează pentru fiecare zi în parte de întârziere, iar dreptul la acţiune începe să curgă în fiecare zi de neexecutare în termen a obligaţiei. La caz, instanţa de recurs constată că la examinarea cauzei în apel instanţa corect a dispus încasarea penalităţii în limita ultimelor 6 luni de până la adresarea în judecată. Or, art. 268 Cod Civil, indică exhaustiv şirul relaţiilor asupra cărora se răsfrânge prescripţia extinctivă de şase luni, încasarea penalităţilor fiind prevăzută la lit. a), prin urmare corect a fost stabilită de către instanţă micşorarea cuantumului penalităţii doar pe ultimele şase luni.

Reieşind din circumstanţele elucidate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de ÎM „Moldcell” SA, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC RM. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 3 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Moldcell” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.1 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe Acţiuni, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii IonVîlcov Vera Macinskaia 4